ICCJ. Decizia nr. 2098/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2098/2012
Dosar nr. 195/44/2011
Şedinţa publică de la 2 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 februarie 2011, reclamantul C.D. a solicitat anularea Deciziei nr. 530 din 1 octombrie 2010 emisă de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin care a fost sancţionat disciplinar cu sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 70 lit. c) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statutul special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că este funcţionar public cu statut special şi prin decizia contestată a fost nelegal sancţionat cu amânarea avansării în gradul profesional pe o perioadă de 2 ani, fără a se fi dovedit săvârşirea abaterii disciplinare reţinute în sarcina sa şi fără efectuarea cercetării prealabile a faptei în procedura disciplinară.
Prin Sentinţa nr. 166 din 31 mai 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că Decizia nr. 530 din 1 octombrie 2010 a fost emisă de pârâtă cu respectarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi din unităţile subordonate, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2856/C/2004, atât sub aspect procedural, cât şi din punct de vedere al individualizării sancţiunii, raportat la consecinţele deosebit de grave, concretizate în decesul unei persoane private de libertate.
Pe baza materialului probator administrat în cauză, instanţa de fond a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, deoarece reclamantul a manifestat neglijenţă şi superficialitate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, a dispoziţiilor legale, a celor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile abilitate de lege pe linia prevenirii producerii evenimentelor negative.
Apărarea din acţiune privind nulitatea deciziei contestate pentru lipsa cercetării prealabile a faptei reţinută ca abatere disciplinară, a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că, potrivit procesului-verbal de şedinţă din data de 12 iulie 2010, s-a efectuat procedura de cercetare prealabilă, în cadrul căreia a fost audiat reclamantul.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi să fie anulată Decizia nr. 530 din 1 octombrie 2010 emisă de către autoritatea pârâtă.
Recurentul a invocat nelegalitatea hotărârii atacate în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., arătând că în mod greşit a considerat instanţa de fond ca fiind respectate prevederile Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2856/2004 privind procedura de cercetare prealabilă a abaterii disciplinare.
În temeiul aceloraşi prevederi legale, a fost criticată şi soluţia dată pe fondul cauzei, susţinându-se că este neîntemeiată concluzia primei instanţe privind săvârşirea de către recurentul-reclamant a abaterii disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, fără a fi fost analizate apărările formulate de acesta cu privire la situaţia de fapt reţinută de comisia de disciplină sau la temeiul juridic al sancţiunii aplicate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect legalitatea Deciziei nr. 530 din 1 octombrie 2010 prin care Administraţia Naţională a Penitenciarelor a dispus sancţionarea disciplinară a recurentului C.D., în calitate de director adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar din cadrul Penitenciarului Galaţi, cu amânarea avansării în grad profesional pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea abaterii disciplinare constând în neglijenţă şi superficialitate manifestată în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, a dispoziţiilor legale, a celor primite de la şefii ierarhici ori de la autorităţile abilitate de lege.
Excepţia nulităţii deciziei de sancţionare pentru lipsa procedurii prealabile de cercetare a fost întemeiat respinsă de prima instanţă faţă de actele dosarului, care dovedesc îndeplinirea acestei cerinţe legale în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului privind modul de constituire, organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi din unităţile subordonate, aprobat prin Ordinul nr. 2856/C/2004 emis de Ministrul Justiţiei.
Prin Adresa nr. 43482/F/CD/2 iulie 2010 întocmită de Comisia de disciplină a funcţionarilor publici cu statut special din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor s-a adus la cunoştinţa recurentului actul de sesizare privind abaterea disciplinară prevăzută de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, republicată şi s-a dispus citarea acestuia pentru data de 12 iulie 2010, la care a şi fost audiat, conform procesului-verbal de la data respectivă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, criticile formulate de recurent sunt de asemenea nefondate, întrucât s-a apreciat corect ca fiind întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, republicată, care constă în neglijenţă şi superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, a dispoziţiilor legale, sau a celor primite de la şefii ierarhici ori de la autorităţile anume abilitate de lege.
Instanţa de fond a analizat atât elementele situaţiei de fapt pe baza cărora s-a constatat săvârşirea de către recurent a abaterii disciplinare, cât şi temeiul juridic al sancţiunii aplicate, expunând în conţinutul hotărârii argumentele pentru care a fost menţinut ca legal actul administrativ contestat şi pentru care au fost respinse motivele de nelegalitate invocate prin acţiune.
Astfel, s-a avut în vedere că, în funcţia publică de director adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar din cadrul Penitenciarului Galaţi, recurentul nu a instituit şi nu a menţinut un climat de siguranţă în rândul persoanelor private de libertate, pe linia prevenirii producerii evenimentelor negative, ceea ce a avut consecinţe deosebit de grave, pentru care s-a impus stabilirea răspunderii disciplinare a funcţionarului public cu statut special şi aplicarea unei sancţiuni proporţionale cu gravitatea abaterii disciplinare şi circumstanţele concrete ale săvârşirii acesteia.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva Sentinţei nr. 166 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2097/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 21/2012. Contencios → |
|---|
