ICCJ. Decizia nr. 2210/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2210/2012
Dosar nr.52185/3/2011
Şedinţa de la 4 mai 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2011 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC „N.B.G.L.IFN" S.A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei de calcul nr. 043924 din 03 martie 2010, anularea chitanţei de plată a taxei de poluare şi restituirea sumei de 11.259 RON la care se adaugă dobânda de la data plăţii taxei şi până la momentul achitării integrale a sumei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu SC „S." SRL contractul de leasing financiar pentru autoturismul marca Citroen Jumper pentru care a achitat taxa de poluare cu OP nr. 245 din 11 martie 2010 impusă prin Decizia de calcul emisă de Administraţia Finanţelor Publice a Marilor Contribuabili, după care a imputat suma utilizatorului SC „S." SRL
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, ale art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, ale art. 110 parag. 1, art. 28, art. 29 şi art. 30 din TUE şi ale art. 1082 şi 1084 C. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Sentinţa civilă nr. 3668 din 3 noiembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că reclamanta a formulat acţiunea în contradictoriu cu o autoritate publică centrală.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1192 din 21 februarie 2012, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată atât de către pârâtă, cât şi de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în litigiile privind actele administrativ-fiscale de până la 500.000 RON sunt de competenţa tribunalelor ca instanţe de fond în materia contenciosului administrativ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
După cum rezultă din lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că litigiul are ca obiect, în principal, anularea Deciziei de calcul nr. 043924 din 03 martie 2010 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili prin care, în sarcina reclamantei, a fost stabilită obligaţia de plată a taxei de poluare pentru autovehicule în sumă de 11.259 RON.
În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
1. criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ care priveşte taxa de poluare pentru autovehicule - în sumă totală de 11.259 RON - conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine, în speţă, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC „N.B.G.L.IFN" S.A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2182/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2229/2012. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
