ICCJ. Decizia nr. 2112/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2112/2012
Dosar nr. 3027/2/2010
Şedinţa publică din 2 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 31 martie 2010, C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe M.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea pârâtei de lucrător al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, în calitate de ofiţer angajat al fostei Securităţi, pârâta, prin activităţile desfăşurate a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor.
Prin sentinţa civilă nr. 3084 din 20 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtei de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că pârâta, având gradul de locotenent la Inspectoratul Judeţean de Securitate Hunedoara, a propus măsuri informativ-operative referitoare la Răzvan Mihalcea Alexandra, constând în interceptarea convorbirilor telefonice şi a corespondenţei, motivat de întreţinerea de relaţii cu cetăţenii străini şi cu persoane ce au părăsit ilegal ţara, îngrădind în acest mod drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta M.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Astfel pârâta a învederat greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 2 din OUG nr. 24/2008, întrucât din cuprinsul notei de constatare şi a actelor aflate în dosarul informativ nu rezultă acte sau fapte care să se circumscrie ipotezelor menţionate de prevederile legale citate.
Sub acest aspect, pârâta a arătat că planul de măsuri privind supravegherea informativă a persoanei vizate reprezintă doar o transpunere a obligaţiilor legale prevăzute în actele normative care reglementau activitatea ofiţerilor de securitate în perioada 1988-1989, care erau obligatorii pentru angajaţii Ministerului de Interne.
Pârâta a mai menţionat că nu a emis şi nu a semnat nici una dintre notele informative aflate la dosar, datate 13 iunie 1988, 22 august 1988, 10 martie 1989 şi 15 martie 1989, după cum nu s-a făcut dovada că i-ar fi fost adresate notele de interceptare a convorbirilor telefonice întocmite în luna mai 1988.
S-a învederat de asemenea că, măsurile şi actele dispuse în îndeplinirea ordinelor şi instrucţiunilor interne nu au fost de natură a suprima drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, pârâta arătând că sub acest aspect este eronată concluzia la care a ajuns instanţa de fond.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, lucrător al Securităţii este persoana care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din actele dosarului rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod justificat calitatea pârâtei de lucrător al Securităţii, întrucât a contribuit la instrumentarea dosarului informativ întocmit numitei Răzvan Mihalcea Alexandra.
Sub acest aspect nu se poate reţine apărarea pârâtei privind simpla sa participare la activitatea serviciilor de informaţii al cărei angajat a fost cât timp s-a făcut dovada existenţei unor fapte de încălcare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Astfel, înscrisurile anexate notei de constatare şi menţionate în sentinţă sunt de natură să conducă la concluzia, corect reţinută de instanţa de fond, că pârâta a săvârşit în activitatea desfăşurată în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Hunedoara acte ce intră sub incidenţa OUG nr. 24/2008.
Rezultă din actele dosarului că pârâta a propus deschiderea dosarului de verificare informativă a numitei Răzvan Mihalcea Alexandra şi a derulat în desfăşurarea urmăririi, mai multe măsuri de natură să îngrădească drepturile şi libertăţile acestei persoane, printre care instalarea unor mijloace speciale de tehnică operativă pentru interceptarea convorbirilor telefonice şi interceptarea corespondenţei „în scopul stabilirii relaţiilor din ţară şi din străinătate".
Prin acţiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al organelor Securităţii, pârâta a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare şi la libertatea opiniilor, precum şi dreptului la viaţă privată, reglementate de art. 28 şi respectiv art. 33 din Constituţia României din anul 1965, precum şi de art. 17 şi 19 din Pactul internaţional cu privire la drepturi civile şi politice.
În consecinţă, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, astfel încât criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta M.M. împotriva sentinţei nr. 3084 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2110/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2126/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
