ICCJ. Decizia nr. 2119/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2119/2012
Dosar nr. 9203/1/2011
Şedinţa publică de la 2 mai 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 530 din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a preşedintelui S.V.A.C. "E.", ca neîntemeiată;
- a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, ca neîntemeiată;
- a admis în parte excepţia de nelegalitate şi a constatat nelegalitatea sintagmei "în trei zile calendaristice", menţionată la pct. 8 anexa nr. 1, cu raportare la art. 13 din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul nr. 5/2007 emis de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor;
- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii L.N., S.A., V.T., T.I., M.M., Z.V., G.M., C.I., B.F., C.A., B.F.Z., C.R., T.C., T.M., A.I., I.L., I.M., N.G., S.V., B.G., N.I., E.G., D.I., B.L., T.D., N.I.Z., E.V., I.A.Z., T.M.Z. şi N.I.T., prin S.V.A.C. "E.";
- a anulat în parte Ordinul de imputare nr. 69339 din 19 noiembrie 2009 emis de autoritatea pârâtă în privinţa reclamanţilor A.I., B.F., I.L., M.M., T.I., V.T., C.I., G.M., S.A., T.M.Z., B.G., I.A.Z., T.C., Z.V., N.I., N.I.Z., B.F.Z. şi T.M.Z., respingând acţiunea formulată de ceilalţi reclamanţi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Decizia nr. 5109 din 2 noiembrie 2011, prin care a respins recursul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamanţi, prin S.V.A.C. "E.", ca nefondat, a admis recursul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a modificat sentinţa atacată, în sensul că, a respins excepţia de nelegalitate a pct. 8 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 5/2007 emis de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, respingând acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii, la data de 16 noiembrie 2011, au formulat contestaţie în anulare reclamanţii, prin S.V.A.C. "E.", solicitând să fie anulată decizia atacată şi pe cale de consecinţă, să fie admis recursul pe care l-au declarat împotriva Sentinţei civile nr. 530 din 26 ianuarie 2011 şi să fie respins ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de pârâta Autoritatea Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., s-a susţinut că decizia dată în recurs este rezultatul unor grave greşeli materiale hotărâtoare în soluţionarea cauzei, precum şi faptul că, respingând recursul declarat de S.V.A.C. "E.", instanţa a omis să cerceteze motivele de recurs.
În primul motiv al contestaţiei, au fost invocate grave greşeli materiale săvârşite de instanţa de recurs, arătându-se că nu au fost observate înscrisurile depuse la dosar, care atestă depunerea în termen, de către mai mulţi membri de sindicat, a rapoartelor de activitate pentru deplasările externe, precum şi înscrisul care atestă că prevederile art. 8 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 5/2007 era abrogat la data emiterii actului de imputare contestat. Prin omiterea acestor date materiale importante pentru dezlegarea pricinii, contestatorii au arătat că soluţia dată recursului lor este rezultatul unor greşeli materiale.
Prin cel de-al doilea motiv al contestaţiei în anulare, s-a susţinut că instanţa de recurs a omis să cerceteze criticile vizând încălcarea dispoziţiilor art. 38, art. 39 alin. (1), lit. a) C. muncii, coroborate cu dispoziţiile art. 31 şi art. 117 din Legea nr. 188/1999, H.G. nr. 518/1995, art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, încălcarea prevederilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 şi ignorarea faptului că, Ordinul ANSVSA nr. 69.339 din 19 noiembrie 2009 a fost fundamentat pe Ordinul nr. 5/2007, care nu mai era în vigoare, fiind abrogat prin Ordinul nr. 188 din 10 decembrie 2008.
Contestatorii au arătat că, dacă ar fi fost analizat motivul de recurs privind nelegalitatea prevederilor art. 8 din anexa nr. 1 la Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 5/2007, instanţa de recurs ar fi admis recursul formulat de S.V.A.C. "E.", în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate şi pe cale de consecinţă, ar fi admis şi acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Prin omisiunea cercetării motivului de recurs privind încălcarea dispoziţiilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, s-a arătat că instanţa ar fi trebuit să constate că pentru niciunul din membrii de sindicat nu s-a reţinut că nu s-au desfăşurat activităţile preconizate a fi îndeplinite în străinătate şi/sau că aceste activităţi ar fi fost defectuos îndeplinite.
