ICCJ. Decizia nr. 2266/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2266/2012
Dosar nr. 9438/2/2011
Şedinţa publică de la 10 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul O.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, suspendarea executării Hotărârii nr. 11/228 din 09 septembrie 2011 pronunţată de Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, până la judecata acţiunii de fond (în anularea deciziilor emise de C.E.C.C.A.R.).
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost desemnat prin Ordonanţa din 24 martie 2004 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, să întocmească un raport de expertiză în dosarul nr. 375/D/P/2004, ce viza activitatea din cadrul unui Combinat de Fire şi Fibre Sintetice din Iaşi, al doilea ca mărime din Europa – T.E.R.O.M., iar pe parcursul derulării lucrărilor expertizei s-au emis 8 (opt) ordonanţe care vizau, în mod direct sau indirect, activitatea expertului (obiective suplimentare, numirea unor noi experţi parte).
Totodată, reclamantul a susţinut că a fost sesizată Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România cu plângeri împotriva sa, formulate de petenţii V.V. şi Z.V., prin care contestau calitatea raportului de expertiză contabilă întocmit în cauza în care aceştia erau cercetaţi penal, susţinând că au fost încălcate de către expert prevederile art. 113, 115 alin. (2), 121 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., cât şi Norma profesională 35. Prin Hotărârea nr. 27 din 09 mai 2011 s-au admis plângerile petenţilor, dispunând sancţionarea sa cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei pe o perioadă de 12 luni.
Prin hotărârea a cărei suspendare se solicită, care în opinia sa nu este motivată, a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 27 din 09 mai 2011, precizând că împotriva ambelor acte emise de pârât a formulat şi înregistrat acţiune în anulare pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Concluzionând, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în privinţa cazului bine justificat, a susţinut, în esenţă, că rolul organelor de cercetare C.E.C.C.A.R. constă în constatarea şi sancţionarea abaterilor disciplinare şi nu în stabilirea „calităţii” lucrărilor ce ar avea drept consecinţă influenţarea probatoriului în dosarul în care s-a dispus expertiza respectivă.
Referitor la paguba iminentă a arătat că materializarea acesteia apare la nivelul impactului hotărârilor pârâtului asupra profesiei şi renumelui său în plan moral şi asupra conţinutului activităţii de prestări servicii calificate în plan material.
Reclamantul a mai arătat, în ceea ce priveşte cazul dedus expertizării, că nu s-au finalizat cercetările şi nici mandatul expertului nu s-a încheiat, nici nu s-a desocotit, iar consecinţa hotărârii atacate este retragerea dintr-un număr însemnat de lucrări aflate în curs de elaborare şi desocotire cu beneficiarii.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că hotărârea atacată este emisă cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv O.G. nr. 65/1994, republicată, Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.E.C.C.A.R., republicat, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină de pe lângă comisiile filialelor şi Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R., republicat, denumit în continuare Regulamentul comisiilor de disciplină.
A arătat că, în speţă, nu s-a făcut dovada cazului bine justificat, actul administrativ a cărui suspendare se solicită fiind emis cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, iar cât priveşte paguba iminentă obligatorie pentru dispunerea suspendării executării actului administrativ reclamantul nu face dovada îndeplinirii acesteia, invocând şi Recomandarea nr. R (89) 8 adoptată de Comitetul de Miniştrii din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989 cu privire la protecţia juridică provizorie în materie administrativă. Afirmaţia reclamantului în sensul că mandatul din dosarul de cercetare al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu s-a încheiat este contrazisă de afirmaţia potrivit căreia raportul de expertiză contabilă este deja depus.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 7658 din 15 decembrie 2011, a admis acţiunea, dispunând suspendarea executării Hotărârii nr. 11/228 din 09 septembrie 2011 emisă de Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Hotărârea nr. 27 din 9 septembrie 2011 emisă de Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al C.E.C.C.A.R. s-a admis sesizarea formulată de Z.V. şi V.V. împotriva expertului contabil O.S. şi s-a dispus sancţionarea expertului, potrivit prevederilor art. 10 lit. c) din Regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor şi Consiliul Superior C.E.C.C.A.R., cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei pe o perioadă de 12 luni.
Prin Hotărârea nr. 11/228 din 9 septembrie 2011 emisă de Consiliul Superior al C.E.C.C.A.R. s-a respins contestaţia formulată de către expertul contabil O.S., fiind menţinută Hotărârea nr. 27 din 29 mai 2011 a Comisiei Superioare de Disciplină.
În cauza dedusă judecăţii, reclamantul a făcut dovada promovării acţiunii având ca obiect anularea Hotărârilor C.E.C.C.A.R. nr. 27 din 09 mai 2011 şi nr. 11/228 din 09 septembrie 2011, acţiune ce formează obiectul dosarului nr. 8880/2/2011.
Cu privire la existenţa cazului bine justificat, prima instanţă a reţinut că există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative atacate.
Astfel, există o îndoială puternică şi evidentă în privinţa dreptului de apreciere al comisiei de disciplină asupra aspectelor semnalate în sesizarea petenţilor V.V. şi Z.V.; este pusă sub semnul întrebării existenţa abaterii constând în încălcarea Normei profesionale nr. 35, Redactarea raportului de expertiză contabilă; referitor la aprecierile cu privire la gradul de uzură al vagoanelor definit de evaluator, autenticitatea semnăturii sau a documentelor puse la dispoziţia expertului pentru efectuarea lucrării se impun a fi examinate în contextul în care au fost făcute, raportat la obiectivele stabilite şi la fundamentarea concluziilor expertizei, or, o astfel de analiză nu poate fi realizată în acest cadru procesual, ci cu ocazia soluţionării litigiului de fond.
