ICCJ. Decizia nr. 236/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.236/2012
Dosar nr.1407/2/2010
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 5225 din 21 decembrie 2010 a admis excepţia de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S II/3763 din 16 aprilie 2009 şi a Dispoziţiei din 1 aprilie 2009 a preşedintelui Clubului D., invocată de reclamanta D.L.V., în contradictoriu cu pârâţii M.A.I., Clubul Sportiv D., N.D. şi L.E., a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I.; a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumelor cuvenite cu titlu de salariul de merit începând cu 1 martie 2009, până la data pensionării, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective; a obligat pârâţii să înscrie în fişa de evidenţă menţiunile corespunzătoare referitoare la creşterea salariului reclamantei prin acordarea salariului de merit până la data pensionării; a obligat pârâţii să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei şi cuantumul salariilor compensatorii acordate în funcţie de salariul de merit cuvenit reclamantei de la 1 martie 2009 până la data pensionării.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
1. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I., instanţa de a reţinut că în speţă a fost invocată excepţia de nelegalitate a unui ordin emis de reprezentantul acestei autorităţi publice, astfel că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, excepţia este neîntemeiată.
2. Referitor la excepţia de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/II/ 3763 din 16 aprilie 2009 în baza căruia a fost emisă Dispoziţia din 1 aprilie 2009 a preşedintelui Clubului D., instanţa de fond a constatat că Dispoziţia din 1 aprilie 2009 în baza căreia reclamantei i-au fost diminuate drepturile salariale, a fost întemeiată pe un ordin al ministrului inexistent, emis la 15 zile după adresa pârâtului Clubul Sportiv D. Bucureşti, în aceste condiţii fiind evidentă incidenţa dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată şi republicată.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 38/2003 şi ale art. 4 din HG nr. 281/1993, poliţiştii au dreptul lunar la un salariu de bază, între ale cărui componente este evidenţiat şi salariul de merit care se stabileşte în cuantum de până la 20% din salariul pentru funcţia îndeplinită, de regulă odată pe an, după aprobarea bugetului.
Dispoziţiile art. 65 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 şi ale art. 4 alin. (4) din OG nr. 38/2003 prevăd situaţiile în care poliţistului i se poate retrage acest drept la salariul de merit.
În cauză pârâţii nu au administrat nicio probă din care să reiasă existenţa vreunui caz din cele prevăzute de dispoziţiile legale anterior menţionate, care să justifice retragerea salariului de merit acordat reclamantei, iar în considerarea constatări caracterului nelegal a dispoziţiilor emise de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a Clubului Sportiv D. Bucureşti, instanţa de fond a apreciat că nu există nici un temei legal care să justifice o asemenea măsură.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 5225 din 21 decembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs M.A.I. şi Clubul Sportiv D. Bucureşti.
În motivarea căii de atac, recurentul M.A.I. aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- în mod greşit a fost admisă excepţia de nelegalitate a Ordinului M.A.I. S/II/ 3763 din 16 aprilie 2009, fără a se motiva această soluţie şi fără a se observa că la emiterea acestuia au fost respectate dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, acesta fiind emis în temeiul Legii nr. 18/2009;
- în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I. întrucât salariul de merit nu a fost retras reclamantei urmare a Ordinului M.A.I. nr. S/II/ 3763 din 16 aprilie 2009 ci a Dispoziţia din 1 aprilie 2009 emisă de Clubul S. D.;
- în ceea ce priveşte fondul cauzei, ministerul pârât a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a ignorat sau a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile legale incidente în cauză.
Astfel, argumentează recurentul, instanţa de fond, apreciind nelegalitatea actelor administrative atacate în cauză, a ignorat dispoziţiile art. 57 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, precum şi dispoziţiile Legii nr. 18/2009 care a limitat fondurile pentru salariile de merit doar la primele două luni ale anului 2009, care se şi plătiseră la data publicării acestei legi.
În concluzie, ministerul recurent a cerut să se constate că intimata-reclamantă nu a pierdut salariul de merit din motive imputabile, ci din cauza lipsei fondurilor bugetare aferente, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei pronunţate şi respingerea acţiunii.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi Clubul Sportiv D. Bucureşti, susţinând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia.
- se menţionează că soluţia de admitere a excepţiei de nelegalitate a Dispoziţia nr. S/65 din 1 aprilie 2009 este greşită.
Dispoziţia din 1 aprilie 2009 a fost emisă în aplicarea Legii nr. 18/ 2009, avându-se în vedere bugetul său de venituri şi cheltuieli aprobat de M.A.I., şi nu în baza Ordinului M.A.I. nr. S/II/ 3763 din 16 aprilie 2009 cum greşit a reţinut instanţa de fond.
În mod corect dispoziţia contestată a fost emisă la 1 aprilie 2009 cât timp salariul pe luna martie 2009 trebuia calculat şi plătit, potrivit dispoziţiilor legale, la 14 aprilie 2009.
- referitor la soluţia pe fondul cauzei, se menţionează că aceasta este greşită.
Instanţa de fond, apreciind nelegalitatea actelor administrative atacate în cauză, a ignorat dispoziţiile art. 57 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, precum şi dispoziţiile Legii nr. 18/2009 care a limitat fondurile pentru salariile de merit doar la primele două luni ale anului 2009, care se şi plătiseră la data publicării acestei legi precum şi faptul că intimata-reclamantă nu a pierdut salariul de merit din motive imputabile, ci din cauza lipsei fondurilor bugetare aferente.
Intimata - reclamantă a formulat concluzii scrise, prin care a combătut criticile din recursurile declarate, susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică şi a solicitat, în concluzie, respingerea acestora ca nefondate.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul M.A.I. prin prima motivelor invocate, a apărărilor formulate, ţinând seama de înscrisurile depuse la dosar şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, apreciază că acesta este fondat, însă, pentru următoarele considerente.
