ICCJ. Decizia nr. 2185/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2185/2012
Dosar nr. 7199/2/2011
Şedinţa publică de la 4 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta V.R.A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "C.C.S.D."), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri şi la plata daunelor cominatorii de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, în cazul neexecutării hotărârii instanţei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin Dispoziţia nr. 10414 din 05 mai 2008 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent, pentru imobilul teren şi construcţie, situat în Bucureşti, strada R. nr. 13, sector 2.
Dosarul a fost înaintat Secretariatului C.C.S.D., fiind înregistrat sub nr. 43999/CC, iar, de la data înregistrării şi până în prezent, pârâta nu a luat nicio măsură pentru rezolvarea dosarului, astfel că se află în situaţia de a fi privată de dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de către stat.
2. Apărarea pârâtei C.C.S.D.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că etapa transmiterii şi înregistrării dosarului a fost parcursă, dosarul a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, iar, pentru completarea documentaţiei, prin Adresa nr. 43999/CC din 29 noiembrie 2011, Secretariatul C.C.S.D. a solicitat înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului construcţie respectiv documentaţia întocmită la momentul preluării (ex. fişă imobil, proces-verbal de preluare, proces-verbal de evaluare de la momentul preluării/demolării care descriu materialele folosite, suprafeţele imobilului - locuinţă/anexe).
3. Soluţia pronunţată de Curtea de apel
Prin Sentinţa nr. 7485 din 9 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, următoarele:
Pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri este necesară, în prealabil, evaluarea imobilului notificat, iar această etapă nu poate fi parcursă în cauza de faţă.
Astfel cum rezultă din conţinutul Dosarului nr. 43999/CC, prin dispoziţia nr. 10414 din 05 mai 2008, Primarul municipiului Bucureşti a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, constând în diferenţa dintre suma încasată ca despăgubire şi valoarea de piaţă pentru terenul în suprafaţă de 180 mp şi construcţia S+P+E+garaj, vândute în baza Legii nr. 112/1995, imobil situat în Bucureşti, Str. R. nr. 13, sector 2.
Dispoziţia respectivă a fost înaintată C.C.S.D., fiind constituit dosarul nr. 43999/CC şi, astfel, declanşată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul C.C.S.D. procedează la analizarea dosarelor, în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, rezultând că, în cauza de faţă, a fost analizată Dispoziţia nr. 10414 din 05 mai 2008 sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, astfel că pentru continuarea procedurii administrative este necesară transmiterea dosarului la evaluator, sau, după caz, la o societate de evaluare.
Însă, aşa cum susţine pârâta în cuprinsul întâmpinării, Dosarul nr. 43999/CC nu conţine suficiente date pentru evaluarea imobilului construcţie, cu referire la structura imobilului, materiale folosite, finisaje etc., precizând că a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti completarea dosarului cu înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului construcţie respectiv documentaţia întocmită la momentul preluării (ex. fişă imobil, proces-verbal de preluare, proces-verbal de evaluare de la momentul preluării/demolării care descriu materialele folosite, suprafeţele imobilului - locuinţă/anexe), astfel că pentru continuarea procedurii, în sensul evaluării construcţiilor notificate, este necesară completarea dosarului, ceea ce exclude refuzul nejustificat de soluţionare a dosarului de către pârâtă.
4. Recursul declarat de reclamanta V.R.A.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
Prin criticile din recurs, recurentă-reclamantă susţine că toate înscrisurile necesare emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire eliberate de autorităţi se regăsesc în dosarul de despăgubire, iar Secretariatul C.C.S.D. nu a comunicat faptul că sunt necesare noi înscrisuri. Sub acest aspect, recurenta-reclamantă precizează că nu are nicio culpă pentru faptul că Primăria Municipiului Bucureşti nu a răspuns C.C.S.D. la adresa prin care se solicitau înscrisurile necesare.
Recurenta-reclamantă arată că imobilul pentru care este îndreptăţită la acordarea despăgubirilor în echivalent nu a fost demolat, ci vândut în baza Legii nr. 112/1995, iar, conform dispoziţiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, evaluatorul desemnat are la dispoziţie toate mijloacele şi informaţiile necesare evaluării imobilului.
În final, recurenta-reclamantă susţine că pârâta nu a făcut dovada motivelor obiective pentru care cererea sa nu a fost analizată într-un termen rezonabil.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentă-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând obligarea pârâtei C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul în suprafaţă de 180,00 mp şi construcţia S+P+E+garaj, situate în Municipiul Bucureşti, Str. R. nr. 13, sector 2, vândute în baza Legii nr. 112/1995 şi în privinţa cărora a fost emisă Dispoziţia nr. 10414 din 05 mai 2008 a Primarului Municipiului Bucureşti, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferenţa dintre suma încasată ca despăgubire, indexată cu indicele de inflaţie şi valoarea de piaţă.
Curtea de apel, prin hotărârea ce formează obiectul recursului, a respins acţiunea reclamantei reţinând, în esenţă, că dosarul de despăgubire nu conţine suficiente date pentru evaluarea imobilului construcţie, astfel că pârâta C.C.S.D. a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti completarea dosarului cu înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului construcţie, respectiv documentaţia întocmită la momentul preluării (ex. fişă imobil, proces-verbal de preluare, proces-verbal de evaluare de la momentul preluării/demolării, care să descrie materialele folosite, suprafeţele imobilului - locuinţă/anexe). A reţinut instanţa că, pentru continuarea procedurii, în vederea evaluării construcţiilor este necesară completarea dosarului, motiv pentru care nu se poate reţine refuzul nejustificat de soluţionare a dosarului de către pârâtă.