De asemenea, s-a susţinut că nu s-a analizat în niciun mod în hotărârea contestată abrogarea pct. 8 din anexa nr. 1 la Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 5/2007, anterior emiterii Ordinului nr. 69.339 din 19 noiembrie 2009 de către aceeaşi autoritate publică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., indicate ca temei juridic al prezentei contestaţii, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Motivele pentru care în cauză s-a solicitat retractarea Deciziei nr. 5109 din 2 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu se încadrează în ipotezele juridice reglementate pentru calea extraordinară de atac exercitată, întrucât nu se referă la erori materiale, legate de aspectele formale ale judecării recursului şi nici nu s-a dovedit omisiunea cercetării motivelor de recurs, reiterate în argumentarea contestaţiei formulate împotriva acestei decizii.
Contestaţia în anulare specială a fost reglementată de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. numai pentru cazul erorilor materiale privind actele de procedură şi nu vizează probleme de fond, cum sunt cele referitoare la probele administrate şi la relevanţa lor pentru soluţionarea pricinii.
Deşi s-au invocat aspecte procedurale, prin prezenta contestaţie s-a solicitat în realitate anularea deciziei contestate pentru analiza şi interpretarea dată de instanţa de recurs înscrisurilor depuse în cauză, deşi acestea nu pot constitui obiectul unei noi judecăţi pe calea contestaţiei în anulare.
De asemenea, nu se poate constata că decizia instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale cu privire la reglementarea în vigoare la data emiterii actului administrativ dedus judecăţii, dat fiind că, situaţia expusă de către contestatori nu corespunde unei erori materiale, care în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., poate reprezenta confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului şi în consecinţă, nu se poate aplica prin asimilare în cazul stabilirii cadrului juridic al litigiului, ceea ce ar constitui o reexaminare a pricinii în recurs.
Nu este întemeiată nici susţinerea invocată prin cel de-al doilea motiv al contestaţiei în anulare, întrucât instanţa de recurs a analizat şi s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de casare sau de modificare formulate, iar decizia dată cuprinde considerentele de drept şi de fapt pentru care au fost înlăturate criticile aduse hotărârii recurate.
Gruparea motivelor de recurs, justificată de obiectul lor şi soluţionarea acestora prin argumente comune nu semnifică omisiunea de cercetare a unui motiv de casare sau de modificare, cum neîntemeiat s-a susţinut în prezenta contestaţie.
Contestaţia în anulare nu constituie un mijloc de reformare a hotărârii date în recurs, astfel că pe această cale, nu pot fi repuse în discuţie motivele de casare sau de modificare care au constituit obiectul judecăţii în recurs.
Toate motivele de recurs, reiterate în susţinerea contestaţiei formulate, au fost cercetate de instanţa de recurs şi din analiza lor rezultă cu evidenţă argumentele pentru care au fost înlăturate criticile din recurs, subsumate fiecărui motiv de casare sau de modificare invocat, astfel că nu era necesar a se răspunde în mod distinct pentru fiecare afirmaţie cuprinsă în memoriul de dezvoltare a recursului.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în mod limitativ de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.V.A.C. "E.", pentru şi în numele membrilor săi L.N., S.A., V.T., T.I., M.M., Z.V., G.M., C.I., B.F., C.A., B.F.Z., C.R., T.C., T.M., A.I., I.L., I.M., N.G., S.V., B.G., N.I., E.G., D.I., B.L., T.D., N.I.Z., E.V., I.A.Z., T.M.Z. şi N.I.T., împotriva Deciziei nr. 5109 din 2 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2113/2012. Contencios. Despăgubire. Recuzare.... | ICCJ. Decizia nr. 2644/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
