ICCJ. Decizia nr. 2107/2012. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2107/2012
Dosar nr. 10969/2/2009
Şedinţa publică din 2 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 18 noiembrie 2009, reclamanta SC G.B.C. SRL a chemat în judecată C.N.V.M. solicitând revocarea ordonanţei nr. 587 din 22 octombrie 2009 prin care s-a dispus suspendarea atestatului nr. 603/2006 privind înscrierea societăţii comerciale în registrul public al pârâtei, în calitate de evaluator.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că sancţiunea a fost aplicată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 297/2004, care nu prevede instituţia suspendării atestatului, fără a se stabili durata măsurii dispuse ale cărei efecte sunt produse retroactiv.
Prin sentinţa civilă nr. 4415 din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că temeiul de drept al măsurii contestate în constituie dispoziţiile art. 17 din Statutul C.N.V.M., potrivit cărora autoritatea pârâtă este abilitată să dispună restricţionarea exercitării unor drepturi de către entităţile ce desfăşoară activităţi în domeniul valorilor mobiliare.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că în lipsa unei menţiuni referitoare la durata măsurii, sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din Statutul C.N.V.M., care precizează că termenul de aplicare este de maximum două săptămâni.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC G.B.C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa de fond nu a motivat legalitatea şi temeinicia actului administrativ atacat, în raport de criticile aduse.
Sub acest aspect, reclamanta a arătat că legislaţia în vigoare nu reglementează instituţia suspendării atestatului evaluatorului, întrucât atribuirea şi retragerea acestei calităţi exced competenţelor C.N.V.M., organismul abilitat să aprecieze asupra îndeplinirii condiţiilor profesionale fiind A.N.E. din România - A.N.E.V.A.R.
S-a apreciat că măsura dispusă nu poate avea caracter asigurător, prin restrângerea activităţii dispusă căpătând caracterul unei sancţiuni administrative.
Reclamanta a mai arătat că ordonanţa contestată este abuzivă, întrucât raportul de evaluare a acţiunilor emise de SC I.B. SA a fost întocmit cu respectarea standardelor profesionale, justificându-se aplicarea discount-urilor de 37% şi respectiv de 20%, pentru lipsa controlului şi lipsa de lichiditate, aspect confirmat de A.N.E.V.A.R.
O altă critică formulată priveşte neanalizarea susţinerii că metodele utilizate de reclamantă în întocmirea evaluării au fost conforme standardelor internaţionale, nefiind dovedită pretinsa încălcare a obligaţiei de imparţialitate şi obiectivitate în aplicarea celor două discount-uri, astfel cum a reţinut pârâta în mod neîntemeiat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Prin Ordonanţa nr. 587 din 22 octombrie 2009, pârâta a dispus suspendarea atestatului nr. 603/11 octombrie 2006, în ceea ce priveşte înscrierea reclamantei în Registrul public al C.N.V.M. secţiunea 16/2 evaluatori/ experţi independenţi persoane juridice.
Prin acelaşi act administrativ s-a dispus ca, pe perioada suspendării, să nu fie luat în considerare de către C.N.V.M. niciun raport de evaluare a acţiunilor admise la tranzacţionare pe piaţa de capital, întocmit de reclamantă.
Măsura a fost dispusă de pârâtă în baza prevederilor art. 2 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi art. 17 alin. (1) din Statutul C.N.V.M. adoptat prin OUG nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, în scopul exercitării activităţii de supraveghere a pieţei de capital, C.N.V.M. are dreptul de a verifica modul de îndeplinire a atribuţiilor şi obligaţiilor legale şi statutare desfăşurate în legătură cu activitatea entităţilor reglementate sau supravegheate, putând impune în cazuri bine justificate măsuri asigurătorii sau restricţionarea exercitării unor drepturi.
Pentru a dispune măsura suspendării atestatului s-a reţinut de către pârâtă, şi ulterior, de instanţa de fond, că reclamanta nu a respectat standardele internaţionale de evaluare şi nu şi-a îndeplinit obligaţia de a acţiona echidistant şi obiectiv în întocmirea raportului de evaluare a acţiunilor SC I. SA Brăila, aplicarea discount-urilor pentru lipsă de control şi pentru nelichiditate neavând cadru legal şi încălcând prevederile Dispunerii de măsuri nr. 8/2006.
De menţionat că prin Ordonanţa nr. 86 din 18 februarie 2010, menţinută prin Decizia nr. 509/15 aprilie 2010, pârâta a dispus retragerea atestatului C.N.V.M. nr. 603/2006, măsură contestată pe calea contenciosului administrativ şi soluţionată în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 5236 din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins acţiunea, recursul promovat fiind în curs de soluţionare.
În cauza de faţă, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că măsura dispusă de pârâtă nu are caracter de sancţiune contravenţională, fiind de natură asigurătorie, justificată de necesitatea protejării intereselor investitorilor de pe piaţa de capital şi confirmată de împrejurarea că, ulterior emiterii ordonanţei, hotărârea A.G.E.A. din 31 martie 2009 privind retragerea SC I. SA Brăila de la tranzacţionare, la adoptarea căreia s-a avut în vedere evaluarea efectuată de reclamantă, a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Actul administrativ contestat a fost emis de pârâtă, conform competenţelor stabilite prin reglementările legale în vigoare, în calitate de autoritate care reglementează şi supraveghează piaţa de capital. Referitor la temeinicia măsurii dispuse s-a stabilit în mod corect faptul că s-a justificat suspendarea atestatului, având în vedere că aplicarea celor două discount-uri era de natură a afecta negativ preţul acţiunilor obiect al hotărârii de retragere de la tranzacţionare.
În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.B.C. SRL împotriva sentinţei nr. 4415 din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2102/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2110/2012. Contencios → |
|---|
