ICCJ. Decizia nr. 226/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 226/2012
Dosar nr. 804/3/2010
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, creditoarea C.N.A.D.N. din România, prin D.R.D.P. Bucureşti a chemat în judecată pe debitoarea SC S.T. SRL, solicitând emiterea somaţiei de plată pentru suma de 288 euro, reprezentând contravaloare rate rovinietă şi pentru suma de 435,45 euro, reprezentând penalităţi de întârziere aferente ratelor a treia şi a patra din contract, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 13 aprilie 2006, s-a încheiat între părţi contractul nr. 236, prin care s-a eliberat rovinietă în temeiul art. 4 din OG nr. 15/2002, aprobată prin Legea nr. 424/2002.
A mai arătat creditoarea că au rămas neplătite ratele a treia şi a patra, motiv pentru care a procedat la calcularea penalităţilor de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere.
In drept s-au invocat dispoziţiile OG nr. 5/2001 şi OG nr. 15/2002.
2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 9192 din 08 decembrie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că raportul juridic născut între părţi prezintă caracter administrativ, contractul menţionat fiind încheiat între o societate comercială si o autoritate publică, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, având ca obiect dreptul de a folosi reţeaua naţională de drumuri, în schimbul plăţii unui tarif, acesta fiind reglementat prin dispoziţii ale legii, de la care nu se poate deroga.
În concluzie, judecătoria a apreciat că este vorba de un contract administrativ, asimilat actului administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că, raportat la art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ si fiscal, prin Sentinţa nr. 1142 din 06 aprilie 2010 a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în speţă, după criteriul rangului autorităţii publice care a încheiat actul administrativ asimilat.
Tribunalul a reţinut că C.N.A.D.N.R. S.A., care este şi destinatarul sumelor încasate prin aplicarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, are calitate de autoritate publică centrală asimilată, conform art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004 şi art. 1 alin. (2) din OUG nr. 84/2003, în timp ce D.R.D.P. Bucureşti acţionează numai în calitate de simplu mandatar.
4. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, primind cauza, urmare ultimei declinări de competenţă, prin Sentinţa nr. 5256 din 22 decembrie 2010, a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pe care a admis-o şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre, Curtea de apel a reţinut că, obiectul cererii de chemare în judecată, în speţă, obligaţia de emitere a somaţiei de plată privind sume rezultate din derularea unui contract de natură comercială nu se circumscrie prevederilor art. 1 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
5. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei nr. 5256 din 22 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs, în termen legal, creditoarea C.N.A.D.N. din România, prin D.R.D.P. Bucureşti în temeiul art. 304 pct. 8 şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut, în esenţă, următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, în mod greşit a respins acţiunea ca inadmisibilă, soluţia corectă fiind cea de declinare a competenţei materiale în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, având în vedere natura comercială a cauzei precum şi jurisprudenţa bine stabilită a instanţelor de judecată.
II. Considerentele înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recursul formulat este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Principiul rolului activ al judecătorului obligă instanţa ca mai înainte de toate să dea acţiunii calificarea juridică exactă şi în funcţie de asta să stabilească dispoziţiile legale incidente în cauză şi să-şi verifice, astfel, competenţa.
Înalta Curte constată că prima instanţă nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. nemanifestând rol activ pentru aflarea adevărului şi aplicarea corectă a legii.
În cauză, este necontestat că obiectul sesizării instanţei de judecată îl formează cererea de emitere a ordonanţei privind somaţia de plată, formulată în condiţiile dispoziţiilor OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.
Deşi a calificat în mod corect obiectul acţiunii, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat o hotărâre nelegală, reţinând în mod greşit inadmisibilitatea acţiunii.
În cauză, obiectul somaţiei îl formează obligaţii contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din OG nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.
Din conţinutul clauzelor contractului şi din prevederile OG nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eşalonarea tarifului de utilizare şi condiţionarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deţinute.
Astfel fiind, nu este vorba de un contract administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din OG nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eşalonarea plăţii în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.
În consecinţă, este vorba de un contract de natură comercială, astfel că, în raport cu valoarea obiectului şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001, coroborate cu dispoziţiile art. 2 pct. l lit. a) şi art. 1 pct. I C. proc. civ., competenţa aparţine judecătoriei.
De altfel, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o serie de decizii în acest sens, spre exemplu Decizia nr. 3973/2011, nr. 3648/2010, nr. 4794/2010, nr. 4227/2010 etc., stabilind competenţa în astfel de litigii în favoarea judecătoriei, ca instanţă de drept comun.
Ca atare, recursul va fi admis pentru motivul prevăzut la art. 304 pct. 3 şi 5 C. proc. civ., soluţia va fi casată şi cauza va fi trimisă la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti pentru competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.A.D.N. din România, prin D.R.D.P. Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 5256 din 22 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2245/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 227/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