Înalta Curte constată, în primul rând, faptul că, în calitate de persoană îndreptăţită la restituirea imobilului în litigiu, reclamanta a depus notificare înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 2704 din 31 octombrie 2001, Primarul Municipiului Bucureşti a emis Dispoziţia nr. 10.414 din 5 mai 2008, iar dosarul conţinând dispoziţia respectivă a fost înaintată Secretariatului C.C.S.D. în anul 2009, acţiunea formulată de reclamantă fiind introdusă la instanţă la data de 9 august 2011.
În ceea ce priveşte susţinerile pârâtei din întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond şi reţinute, ca atare, de curtea de apel în sensul că este necesară completarea documentaţiei în vederea efectuării procedurii de evaluare a imobilului nu pot fi primite.
Sub acest aspect, se constată că, deşi în cuprinsul întâmpinării se face referire la adresa nr. 43999 din 29 noiembrie 2011, prin care Secretariatul C.C.S.D. a solicitat "înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului construcţie, respectiv documentaţia întocmită la momentul preluării", pârâta nu a depus la dosar adresa respectivă, aceasta neregăsindu-se nici în cuprinsul dosarului administrativ de despăgubire nr. 43999/CC, depus la dosarul Curţii de apel.
Înalta Curte are în vedere că atribuţiile Secretariatul C.C.S.D. sunt reglementate de dispoziţiile art. 16 alin. (4) şi (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conform cărora:
"(4) Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Dispoziţiile art. 16 alin. (6) - (65) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 reglementează procedura de întocmire a raportului de evaluare de către evaluatorul desemnat:
"(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
(61) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanţilor societăţii de evaluare desemnate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deţinătorii bunurilor imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe perioada şi numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea lucrării de evaluare.
(62) Deţinătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (61) vor fi înştiinţaţi în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare.
(63) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reşedinţa persoanei fizice se face cu autorizarea instanţei judecătoreşti competente, dispoziţiile privind ordonanţa preşedinţială C. proc. civ. fiind aplicabile.
(64) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanţilor societăţii de evaluare, băncile, notarii publici, agenţiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum şi orice alţi deţinători de informaţii privind tranzacţiile cu proprietăţi imobiliare sunt obligaţi să le comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligaţia de a asigura secretul datelor şi informaţiilor astfel primite.
(65) În cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi să-i acorde concursul pentru obţinerea datelor şi informaţiilor necesare întocmirii raportului de evaluare, precum şi pentru îndeplinirea oricărei alte activităţi în acelaşi scop".
În raport cu dispoziţiile citate, se constată că legea conferă evaluatorului desemnat toate pârghiile necesare întocmirii raportului de evaluare, evaluatorul având posibilitatea şi obligaţia de a obţine toate datele cu privire la care pârâta C.C.S.D. susţine că le-ar fi solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti. Astfel fiind, susţinerile pârâtei care au fost însuşite de Curtea de apel pentru a pronunţa soluţia de respingere a acţiunii sunt nefondate, atâta timp cât, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuţiile Secretariatului C.C.S.D. sunt limitate la verificarea situaţiei juridice a imobilului şi a legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, urmând ca evaluarea bunului şi determinarea cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent să fie realizate în cadrul procedurii de specialitate efectuate de evaluator, iar nu de către Secretariatul C.C.S.D.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că intervalul de timp pe parcursul căruia a fost derulată procedura de acordare a reparaţiilor pentru imobilul preluat abuziv (interval cuprins între anul 2001 - când a fost formulată notificarea - şi august 2011 - când a fost introdusă acţiunea), în condiţiile în care calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziţia nr. 10.414 din 05 mai 2008 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti, conferă consistenţă concluziei că a fost încălcat principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluţionarea dosarelor, precum şi susţinerile pârâtei cuprinse în întâmpinarea de la fondul cauzei referitoare la respectarea ordinii de transmitere a dosarelor de despăgubire în procedura de evaluare, atâta timp cât, în temeiul art. 20 din Constituţia României, normele naţionale cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să contravină principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenţie, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci şi în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare sau a unei totale pasivităţi a autorităţii publice.
Totodată, Înalta Curte apreciază că, prin conduita adoptată, pârâta C.C.S.D. a nesocotit principiul termenului rezonabil de soluţionare a dosarului de despăgubire, întrucât de la momentul înregistrării dosarului în anul 2009, abia în cursul celui de-al doilea an, respectiv în anul 2011, şi după 3 luni de la data introducerii de către reclamantă a cererii de chemare în judecată (la data de 09 august 2011), pârâta a solicitat, prin Adresa nr. 43999/CC din 29 noiembrie 2011, completarea documentaţiei aferente dosarului de despăgubire.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D. la plata de daune cominatorii în cuantum de 200 RON pentru fiecare zi de întârziere, ca urmare a nerespectării obligaţiei de emitere a deciziei, Înalta Curte constată că este neîntemeiat, întrucât, în materia contenciosului administrativ şi fiscal, art. 24 din Legea nr. 554/2004 reglementează o procedură specială de sancţionare a autorităţilor în cazul în care acestea nu execută hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, procedură pe care, în raport cu circumstanţele cauzei, Înalta Curte o consideră o garanţie suficientă în vederea executării obligaţiei impuse pârâtei.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul admiterii în parte a acţiunii formulate de reclamanta V.R.A. şi va obliga Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce formează obiectul dosarului nr. 43999/CC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de V.R.A. împotriva Sentinţei civile nr. 7485 din 9 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite în parte acţiunea formulată de reclamanta V.R.A.
Obligă pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce formează obiectul dosarului nr. 43999/CC.
Respinge capătul de cerere privind plata de daune cominatorii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2171/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2186/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
