ICCJ. Decizia nr. 2171/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2171/2012
Dosar nr. 12774/2/2010
Şedinţa publică de la 4 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 decembrie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.G., în contradictoriu cu Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, a solicitat anularea în tot a ordonanţei nr. 413 din 17 septembrie 2010 şi deciziei nr. 1505 din 16 noiembrie 2010, emisă de pârâtă, şi exonerarea sa de la plata amenzii în sumă de 2.000 RON, iar în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că primul capăt de cerere nu poate fi admis, să se dispună modificarea ordonanţei nr. 413 din 17 septembrie 2010 şi înlocuirea sancţiunii cu mustrare/avertisment.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin actul contestat, autoritatea pârâtă a dispus sancţionarea sa în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC D. SA, fiind obligat la plata unei amenzi în valoare de 2.000 RON pe motiv că societatea a încălcat prevederile art. 3 alin. (2) şi alin. (3), precum şi ale art. 6 alin. (1) lit. c) din Regulamentul nr. 6/2009 al C.N.V.M. şi, respectiv, art. 113 A alin. (1) lit. a) din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., iar prin decizia nr. 1505/2010, pârâta i-a respins, în mod nelegal, contestaţia formulată împotriva ordonanţei nr. 413/2010.
2. Cererea de intervenţie voluntară accesorie în interesul pârâtei
La data de 28 februarie 2011, SC F.S. SA Craiova a depus cerere de intervenţie voluntară accesorie în interesul pârâtei, care a fost admisă în principiu în şedinţa publică din data de 06 aprilie 2011.
La termenul de judecată din 29 iunie 2011, intervenienta SC F.S. SA Craiova a depus cerere de renunţare la judecata cererii de intervenţie voluntară accesorie.
3. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 4672 din 06 iulie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul C.G. şi a luat act de cererea intervenientei în numele altei persoane SC F.S. SA Craiova de renunţare la judecarea intervenţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin ordonanţa nr. 413 din 17 septembrie 2010, pârâta C.N.V.M. a dispus sancţionarea reclamantului cu amendă în valoare de 2.000 RON, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului de administraţie al SC D. SA, reţinând în sarcina reclamantului următoarele fapte:
1) raportul curent aferent hotărârii Consiliului de administraţie privind convocarea Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor şi Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din data de 29 aprilie 2010 nu a fost transmis la operatorul de piaţă şi la C.N.V.M.;
2) nu au fost puse la dispoziţia acţionarilor pe site-ul societăţii raportul auditorului financiar aferent exerciţiului financiar 2009, pentru şedinţa Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor, precum şi documentele aferente şi ordinei de zi a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor.
3) nu au fost puse la dispoziţia acţionarului SC F.S. SA Craiova următoarele documente vizând ordinea de zi a Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor şi Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 26 din 27 aprilie 2010: a) nota de fundamentare a Consiliului de Administraţie privind planul de investiţii aferent anului 2010; b) nota de fundamentare a Consiliului de Administraţie privind proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli aferent anului 2010; c) raportul auditorului financiar aferent exerciţiului financiar 2009; d) nota de fundamentare a Consiliului de Administraţie privind necesitatea şi oportunitatea modificării actului constitutiv în sensul introducerii în cadrul obiectului secundar de activitate a activităţii „8492 - Alte activităţi de creditare” (desfăşurarea unor activităţi de management al lichidităţilor în cadrul grupului prin acordarea de împrumuturi către societăţi în care compania SC D. SA este acţionar); e) nota de fundamentare a Consiliului de Administraţie privind necesitatea şi oportunitatea împuternicirii Consiliului de Administraţie pentru a decide asupra prelungirii liniilor de credit contractate până în prezent de către societate. f) nota de fundamentare a Consiliului de Administraţie privind necesitatea şi oportunitatea contractării în calitate de codebitor împreună cu SC S.L. SRL a unei linii de credit de la Banca I.R. Spa Italia.
Autoritatea pârâtă a reţinut că pentru faptele constatate este responsabil reclamantul în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC D. SA, fiind încălcate prevederile art. 113 A alin. (1) lit. a) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, art. 6 alin. (1) lit. c) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009 şi art. 3 alin. (2) şi alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009.
SC D. SA este o societate admisă la tranzacţionare la B.V.B., categoria a II-a, piaţa principală REGS începând cu data de 06 decembrie 1996, care la data de 14 aprilie 2010 avea următoarea structură sintetică consolidată a deţinătorilor de instrumente financiare: C.G. 48,5809%, persoane juridice 35,05533%, persoane fizice - 16,3657%.
