ICCJ. Decizia nr. 21/2012. Contencios
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 21/2012
Dosar nr. 656/39/2010
Şedinţa de la 10 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, reclamanta M.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Botoşani ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii, în solidar, la achitarea sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale.
Reclamanta a arătat că în anul 2002, prin notificarea nr. 25 a solicitat despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001, formându-se Dosarul nr. 1253/2003 la Prefectura Judeţului Botoşani.
În anul 2006, Primăria Ripiceni a emis dispoziţia pentru acordare de despăgubiri, dar de atunci şi până în prezent, deşi există două hotărâri ale Curţii de Apel Suceava, respectiv Sentinţele nr. 92 din 30 aprilie 2009 şi nr. 17 din 25 ianuarie 2010 nu s-a rezolvat nimic cu referire la dreptul său de proprietate şi ca urmare se consideră îndreptăţită în a solicita daune morale.
La data de 29 octombrie 2010, reclamanta a precizat că-şi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ., coroborate cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta D.J.F.P.J. Botoşani, a solicitat respingerea acţiunii îndreptată împotriva sa ca şi faţă de Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, iar pe fond ca netemeinică şi nelegală.
2. Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 388 din 17 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta M.P., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Botoşani, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţa nr. 92 din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, pârâta A.N.R.P. - prin Secretariatul Comisiei Centrale a fost obligată să procedeze la analizarea dosarului reclamantei, privind măsurile reparatorii ce i se cuvin în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei.
Prin Sentinţa nr. 17 din 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava a obligat pârâta Primăria Ripiceni să înainteze Statului Român - prin C.C.R.D., înscrisurile menţionate în adresa din 29 iulie 2009.
Autorităţile publice obligate "de a face" prin cele două hotărâri judecătoreşti sunt A.N.R.P., prin Secretariatul Comisiei Centrale şi Primăria Ripiceni.
Instanţa de fond a reţinut că în acţiunile prin care se solicită aplicarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca şi în cauza de faţă, calitatea procesuală pasivă o are, aşadar, autoritatea publică care a fost obligată prin hotărâre judecătorească la a lua una din măsurile enumerate în conţinutul acestui text de lege, adică obligaţia executării sentinţei date în contencios administrativ revine autorităţii care a fost parte în acţiunea în contencios administrativ sau conducătorului acesteia.
Reclamanta nu a înţeles să acţioneze împotriva nici uneia dintre aceste autorităţi, chemând în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Botoşani, care nu au avut calitatea de părţi în acţiunea în contencios administrativ în cele două sentinţe neexecutate de autorităţile publice obligate.
3. Calea de atac exercitată de recurenta-reclamantă şi motivele înfăţişate
Împotriva hotărârii instanţei de fond M.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motive de recurs sumar formulate recurenta-reclamantă a arătat că înţelege să critice soluţia primei instanţe întrucât apreciază că Statul român are calitate procesuală pasivă pentru că măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu sunt reale şi efective în condiţiile în care Fondul P. nu funcţionează.
Recurenta a făcut referire şi la practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârea pilot pronunţată în cauza "M.A. împotriva României", cu referire la încălcarea dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Primul Protocol Adiţional al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată în raport de critica ce i-a fost adusă şi faţă de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul de faţă nu este fondat şi urmează a fi respins ca atare, în considerarea celor în continuare arătate.
Judecătorul fondului, raportat, pe de-o parte la precizarea făcută de către reclamantă cu referire la temeiul legal pe care îşi fundamentează prezentul litigiu, iar pe de alta la excepţiile de procedură invocate de intimaţii-pârâţi chemaţi în judecată, pe care cu justeţe le-a soluţionat cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., a apreciat că în cadrul procesual astfel determinat cele două autorităţi pârâte nu au calitate procesuală pasivă.
Raţionamentul primei instanţe este corect, faţă de împrejurarea că în prezenta cauză reclamanta a solicitat practic sancţionarea nepunerii în executare a două hotărâri judecătoreşti (Sentinţele nr. 92 din 30 aprilie 2009 şi respectiv nr. 17 din 25 ianuarie 2010, ambele ale Curţii de Apel Suceava) care au fost pronunţate în contradictoriu cu A.N.R.P. - C.C.S.D. şi respectiv Primăria Ripiceni.
Or, aşa cum rezultă fără echivoc din cuprinsul textului legal invocat, art. 24 din Legea nr. 554/2004, republicată, procedura specială de executare instituită prin acest text de lege, se aplică numai dacă şi numai faţă de autoritatea publică care, prin dispozitivul hotărârii irevocabile, este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, amenda prevăzută în alin. (2) al aceluiaşi articol urmând a fi aplicată conducătorului autorităţii publice care se face vinovat de respectiva neexecutare în termenul legal prevăzut.
Cum niciuna dintre autorităţile publice chemate în judecată în prezenta cauză nu au figurat ca părţi în litigiile menţionate de recurenta reclamantă şi a căror neexecutare o reclamă, în mod legal, cu aplicarea prevederii textului de lege arătat, s-a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive.
Desigur că nimic nu o împiedică pe recurentă să iniţieze demersuri judiciare distincte, în măsura în care hotărârile judecătoreşti indicate nu sunt aduse benevol la îndeplinire, dar cu respectarea prevederilor legale citate şi îndreptate împotriva autorităţilor în sarcina cărora au fost stabilite obligaţii concrete şi efective.
În fine, în raport de cele cu justeţe reţinute de prima instanţă şi împărtăşite şi de instanţa de control judiciar, apar ca irelevante referirile recurentei la hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza M.A., situaţiile de fapt vizate fiind total diferite.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge aşadar ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.P. împotriva Sentinţei civile nr. 388 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 2098/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2104/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
---|