Critica referitoare la soluţia greşită privind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului recurent - pârât este nefondată.
Instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului recurent-pârât, soluţia fiind legală în raport cu faptul că intimata-reclamantă, printr-unul dintre capetele de cerere ale acţiunii formulate, a invocat şi excepţia de nelegalitate a extrasului din Ordinul nr. S/II/3763/2009, ce fusese emis de către ministrul acestei autorităţi publice.
Or, calitatea procesuală într-o cauză este atrasă şi justificată de calitatea de subiect al raportului juridic dedus judecăţii, fiind evident că autoritatea recurentă-pârâtă are calitatea de subiect activ în cadrul raportului juridic născut din ordinul emis, vizat de excepţia de nelegalitate, soluţionată de altfel, de instanţa de fond.
Critica referitoare la greşita soluţie de admitere a excepţiei de nelegalitate a Ordinului M.A.I. S/II/ 3763 din 16 aprilie 2009 este fondată.
Ordinul menţionat a fost emis în temeiul Legii nr. 18/2009, impunându-se a se cerceta nelegalitatea acestuia în raport de acest act normativ, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, or, instanţa de fond nu a cercetat legalitatea acestuia din perspectiva acestor prevederi.
De asemenea, recursul Clubului Sportiv D. Bucureşti referitor la greşita soluţie de admitere a excepţiei de nelegalitate a Dispoziţia din 01 aprilie 2009 este fondat, avându-se în vedere că aceasta a fost emisă tot în temeiul Legii nr. 18/2009, cele reţinute anterior fiind valabile şi în acest caz.
Referitor la recursurile privind soluţia dată fondului cauzei formulate de M.A.I. şi Clubul Sportiv D. Bucureşti, instanţa de recurs reţine că ambele recurente au formulat, în esenţă, aceleaşi critici, care sunt întemeiate, astfel că recursurile vor fi admise pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză este necontestat că, prin Dispoziţia din 01 aprilie 2009 emisă de preşedintele Clubului Sportiv D. Bucureşti, unitate aflată în subordinea M.A.I., la poziţia 48 (nr. 25) s-a prevăzut că, între alţii, începând cu 01 martie 2009, nu va mai beneficia de salariu de merit intimata - reclamantă, avându-se în vedere limitele fondurilor bugetare aprobate prin Legea nr. 18/2009 a bugetului de stat pentru anul 2009, în baza căreia a fi fost emisă Decizia respectivă.
De asemenea, este necontestat că M.A.I. ceruse în temeiul art. 7 alin. (4) din OUG nr. 30/2007, şefilor tuturor unităţilor, să dispună măsuri pentru încadrarea în limitele bugetare repartizate la articolul bugetar „Salarii de merit" - adresa S.G. din 27 februarie 2009.
Or, prin Legea nr. 18/2009, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 122 din 27 februarie 2009, la articolul „Salarii de merit" au fost alocate fonduri bugetare doar pentru lunile ianuarie şi februarie 2009, care fuseseră deja consumate până la intrarea în vigoare a legii.
De asemenea, potrivit art. 57 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, „acordarea drepturilor băneşti reglementate prin prezenta ordonanţă se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităţilor…".
Astfel fiind, rezultă că actele administrative, litigioase în cauză, sunt conforme cu dispoziţiile legale în baza cărora au fost emise, eliminarea salariilor de merit începând cu 01 martie 2009 fiind consecinţa intrării în vigoare a Legii nr. 18/2009, lege care nu a fost declarată neconstituţională.
Împrejurarea că prin Dispoziţia din 1 aprilie 2009 s-a dispus neacordarea salariilor de merit începând cu data de 01 martie 2009, iar nu cu data emiterii sale - 01 aprilie 2009, nu este în măsură să justifice concluzia că astfel ar fi fost încălcat principiul constituţional al neretroactivităţii legilor.
Într-adevăr, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".
Or, în cauză, Legea nr. 18/2009 care a prevăzut eliminarea salariilor de merit, prin neincluderea fondurilor bugetare necesare, începând cu 01 martie 2009, nu a retroactivat, ea fiind publicată la data de 27 februarie 2009, iar actele administrative în cauză au fost emise în aplicarea dispoziţiilor respective ale acestei legi, faţă de care sunt pe deplin conforme.
Astfel fiind, din moment ce actele administrative în cauză s-au conformat dispoziţiilor legale în temeiul cărora au fost emise şi au respectat data prevăzută de lege pentru măsura respectivă, pentru aplicarea căreia au fost emise, nu se poate reţine cu temei legal/ constituţional, că actele administrative ar retroactiva.
În concluzie, soluţia dată de instanţă excepţiilor de nelegalitate a cât şi acţiunii, este lipsită de temei legal.
De altfel, Înalta Curte s-a pronunţat anterior în cazul unor persoane aflate în situaţie identică cu cea a reclamantei tot în sensul respingerii excepţiilor de nelegalitate şi respingerii acţiunii (Deciziile nr. 4283/2011, nr. 4502/2011).
În consecinţă, Înalta Curte, în baza art. 312, teza I-a C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile, va casa sentinţa recurată, va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I., excepţiile de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/II/3763 din 16 aprilie 2009 şi a extrasului din Dispoziţia din 1 aprilie 2009 în ceea ce o priveşte pe reclamantă precum şi acţiunea acesteia, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de M.A.I. şi Clubul Sportiv D. Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 5225 din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată.
Respinge acţiunea, excepţia de nelegalitate şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 231/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2371/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