Cu privire la susţinerea reclamantului, în sensul că SC D. SA a comunicat în termen legal raportul curent privind convocarea A.G.A. din 26/27 aprilie 2010, Curtea de apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi art. 113 A din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, termenul de comunicare a raportului privind Hotărârea Consiliului de Administraţie de convocarea A.G.A./A.G.E.A. este de 24 de ore, termen care în speţă nu a fost respectat de către reprezentantul Consiliului de Administraţie. În acest sens, instanţa a reţinut că, la data de 24 martie 2010 în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şedinţa Consiliului de Administraţie a fost convocată de preşedintele său, C.G., şi au fost analizate o serie de puncte aflate pe ordinea de zi, printre care şi convocarea AGA pentru data de 26/27 aprilie 2010. Conform dispoziţiilor menţionate, SC D. SA, prin reprezentant, avea obligaţia de a transmite la C.N.V.M. un raport (în conformitate cu Anexa nr. 29 din Legea nr. 297/2004) privind această hotărâre a Consiliului de Administraţie privind convocarea A.G.A. pentru data de 26/27 aprilie 2010., raport care, însă, a fost comunicat după 7 luni, prin adresa înregistrată la C.N.V.M. din 01 noiembrie 2010, iar susţinerea reclamantului că informaţia relevantă „convocare A.G.A.” a fost transmisă clar şi detaliat nu echivalează cu „o comunicare în 24 ore”.
Cu privire la punerea la dispoziţia acţionarilor pe site-ul societăţii a documentelor aferente ordinii de zi a A.G.E.A., Curtea de apel a reţinut că, încălcând dispoziţiile art. 224 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 şi ale art. 3 şi art. 6 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009 privind exercitarea anumitor drepturi ale acţionarilor în cadrul adunărilor generale ale societăţilor comerciale, SC D. SA nu a asigurat un tratament egal tuturor acţionarilor, deşi reclamantul, în calitate de reprezentant al Consiliului de Administraţie, avea obligaţia de a pune la dispoziţia acţionarilor pe o perioadă de 30 zile atât în formă scrisă, cât şi pe site-ul societăţii informaţiile privind documentele care se prezentau în A.G.O.A./A.G.E.A.
Instanţa a respins susţinerile reclamantului referitoare la faptul că, pentru primele puncte de pe ordinea de zi, nu au existat documente de comunicat, pentru următoarele trei puncte pe ordinea de zi, documentele existente nu au putut fi prezentate sau făcute disponibile pe website-ul societăţii deoarece vizau liniile de credit contractate de societate şi condiţiile de contractare şi constituiau secrete comerciale şi de afaceri ale societăţii, iar, pentru următoarele două puncte de pe ordine de zi, documentele au fost propuse chiar de acţionarul SC F.S. SA Craiova. Instanţa a reţinut că, din moment ce documentele apreciate secrete comerciale şi de afaceri urmau (şi au fost) prezentate în A.G.A., ele trebuiau puse la dispoziţia acţionarilor (inclusiv SC F.S. SA) cu 30 zile înainte de data adunării pentru a asigura tuturor acţionarilor un tratament egal, iar faţă de acţionarii societăţii aspectele respective nu puteau constitui secrete comerciale. De asemenea, a reţinut instanţa că documentele referitoare la primele două puncte de pe ordinea de zi trebuiau puse la dispoziţia acţionarilor cu 30 zile înainte de adunare.
A reţinut instanţa că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 1441 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, care prevăd că membrii Consiliului de Administraţie nu vor divulga informaţiile confidenţiale şi secretele comerciale ale societăţii la care au acces în calitate de administrator, întrucât problemele dezbătute în A.G.E.A. şi care sunt supuse aprobării acesteia nu constituie informaţii confidenţiale faţă de acţionari.
Totodată, în raport cu dispoziţiile art. 226 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 297/2006, societatea era obligată să informeze C.N.V.M. cu informaţiile privilegiate ce îl privesc în mod direct şi avea obligaţia de a comunica C.N.V.M. inclusiv decizia de amânare a dezvăluirii către public a unei informaţii.
Instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. d) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, în ceea ce priveşte obligaţia consiliului de administraţie de a emite note de fundamentare şi de a pune la dispoziţia acţionarilor pe website-ul propriu, pe toată perioada de 30 zile înainte de A.G.A., proiecte de hotărâri pentru fiecare punct al propunerii de ordine de zi a A.G.A.
A reţinut instanţa şi că probele administrate în cauză nu dovedesc demersurile făcute în vederea comunicării documentelor solicitate de acţionarul SC F.S. SA Craiova.
Cu privire la capătul subsidiar de cerere prin care reclamantul a solicitat înlocuirea sancţiunii cu mustrare/avertisment, Curtea de apel a reţinut că pârâta C.N.V.M. a individualizat corect sancţiunea în raport cu dispoziţiile art. 277 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 276 lit. b) din Legea nr. 297/2004 şi cu aprecierea corectă a gravităţii faptelor săvârşite.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 4672 din 06 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul C.G., criticând-o pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, după ce a expus argumentele prezentate în cererea de chemare în judecată cu privire la nelegalitatea actelor administrative contestate, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond a considerat greşit că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 1441 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, în condiţiile în care SC D. SA şi-a îndeplinit cu bună-credinţă obligaţiile de informare ale acţionarilor, manifestând o politică diligentă, care corespunde intereselor investitorilor, atât în considerarea poziţiei de principal competitor deţinută pe piaţa relevantă de către acţionarul SC F.S. SA, cât şi în contextul actualei conjuncturi economice, extrem de nefavorabile.
