ICCJ. Decizia nr. 227/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.227/2012
Dosar nr.898/39/2011
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin Încheierea din data de 06 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare formulată de H.C., în contradictoriu cu pârâta A.N.V. Bucureşti şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 7120 din 02 august 2011 emis de pârâtă, până la soluţionare definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta H.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 7120/2011 emis de pârâtă, precum şi suspendarea executării acestuia până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, menţionând că sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente conform art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Se menţionează că la emiterea ordinului a cărui suspendare se solicită nu s-au respectat dispoziţiile legale referitoare la organizarea examenului pentru ocuparea postului, nu s-a publicat bibliografia cu cel puţin 30 de zile înainte de examen, iar Ordinul nr. 2589/2011 nu a fost publicat în M. Of.
Referitor la condiţia pagubei iminente, reclamanta a arătat că urmare a punerii în executare a actului contestat este lipsită de veniturile salariale de la pârâtă, care reprezintă unica sursă de venit.
Instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 15 din această lege, reţinând că a fost îndeplinită procedura plângerii prealabile iar ordinul atacat, a cărui suspendare se solicită, a fost emis ca o consecinţă a Ordinelor nr. 2406 şi 2407 din 04 iulie 2011 emise de Preşedintele A.N.A.F., privind aprobarea structurii organizatorice a aparatului central al A.N.V. Bucureşti şi a direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, ordine cu caracter normativ care trebuiau publicate în M. Of. Partea I, conform dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 24/2000 şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi (5) din HG nr. 110/2009.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada publicării în M. Of. a actelor administrative normative iar acest viciu pune la îndoială legalitatea actelor administrative subsecvente, printre care şi actul atacat, instanţa de fond a apreciat că este îndeplinită cerinţa cazului bine justificat.
Instanţa de fond a reţinut că şi cerinţa pagubei iminente este îndeplinită, reclamanta fiind lipsită de drepturile salariale, ceea ce ar conduce la lipsa mijloacelor minime de subzistenţă, raportată la starea actuală economică traversată de întreaga societate.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Încheierii din 6 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava a formulat recurs D.R.A.O.V. Iaşi prin reprezentanţii săi legali, în numele şi pentru A.N.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta susţine că din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat îndeplinirea niciuneia dintre cele două condiţii impuse de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz nejustificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Referitor la aprecierea greşită a instanţei de fond asupra îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, recurenta-pârâtă arată că din considerentele sentinţei atacate nu rezultă care au fost motivele de fapt şi de drept care au dus la înlăturarea apărărilor sale.
De asemenea, se susţine că: Ordinele nr. 2406 şi nr. 2407/2011 emise de preşedintele A.N.A.F. nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată; a existat un proces de reorganizare al autorităţii publice pârâte şi nu de ocupare a unei funcţii publice prin una din modalităţile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 56 şi 57 alin. (2) din legea menţionată şi nici cele ale HG nr. 611/2008; nu-i incumba obligaţia de a publica anunţul privind examenul de testare profesională în M. Of. al României cu 30 de zile înainte de data susţinerii acestuia şi nici de a respecta dispoziţiile HG nr. 611/2008, în ceea ce priveşte stabilirea bibliografiei, constituirea comisiilor de examen, desfăşurarea probelor.
În raport de aceste argumente, se menţionează că nu se poate reţine îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat de către intimata-reclamantă.
Referitor la îndeplinirea condiţiei care vizează prevenirea unei pagube iminente, se arată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că reclamanta a probat îndeplinirea acestei condiţii deşi nu s-au administrat probe în acest sens. Se arată şi faptul că nu este posibilă o eventuală reintegrare a intimatei-reclamante pe funcţia pe care o deţinea anterior reorganizării, întrucât postul acesteia a fost supus reorganizării, motiv pentru care aceasta a şi formulat opţiunea de numire pentru funcţia publică de inspector vamal principal, funcţie care, în urma examenului de testare profesională a fost ocupată de un alt funcţionar public potrivit punctajului obţinut.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât acesta a fost formulat de D.R.A.O.V. Iaşi, care nu are calitate procesuală, nefiind prezentată o împuternicire în acest sens din partea intimatei A.N.V. Bucureşti care are legitimare în cauză.
S-a invocat şi excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, motivat de faptul că prin Ordinul nr. 8820 din 12 noiembrie 2011 emis de A.N.V. Bucureşti, s-a suspendat executarea Ordinului nr. 7120 din 2 august 2011 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
De asemenea, s-a precizat că prin Decizia nr. 423 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea sa şi a anulat Ordinul nr. 7120/2011 emis de A.N.V. Bucureşti, dispunând reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior, cu plata drepturilor salariale aferente, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la fondul cauzei se arată că sentinţa recurată este legală şi temeinică, fiind combătute criticile recurentei - pârâte.
3. Soluţia instanţei de recurs
Pentru început, Înalta Curte în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., va analiza excepţiile invocate de intimata - reclamantă prin întâmpinare.
Excepţia lipsei mandatului D.R.A.O.V. Iaşi de a promova recursul în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, nu poate fi reţinută întrucât prin înscrisul depus la dosarul cauzei (fila 72 recurs) s-a făcut dovada că a existat un mandat al A.N.V. prin care D.R.A.O.V. Iaşi a fost împuternicită să formuleze, motiveze şi să înainteze recursul.
Excepţia lipsei de interes în promovarea recursului este de asemenea neîntemeiată, întrucât înscrisurile invocate de intimata - reclamantă în susţinerea acestei excepţii sunt ulterioare pronunţării sentinţei recurate şi declarării recursului.
Înalta Curte, analizând recursul declarat în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Criticile referitoare la greşita apreciere a instanţei de fond cu privire la îndeplinirea condiţiei „cazului bine justificat" sunt nefondate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Conform art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de către reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea actului.
Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată.
Prin urmare, în raport de aceste dispoziţii, şi în ipoteza prevăzută de art. 15 alin. (1) menţionat, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de dispoziţiile menţionate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.
Îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.
În mod corect instanţa de fond a reţinut îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, aceasta fiind întărită şi de faptul că prin Decizia nr. 423 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Ordinul nr. 7120/2011 a cărui suspendare a executării s-a solicitat în cauza de faţă.
Mai mult, însăşi autoritatea pârâtă a dispus suspendarea executării acestui ordin până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei prin Ordinul nr. 8820 din 12 noiembrie 2011.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă, instanţa de recurs reţine că soluţia instanţei de fond este corectă.
Este evident că un act administrativ în privinţa căruia nu mai poate fi reţinută prezumţia de legalitate, face verosimilă iminenţa producerii unei pagube persoanei vizate de acest act. Întrucât Ordinul nr. 7120/2011 emis de autoritatea pârâtă a fost anulat, astfel cum s-a reţinut anterior, în privinţa acestuia nemaiputând opera prezumţia de legalitate, este implicită îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă, astfel cum această noţiune a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, în raport de cele reţinute mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. în numele şi pentru A.N.V. împotriva Încheierii din 06 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 226/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2308/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
