ICCJ. Decizia nr. 2234/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2234/2012
Dosar nr. 11365/2/2009
Şedinţa publică de la 8 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Recurenta Ţ.E.N., prin procurator Ţ.C., a chemat în judecată Serviciul Român de Informaţii arătând că pârâtul i-a eliberat adeverinţa nr. 2797158 la 30 iulie 2009 în altă formă decât prevede Legea nr. 19/2001 şi Ordinul M.M.F.E.S. nr. 50/2008.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în perioada 4 martie 1997 – 31 august 2003, timp de 6 ani şi 6 luni a lucrat efectiv în Laboratorul de analize clinice al Policlinicii S.R.I., U.M. Bucureşti în condiţii deosebite de muncă şi deşi a lucrat în aceleaşi condiţii cu personalul care a beneficiat de sporuri în acelaşi loc de muncă şi de reducerea programului de lucru la 6 - 7 ore, nu i-au fost recunoscute aceste drepturi legale, fiind astfel discriminată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Serviciul Român de Informaţii a invocat excepţia abuzului de drept procedural, autoritatea de lucru judecat, lipsa procedurii prealabile şi tardivitatea formulării cererii de anulare a adeverinţei nr. 2787158/2009 şi a se constata prescris dreptul material la acţiune.
În cadrul cererilor precizatoare, reclamanta a chemat în judecată şi pârâţii Serviciul Român de Informaţii, Serviciul Român de Informaţii, U.M., Directorul Serviciului Român de Informaţii – Maior G.C., Serviciul Român de Informaţii, U.M.
Faţă de această situaţie, instanţa a stabilit cadrul procesual în sensul că alături de Serviciul Român de Informaţii a introdus în cauză în calitate de pârâţi Serviciul Român de Informaţii,U.M., Directorul Serviciului Român de Informaţii – Maior G.C., Serviciul Român de Informaţii, U.M., fiind scoasă din cauză U.M. Bucureşti, întrucât nu mai există.
În cauză a fost introdusă şi Policlinica S.R.I., U.M. Bucureşti care a preluat personalul şi arhivele fostei policlinici a Corpului Diplomatic care s-a desfiinţat.
Prin sentinţa civilă nr. 3002 din 5 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în cauză nu suntem în prezenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii deoarece autoritatea pârâtă a întocmit adeverinţa contestată conform actelor primare aflate în arhiva sa.
Cât priveşte cererea reclamantei de a se trece în adeverinţă sporurile de care a beneficiat personalul militarizat s-a reţinut că este neîntemeiată, deoarece reclamanta a desfăşurat activitate în calitate de personal civil şi drepturile salariale i-au fost stabilite potrivit reglementărilor în vigoare privind salarizarea acestei categorii de personal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ţ.E.N., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a schimbat natura cât şi înţelesul cererii de chemare în judecată, obiectul acţiunii constând numai în refacerea şi reeliberarea adeverinţei nr. 2797158 din 30 iulie 2009 în formatul legal prevăzut de Ordinul M.M.F.E.S. nr. 590 din 15 septembrie 2008, în conformitate cu statele de plată, înscrierile din carnetul de muncă şi adeverinţele din perioada 4 martie 1997 – 31 iulie 2003 emise de angajatorul Serviciul Român de Informaţii, U.M. Bucureşti – Policlinica Serviciului Român de Informaţii.
Intimatul Serviciul Român de Informaţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauză şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, susţinând în esenţă că activitatea recurentei-pârâte s-a desfăşurat în calitate de personal civil, iar drepturile salariale i-au fost stabilite potrivit reglementărilor în vigoare privind salarizarea acestei categorii de personal.
Examinând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins având în vedere următoarele considerente:
În fapt, obiectul cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă l-a constituit conţinutul adeverinţei nr. 2797158 din 30 iulie 2009, respectiv faptul că acesta nu ar respecta forma prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 19/2001 şi Ordinul M.M.F.E.S. nr. 590/2008.
Contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă instanţa de control judiciar constată că în mod corect, prin sentinţa pronunţată a fost respinsă cererea formulată, întrucât astfel cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, adeverinţa nr. 2797158 din 30 iulie 2009 a fost emisă în conformitate cu actele primare existente în arhiva instituţiei pârâte, acte care atestau desfăşurarea muncii pe perioada din litigiu, în condiţiile normale de muncă, ceea ce exclude aplicabilitatea dispoziţiilor Ordinului nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire şi de eliberare a adeverinţelor prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupurile I şi/sau a II-a de muncă.
Întrucât din probatoriul administrat în cauză a rezultat că pe perioada în discuţie recurenta-reclamantă şi-a desfăşurat activitatea de registratură medicală într-o anexă a laboratorului, loc de muncă, care nu îndeplinea condiţiile pentru încadrarea în grupa a II-a, conform Ordinului nr. 50/1990 al M.M.O.S., Ministerul Sănătăţii şi Compania Naţională pentru Protecţia Muncii (aplicabil în perioada respectivă), în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată, că aceasta şi-a desfăşurat activitatea în calitate de personal civil, beneficiind de drepturile salariale stabilite potrivit reglementărilor legale în vigoare, privind salarizarea acestei categorii de personal.
Susţinerile recurentei-reclamante potrivit cărora în perioada respectivă a beneficiat de spor pentru condiţii deosebite, începând cu data de 4 martie 1997 până la 31 decembrie 2008, sunt irelevante sub aspectul încadrării locului de muncă în grupa a II-a de muncă şi în consecinţă adeverinţa cu nr. 2797158 din 30 iulie 2009 a fost eliberată de intimatul-pârât, conform actelor primare aflate în arhiva sa, privind desfăşurarea muncii pe perioada în litigiu, în condiţii normale de muncă.
Astfel fiind, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că refuzul autorităţii pârâte de a elibera o adeverinţă reclamantei în condiţiile Ordinului M.M.F.E.S. nr. 50/2008, nu poate fi considerat un refuz nejustificat, astfel cum este acesta definit conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, va respinge recursul formulat ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ţ.E.N. împotriva sentinţei civile nr. 3002 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2230/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2236/2012. Contencios → |
|---|
