ICCJ. Decizia nr. 2237/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2237/2012
Dosar nr. 7768/2/2010
Şedinţa publică de la 8 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.V. a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi E.N.E., solicitând: să se constate refuzul nejustificat al pârâţilor de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române; obligarea pârâţilor să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei; obligarea pârâţilor de a comunica, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ); obligarea pârâţilor să plătească în solidar suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii acţiunii şi până la data primirii Ordinului de redobândire a cetăţeniei române, cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat, taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române pe data de 3 martie 2010 la sediul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie primind număr de dosar 6516/2010. La data de 2 iunie 2010 a depus cerere de urgentare a dosarului solicitând informaţii concrete cu privire la modul în care se lucrează la cererea sa de redobândire a cetăţeniei române. De la momentul înregistrării cererii de redobândire şi până în prezent s-a interesat periodic cu privire la stadiul soluţionării dosarului la biroul informaţii din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, primind de fiecare dată acelaşi răspuns, respectiv că dosarul se află în lucru şi că trebuie să aibă răbdare.
Prin întâmpinarea formulată la data de 31 ianuarie 2011, Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, întrucât cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române a fost avizată pozitiv, a fost emis ordinul de redobândire a cetăţeniei, iar reclamantul a depus jurământul de credinţă faţă de România primind certificatul de cetăţenie română.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 735 din 1 februarie 2011 a respins acţiunea reclamantului ca rămasă fără obiect; a respins cererea privind obligarea pârâţilor la plata de daune interese ca neîntemeiat şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.104,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că cererea reclamantului a fost avizată pozitiv, acesta depunând jurământul de credinţă şi primind certificatul de cetăţenie română.
Referitor la obligarea pârâtei la plata daunelor morale, s-a reţinut că nu există o legătură de cauzalitate între încălcarea demnităţii umane şi nesoluţionarea într-un termen rezonabil a cererii reclamantului.
Cât priveşte obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, s-a reţinut că pârâta se află în culpă procesuală, avizarea cererii având loc după sesizarea instanţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.
Recurenta a susţinut în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit legea (art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.) prin aceea că a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, deşi cererea reclamantului a fost avizată pozitiv, a fost emis ordinul de aprobare a cererii de redobândire a cetăţeniei române şi reclamantul a depus jurământul de credinţă faţă de România, primind şi certificatul de cetăţenie, anterior primei zile de înfăţişare.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ.: "Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
De la această regulă există şi excepţia prevăzută de dispoziţiile art. 275 din C. proc. civ., potrivit cărora "pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată".
În cauza dedusă judecăţii, reclamantul B.V. a formulat cererea de chemare în judecată la data de 7 septembrie 2010, invocând existenţa unui refuz nejustificat din partea autorităţii pârâte, prin nesoluţionarea în termen rezonabil a cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Până la primul termen de judecată de la 1 februarie 2011 autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect, având în vedere că la data de 22 septembrie 2010 cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv, iar la data de 22 noiembrie 2010 a fost emis Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie prin care a fost aprobată şi cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române.
De asemenea, la data de 20 decembrie 2010 reclamantul a depus jurământul de credinţă faţă de România, eliberându-i-se certificatul de cetăţenie română din 20 decembrie 2010.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că problema de drept care trebuie dezlegată în soluţionarea recursului este aceea de a cerceta dacă cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, formulată de reclamant în faţa instanţei de fond, se încadrează în vreuna dintre ipotezele reglementate de art. 274 alin. (1) şi art. 275 din C. proc. civ., astfel cum au fost redate mai sus.
În ceea ce priveşte condiţia stabilită de art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., în sensul că partea care este obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să fie "căzută în pretenţii", Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită în ceea ce o priveşte pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie. Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă situaţia netăgăduită de reclamant, potrivit căreia cererea acestuia de redobândire a cetăţeniei române s-a soluţionat la data de 22 septembrie 2010, respectiv la data 22 noiembrie 2010 prin emiterea Ordinului Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, prin care a fost aprobată cererea acestuia prin avizarea favorabilă de către Comisie, aceasta fiind obligaţia de îndeplinit de către autoritatea pârâtă.
În acest context, în mod greşit instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Dezlegarea dată de către instanţă primelor capete de cerere ale acţiunii face imposibilă aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., neputându-se reţine o "cădere în pretenţii" a pârâtei, având în vedere că prin avizarea favorabilă a cererii de redobândire a cetăţeniei înainte de primul termen de judecată practic instanţa nu mai putea constata o culpă a autorităţii reprezentată de "refuzul nejustificat" de a da curs pretenţiilor reclamantului.
Prin urmare, demersul judiciar al reclamantului în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a autorităţii pârâte la satisfacerea pretenţiilor deduse judecăţii şi, prin urmare, nici nu o putea obliga pe aceasta la cheltuieli de judecată, aceasta neavând o atitudine procesuală de opoziţie sau de nerecunoaştere a dreptului pretins de reclamant.
Pe de altă parte, atâta vreme cât prin prevederile art. 275 din C. proc. civ. se arată că pârâtul care a recunoscut pretenţiile la prima zi de înfăţişare nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult faptul că cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată a fost soluţionată favorabil în şedinţa Comisiei care a avut loc înainte de termenul de judecată nu poate determina obligarea la plata acestora.
Faţă de cele ce preced în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. recursul va fi admis, iar sentinţa recurată va fi modificată în parte, în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, nereţinând celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva Sentinţei civile nr. 735 din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 222/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 225/2012. Contencios → |
|---|
