ICCJ. Decizia nr. 2172/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2172/2012
Dosar nr.28016/3/2010
Şedinţa publică din 4 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 iunie 2010 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „ANRP") şi SC „R." SA - Bucureşti, anularea Raportului de evaluare din dosarul nr. 21566/CC al inginerului P., menţinerea raportului înregistrat cu acelaşi număr, întocmit de T.C. şi obligarea pârâtei ANRP să emită Decizia pentru stabilirea despăgubirilor.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin Dispoziţia nr. 1436 a Primarului municipiului Târgu Mureş, s-a stabilit acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Târgu Mureş, Str. K.S. nr. 31 şi, în baza acestei decizii, a fost întocmit de către ing. T.C. în anul 2007 un raport de evaluare, valoarea imobilului fiind stabilită la 54.055 euro, valoare apropiată de cea de pe piaţa imobiliară.
Ulterior, ANRP Bucureşti a dispus efectuarea unui nou raport, raport întocmit de ing. P.M., care a stabilit o valoare a imobilului în sumă de 12.100 euro, valoare mult sub cea reală.
Astfel fiind, reclamanta contestă ultimul raport şi solicită fie o nouă evaluare, fie ca, la stabilirea despăgubirilor, să se ţină seama de valoarea ce rezultă din raportul întocmit de inginer T.C.
2. Hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de tribunalul Bucureşti
Prin sentinţa nr. 879 din 3 martie 2011, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, având în vedere dispoziţiile cuprinse în art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
3. Soluţia pronunţată de Curtea de apel
Prin Sentinţa nr. 146 din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta P.M., reţinând, în esenţă, următoarele:
Este neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANRP, invocată de această pârâtă prin întâmpinare, având în vedere capetele de cerere formulate de reclamantă şi atribuţiile ce revin acestei instituţii, conform prevederilor art. 2 din HG nr. 361/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Examinând admisibilitatea acţiunii, Curtea de Apel a reţinut că acţiunea reclamantei este inadmisibilă, întrucât legea nu reglementează posibilitatea atacării separate a raportului de evaluare, care are un caracter preparator emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi poate fi supus controlului de legalitate realizat de instanţa de contencios administrativ numai împreună cu Decizia de stabilire a despăgubirilor emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
3. Recursul declarat de reclamanta P.M.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel a declarat recurs reclamanta P.M., invocând dispoziţiile art. 304 C.proc. civ. şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În esenţă, recurenta arată că a formulat acţiunea tocmai pentru a obţine urgentarea emiterii deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a contestat doar actul emis de SC „R." SA - Bucureşti. Arată recurenta că nu a primit Decizia nr. 7755 din 23 martie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel că nu cunoaşte conţinutul acesteia pentru a putea formula contestaţie. Totodată, recurenta afirmă că i s-a comunicat o copie a deciziei, dar nu i s-a comunicat dacă a fost admisă solicitarea sa cu privire la interogatoriul pârâtei.
În consecinţă, recurenta solicită trimiterea cauzei, spre rejudecare, deoarece hotărârea contestată a fost pronunţată fără a se judeca fondul cauzei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta P.M. a solicitat:
- anularea Raportului de evaluare din dosarul ANRP nr. 21566/CC întocmit de ing. P.M., expert evaluator, în valoare de 12.000 euro, ca fiind al doilea raport întocmit în 2008;
- menţinerea primului raport de evaluare din dosar ANRP nr. 21566/CC întocmit de ing. T.C., expert evaluator, în valoare de 54.055 euro, ca fiind primul raport întocmit în 2007;
- obligarea ANRP la eliberarea cât mai urgentă a deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a intra în posesia despăgubirii în bani, fiind sub 250.000 RON.
Conform dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII - „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005: „În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare".
Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Plângerea suspendă exerciţiul dreptului de opţiune asupra titlului de despăgubire al titularului."
Raportat la dispoziţiile citate, coroborate cu cele ale art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, rezultă, astfel cum a reţinut în mod corect şi instanţa de fond, că actul administrativ care poate fi contestat la instanţa de contencios administrativ este Decizia reprezentând titlul de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar raportul de evaluare, care este un act premergător, preparator emiterii deciziei respective.
De altfel, cu privire la raportul de evaluare persoana îndreptăţită poate formula contestaţie în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi, subsecvent, de Normele metodologice, aprobate prin HG nr. 1095/2005, care, în cuprinsul pct. 16.13 alin. (4) prevăd că „Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât şi persoanelor îndreptăţite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecţiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecţiunile formulate şi răspunsul la aceste obiecţiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu şi Comisiei Centrale".
În consecinţă, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, fiind inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantă împotriva raportului de evaluare, ca act preparator emiterii actului administrativ (Decizia reprezentând titlul de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) ce poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ, în sensul dispoziţiilor sus-menţionate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P.M. împotriva Sentinţei civile nr. 146 din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2169/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2182/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