Totodată, a arătat că nu există o prevedere legală care să impună consiliului de administraţie emiterea de note de fundamentare asupra punctelor de pe ordinea de zi a unei adunări generale a acţionarilor, iar punctele aflate în dezbaterea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor, în legătură cu care a fost formulată solicitarea SC F.S. SA din data de 23 aprilie 2010, corespundeau pe deplin intereselor societăţii în contextul economic concret (ratificarea prelungirii unor linii de credit, completarea obiectului de activitate al societăţii).
4. Apărările intimatei
C.N.V.M. nu s-a conformat prevederilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., de a depune întâmpinare cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată, dar apărările sale urmează a fi luate în considerare cu titlu de concluzii scrise, conform celor menţionate în practicaua deciziei.
Intimata-pârâtă a răspuns detaliat tuturor criticilor de nelegalitate a actelor administrative în litigiu, critici reluate în recurs, şi a arătat că soluţia este corectă atât în ceea ce priveşte stabilirea elementelor răspunderi contravenţionale, cât şi cu privire la individualizarea sancţiunii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ ordonanţa nr. 413 din 17 septembrie 2010, prin care C.N.V.M. i-a aplicat sancţiunea contravenţională a amenzii, în cuantum de 2.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 113 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 şi art. 6 alin. (1) lit. c) şi art. 3 alin. (2) şi (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, fapte săvârşite în calitatea sa de preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC D. SA şi descrise în cuprinsul actului de sancţionare.
Ordonanţa a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 271, 272 lit. a), 273 alin. (1) lit. b), 275 alin. (1), 276 lit. b) şi 277 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004, privind piaţa de capital, şi a fost menţinută prin decizia nr. 1505 din 16 noiembrie 2010, prin care C.N.V.M. a respins contestaţia administrativă formulată de persoana sancţionată.
Analizând considerentele sentinţei, având conţinutul expus la pct. 1.3 din prezenta decizie, instanţa de control judiciar constată că motivul de recurs prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este vădit nefondat, pentru că instanţa de fond a examinat în detaliu motivele de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant şi a expus în mod convingător temeiurile de fapt şi de drept care i-au fundamentat convingerea, răspunzând exigenţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat, soluţia primei instanţe reflectând identificarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente cauzei în raport cu probele administrate.
Ceea ce a sancţionat autoritatea emitentă a fost nerespectarea unor obligaţii impuse societăţilor admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată prin Legea nr. 297/2004, privind piaţa de capital, şi prin legislaţia secundară în materie: obligaţia de raportare a informaţiilor privilegiate, conform art. 224 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, în termenul de 24 de ore impus prin art. 113 pct. A, alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 cu privire la convocarea adunării generale ordinare pentru data de 26/27 aprilie 2010 şi obligaţia de asigurare a unui tratament egal pentru toţi acţionarii care deţin acţiuni de aceeaşi clasă, prevăzute în art. 224 alin. (2) din lege, cu detalierile făcute prin normele administrative de punere în executare, cuprinse în art. 3 alin. (2) şi (3) şi art. 6 alin. (1) pct. c) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009. În termeni concreţi, tratamentul inegal a fost generat de decizia de a nu se pune la dispoziţia tuturor acţionarilor documentele ce urmau a fi prezentate adunării generale din data de 26/27 aprilie 2010, pe toată perioada care începe cu cel puţin 30 de zile înainte de data adunării şi până la data adunării inclusiv.
În recurs s-a susţinut că nu există o prevedere legală care să oblige Consiliul de Administraţie să emită note de fundamentare asupra tuturor punctelor de pe ordinea de zi, dar această susţinere nu poate fi reţinută ca fiind întemeiată, pentru că art. 6 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009 impune doar o serie de cerinţe minimale [„societatea comercială are obligaţia (…) să pună la dispoziţia acţionarilor pe website-ul său cel puţin următoarele informaţii”], iar pe lângă documentele care urmează să fie prezentate adunării generale, conform lit. c), lit. d) din acelaşi articol menţionează că, atunci când nu se formulează un proiect de hotărâre, trebuie să existe „un comentariu” întocmit de organul competent al societăţii comerciale „pentru fiecare punct al propunerii de ordine de zi a adunării generale”.
Existenţa manifestării de voinţă de a nu se asigura un tratament egal tuturor acţionarilor rezultă chiar din susţinerile făcute în recurs, în sensul că acţionarul SC F.S. SA este principal competitor pe piaţa relevantă, iar modul în care SC D. SA şi-a îndeplinit obligaţia de informare reprezintă „o politică diligentă ce corespunde intereselor investitorilor”. Or, tocmai calitatea de acţionar a SC F.S. SA constituie argumentul pentru care judecătorul fondului a reţinut, în mod judicios, că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 1441 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, care interzic membrilor Consiliului de Administraţie să divulge informaţiile confidenţiale şi secretele comerciale, nefiind posibilă calificarea problemelor incluse pe ordinea de zi a unei adunări generale drept informaţii confidenţiale faţă de acţionari.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori art. 304 pct. 7 şi 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinţei civile nr. 4672 din 06 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2047/2012. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2185/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