S-a reţinut că pretinsele erori de calcul în determinarea cuantumului prejudiciului nu pot fi cenzurate decât de organul de cercetare penală care a dispus expertiza, iar limitarea activităţii de documentare a expertului la documentele puse la dispoziţie de către părţi este discutabilă, atât timp cât raportul de expertiză trebuie să fie unul temeinic fundamentat.
În ceea ce priveşte cerinţa unei pagube iminente, prima instanţă a reţinut că executarea hotărârii contestate, în lipsa unei măsuri de protecţie jurisdicţională provizorie, este de natură să creeze reclamantului un prejudiciu însemnat viitor şi previzibil, imposibil ori extrem de dificil de reparat, întrucât echivalează cu lipsirea de veniturile rezultate din exercitarea funcţiei de expert contabil prin încetarea contractelor aflate în derulare şi imposibilitatea încheierii altora în decursul unei perioade de 12 luni.
În plus, executarea hotărârii contestate este de natură să antreneze consecinţe grave asupra profesiei şi renumelui reclamantului, în considerarea calităţii sale de administrator al SC C.A. SA şi de lector C.E.C.C.A.R, având efecte imediate asupra bunului mers al anchetei penale, fiind întrunită astfel şi cerinţa pagubei iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe apreciată ca fiind netemeinică şi nelegală a declarat recurs intimatul-pârât Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (C.E.C.C.A.R.).
În motivarea căii de atac, recurentul susţine, în esenţă, că instanţa de fond, în mod eronat a reţinut că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi admisă cererea de suspendare formulată.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei referitoare la cazul bine justificat, se menţionează că în mod greşit prima instanţă a reţinut că Hotărârea nr. 11/228 din 9 septembrie 2011 nu întruneşte aparenţa de legalitate, realizând o interpretare eronată a prevederilor punctului 14 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor şi Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R. şi, concluzionând că reclamantul nu a încălcat Norma profesională nr. 35, contrar celor constatate de auditorul de calitate prin referatul de verificare tehnico-profesională.
Referitor la condiţia pagubei iminente se precizează că aceasta nu a fost dovedită pentru că reclamantului nu-i este afectată libertatea de a presta orice altă muncă sau activitate, iar sancţiunea aplicată nu produce consecinţe asupra bunului mers al anchetei penale deoarece raportul de expertiză a fost deja depus la organul de cercetare penală.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că este legală şi temeinică sentinţa recurată şi combătând criticile recurentului-pârât.
În esenţă, se susţine că a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă, fapt care a impus suspendarea executării Deciziei nr. 11/228/2011 în scopul menţinerii echilibrului între interesul părţilor din prezenta cauză.
În recurs a fost formulată şi o cerere de către V.V., intitulată cerere de intervenţie în interesul recurentului-pârât C.E.C.C.A.R., care a fost respinsă de instanţa de recurs, astfel cum rezultă din cuprinsul prezentei decizii.
La dosarul cauzei au fost depuse şi înscrisuri referitoare la faptul că, pe fond, a fost admisă acţiunea care a vizat anularea Hotărârii nr. 27/2011 şi Hotărârea nr. 11/2011, dispunându-se, în temeiul art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Hotărârii nr. 11/228 din 9 septembrie 2011 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de criticile formulate, care sunt circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă prevăzută la pct. 1 al acestor considerente, instanţa de fond prin sentinţa nr. 7658 din 15 decembrie 2011 a admis cererea de suspendare formulată de reclamant în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a dispus suspendarea executării Hotărârii nr. 11/228 din 9 septembrie 2011, până la pronunţarea instanţei de fond, apreciind că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor impuse de alin. (1) al articolului menţionat, referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă, astfel cum aceste noţiuni sunt definite de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.
Din înscrisul depus la dosarul cauzei de intimatul-pârât (fila 52, recurs) rezultă că prin hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. 8880/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea reclamantului, au fost anulate Hotărârea nr. 27/2011 şi Hotărârea nr. 11/228 din 9 septembrie 2011, fiind de asemenea dispusă, în temeiul art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/ 2004, suspendarea executării Hotărârii nr. 11/228/2011 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În acest context, al anulării de către Curtea de Apel Bucureşti, a Hotărârii nr. 11/228 din 9 septembrie 2011, a cărei suspendare a executării s-a solicitat şi admis şi în cauza dedusă judecăţii, rezultă că este corectă aprecierea instanţei de fond referitoare la îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, întrucât hotărârea menţionată nu se mai bucură de prezumţia de legalitate.
Din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.
În cauză, este necontestat că prin măsura dispusă de autoritatea pârâtă în ceea ce-l priveşte pe reclamant, veniturile acestuia suferă o diminuare.
Or, în situaţia în care acest lucru are la bază un act administrativ în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că în mod corect s-a apreciat de instanţa de fond că este îndeplinită condiţia pagubei iminente.
Mai mult, urmare a soluţiei pronunţată în dosarul nr. 8880/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, devin incidente şi dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte reţine, că este legală şi temeinică sentinţa recurată, nefiind fondate criticile recurentului-pârât.
În temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de recurs va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România împotriva sentinţei nr. 7658 din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2251/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2293/2012. Contencios → |
|---|
