ICCJ. Decizia nr. 2182/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2182/2012
Dosar nr.1931/54/2011
Şedinţa publică din 4 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2011 pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul F.I.F. a chemat în judecată pe pârâţii Garda Financiară Gorj, Comisariatul General al Gărzii Financiare, Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de eliberare din funcţie 38 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară Gorj şi a Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de preşedintele ANAF.
2. Soluţia pronunţată de curtea de apel cu privire la excepţia de nelegalitate
Prin Sentinţa civilă nr. 589 din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 38 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară, secţia Judeţeană Gorj, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii în anulare, şi a respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de Preşedintele ANAF.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a reţinut că aspectele care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actelor administrative contestate sunt legate de aparenta încălcare a Sentinţei nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, prin care s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de ANAF, ordin care conţine aprobarea structurii organizatorice a Gărzii Financiare - Comisariatul General şi a secţiilor judeţene, numărul maxim de posturi, statele de funcţii, data intrării în vigoare a noii structuri şi a statelor de funcţii, precum şi regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru funcţionari publici ale căror funcţii au fost supuse reorganizării. Prin urmare, dacă această sentinţă ar fi fost respectată, trebuia suspendată întreaga procedură ce viza reorganizarea Gărzii Financiare, inclusiv concursul şi valorificarea rezultatelor. Or, aşa cum rezultă din preambulul deciziei contestate, la emiterea acesteia a fost avut în vedere Ordinul preşedintelui ANAF nr. 2253/2011, lista funcţiilor publice vacante şi structura organizatorică stabilite prin acest act, precum şi rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfăşurat în perioada 11 iulie 2011 - 19 iulie 2011.
Instanţa a respins susţinerile pârâtului referitoare la opozabilitatea Sentinţei nr. 220/2011, reţinând că Ordinul nr. 2253/2011 emis de preşedintele ANAF este un act administrativ care produce efecte fată de toţi funcţionarii publici ai Gărzii Financiare, astfel că şi hotărârea judecătorească de suspendare a acestuia produce aceleaşi efecte, şi ca atare fiind deja suspendată executarea acestui ordin, cererea de suspendare formulată în prezenta cauză va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Cu privire la condiţia preveniri producerii unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, instanţa a avut în vedere Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştrii din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, precum şi Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei, precum şi faptul că suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie, iar executarea propriu-zisă şi efectivă a ordinului contestat trebuie să se realizeze numai după ce justiţia se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei actelor administrative contestate.
3. Recursul declarat de pârâtele Garda Financiară - Comisariatul General şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs pârâtele Garda Financiară - Comisariatul General şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
3.1. Recursul declarat de Garda Financiară - Comisariatul General
Recurenta-pârâtă a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă susţine că nici reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, şi nici instanţa, prin hotărârea pronunţată, nu au făcut dovada existenţei unor motive bine justificate care să creeze o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În acest sens, se susţine că instanţa în mod greşit a calificat Ordinul preşedintelui ANAF nr. 2253 din 23 iunie 2011 ca fiind un act administrativ cu caracter normativ, iar instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în mai multe litigii în sensul respingerii cererilor de suspendare a executării acestui act administrativ.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond nu a arătat care este paguba iminentă care s-ar produce prin executarea actelor administrative contestate.
3.2. Recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
Recurenta-pârâtă ANAF a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei de obiect, raport la faptul că Ordinul preşedintelui ANAF nr. 2253/2011 şi-a împlinit efectele la data de 25 iulie 2011, aşa cum se prevede chiar în cuprinsul art. 4 din ordin.
Printr-o a doua critică din recurs, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a avut în vedere Sentinţa civilă nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, deoarece aceasta a fost pronunţată într-un litigiu între alte părţi.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a învestit curtea de apel, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 38 din 22 iulie 2011 emisă de Comisarul şef al Secţiei Judeţene Gorj a Gărzii Financiare, prin care, începând cu data de 25 iulie 2011, a fost eliberat din funcţia publică teritorială de execuţie de comisar clasa I, grad profesional principal, şi a Ordinului preşedintelui ANAF nr. 2253 din 23 iunie 2011 prin care au fost aprobate structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare şi a secţiilor judeţene, repartizarea numărului maxim de posturi din structura Gărzii Financiare şi statele de funcţii ale instituţiei, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a examenului de testare profesională a funcţionarilor publici.
În soluţionarea cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanţa verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, şi anume: existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce priveşte condiţia referitoare la existenţa unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanţa verifică existenţa împrejurărilor legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Or, Înalta Curte constată că instanţa de fond a argumentat îndeplinirea acestei condiţii, numai pe faptul că Ordinul preşedintelui ANAF nr. 2253/2011 este un act administrativ cu caracter normativ, iar, prin Sentinţa civilă nr. 220 din 13 iulie 2011, Curtea de Apel Galaţi a dispus suspendarea efectelor ordinului respectiv, astfel că trebuia suspendată întreaga procedură ce viza reorganizarea Gărzii Financiare. Acelaşi aspect a fost avut în vedere de instanţa de fond şi pentru a constata existenţa cazului bine justificat în privinţa Deciziei nr. 38 din 22 iulie 2011 emisă de Comisarul şef al Secţiei Judeţene Gorj a Gărzii Financiare.
În raport cu principiul opozabilităţii hotărârilor judecătoreşti şi faţă de dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, care consacră caracterul general obligatoriu numai în privinţa hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care a fost anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ, Înalta Curte reţine că în mod greşit instanţa de fond a avut în vedere exclusiv o hotărâre judecătorească pronunţată într-un alt litigiu în care au fost alte părţi (reclamant C.G. şi pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală) decât cele din prezenta cauză, hotărâre care produce efecte numai faţă de părţile din litigiul respectiv.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, instanţa învestită cu cererea de suspendare a executării actului administrativ are de verificat dacă se face dovada unui prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, care ar fi generate de punerea în executare a actului administrativ.
Or, în cauză, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut îndeplinirea acestei condiţii numai ca urmare a faptului că nu a fost tranşată de instanţa de judecată legalitatea şi temeinicia actelor administrative contestate. O asemenea argumentaţie nu este însă de natură a demonstra îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la prevenirea unei pagube iminente.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că sentinţa pronunţată de curtea de apel a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 raportat la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, fără a se realiza o cercetare în fond a cauzei sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) şi (5), art. 313 şi art. 315 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi va trimite cauza, spre rejudecare, în fond la aceeaşi instanţă, pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în privinţa cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Garda Financiară - Comisariatul general şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 589 din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 2172/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2210/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
