ICCJ. Decizia nr. 231/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 231/2012
Dosar nr.12602/2/2010
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 4456 din data de 27 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de către pârâta Casa Naţională de Pensii Publice şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul solicită în contradictoriu cu Casa Naţională de Pensii Publice (fostă CNPAS) şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General cercetarea, sub aspectul legalităţii, a actelor adiţionale prin care s-a recalculat pensia de serviciu şi s-au diminuat drepturile legale aflate în plată, începând cu 1 aprilie 2008 şi respectiv 1 septembrie 2010.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor HG nr. 13/2004, pârâta Casa Naţională de Pensii Publice este o autoritate publică la nivel central, însă, cu toate acestea, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv recalcularea pensiei de serviciu, cererea de chemare în judecată este de competenţa tribunalului în primă instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond pentru a se pronunţa asupra cererii cu care a fost investită.
Recurentul-reclamant a susţinut că în mod greşit a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, întrucât în cauză nu este vorba despre un litigiu de asigurări sociale, cererea sa având ca obiect suspendarea executării şi anularea actelor administrative unilaterale cu caracter normativ, respectiv Actul adiţional înregistrat la CNPAS sub nr. 2898/MC din 19 decembrie 2007 şi la Secretariatul General al Camerei Deputaţilor sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007 şi a Ordinului nr. 671 din 30 iulie 2010 privind aprobarea modelului deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu.
A mai susţinut că hotărârea pronunţată încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 2238 din 14 aprilie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul 10849/2/2010.
Intimata-pârâtă Casa Naţională de Pensii Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală sentinţa recurată, iar Camera Deputaţilor a formulat concluzii scrise.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, potrivit art. 137 C. proc. civ., aplicabil şi în recurs în temeiul art. 316 corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., aşa cum a fost modificat de Legea nr. 202/2010 privind accelerarea soluţionării proceselor, „când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent", iar potrivit alin. (3) „dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent."
Aceste dispoziţii legale se aplică proceselor şi cererilor formulate după data de 25 noiembrie 2010, când au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 202/2010 privind accelerarea soluţionării proceselor.
Cum cererea reclamantului a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 21 decembrie 2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, devin incidente dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin acest act normativ, motiv pentru care, Înalta Curte apreciază ca întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului.
4. Temeiul soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 158 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de A.D. împotriva Sentinţei nr. 4456 din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2308/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 236/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
