ICCJ. Decizia nr. 2089/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2089/2012
Dosar nr. 419/32/2011
Şedinţa de la 27 aprilie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 419/32/2011 pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamantul G.F.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Baroul Neamţ şi U.N.B.R.:
- anularea Deciziei nr. 179 din 26 noiembrie 2010 emisă de către Baroul Neamţ şi anularea Deciziei cu nr. 208 din 09 iunie 2011 emisă de U.N.B.R.;
- obligarea pârâţilor să emită actul administrativ constând în decizia de primire în profesia de avocat a reclamantei, cu plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 172 din 25 octombrie 2011 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, apreciind că actul administrativ care a produs efecte juridice faţă de reclamant este decizia Baroului Neamţ, iar nu decizia de soluţionare a recursului administrativ emisă de către pârâtul U.N.B.R.
Din aceste motive, instanţa a apreciat că soluţionarea recursului administrativ de către pârâtul U.N.B.R., nu poate avea relevanţă în stabilirea competenţei de soluţionare în primă instanţă a curţilor de apel, întrucât recursul administrativ este prevăzut ca o posibilă soluţie privind evitarea judecăţii, prin revocarea actului administrativ emis şi care a vătămat persoana de către autoritatea emitentă sau cea ierarhic superioară, neputând exista recurs administrativ fără act administrativ emis.
3. Hotărârea Tribunalului
Prin Sentinţa nr. 43/CA din 21 februarie 2012 a Tribunalului Neamţ a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul G.F.C. în contradictoriu cu Baroul Neamţ şi U.N.B.R. în favoarea Curţii de Apel Bacău
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că obiectul cauzei deduse judecăţii priveşte anularea atât a deciziei emise de Baroul Neamţ, dar şi a deciziei emise de U.N.B.R., ori, în raport de aspectul poziţionării U.N.B.R. în cadrul autorităţilor publice de nivel naţional şi văzând dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 3 C. proc. civ. a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Constatând ivit un conflict negativ de competenţă a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, 21 şi 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Conflictul de competenţă ivit între Tribunalul Neamţ şi Curtea de Apel Bacău se va rezolva în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul G.F.C. în contradictoriu cu Baroul Neamţ şi U.N.B.R. în favoarea Curţii de Apel Bacău, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
În conformitate cu obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act emis de o autoritate publică de nivel central, competenţa se va stabili exclusiv în raport de dispoziţiile art. 3 C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
De altfel, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 conform cărora profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al U.N.B.R. Coroborând aceste dispoziţii cu prevederile legii, care dispun că primirea în profesie se realizează în baza unui examen organizat de U.N.B.R., rezultă că decizia baroului de admitere în profesie este întotdeauna transmisă U.N.B.R., care emite decizia finală, iar data emiterii acestei decizii este data de înscriere în Tabloul Avocaţilor.
Având în vedere considerentele expuse cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul G.F.C. în contradictoriu cu Baroul Neamţ şi U.N.B.R. în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2081/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2093/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
