ICCJ. Decizia nr. 2310/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2310/2012
Dosar nr. 5841/2/2011
Şedinţa publică de la 11 mai 2012
Asupra recursurilor faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.V. a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate pârâtele la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea Raportului de evaluare şi transmiterea dosarului către evaluatorul desemnat.
În motivarea cererii s-a arătat că notificarea sa adresată potrivit Legii nr. 10/2001 a fost soluţionată prin Dispoziţia nr. 3628/2007 a Primarului Municipiului Botoşani, dar în 2009 Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a informat-o pe reclamantă că dosarul nu a fost atribuit unui evaluator autorizat deşi avea obligaţia să o facă.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 6456 din 4 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea reclamantei şi obligată pârâta să desemneze un evaluator şi să transmită dosarul la evaluator.
În motivarea soluţiei instanţa de fond a reţinut că deşi pârâta a confirmat înregistrarea dosarului nici până la data formulării cererii de chemare în judecată aceasta nu demarase procedura prevăzută de dispoziţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Deşi legea nu impune un termen de soluţionare a cererilor, iar prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a stabilit o modalitate aleatorie de selectare a dosarelor aferente dispoziţiilor de restituire, neefectuarea nici uneia din operaţiunile juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un interval de 1 an de la data înregistrării dosarului poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantelor la soluţionarea cererilor într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului .
S-a reţinut că pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici-o dovadă care să justifice existenţa unor motive obiective pentru care cererea reclamanţilor nu a fost analizată într-un termen rezonabil iar invocarea lipsei unor documente din cuprinsul dosarului de despăgubire nu poate fi reţinută în condiţiile în care dispoziţia a intrat în circuitul juridic şi beneficiază de prezumţia de legalitate şi autenticitate.
În ceea ce priveşte obligarea A.N.R.P. la emiterea titlurilor de plată în cuantumul stabilit prin expertiză, instanţa de fond a reţinut că aceasta ar fi prematur formulată în condiţiile în care dosarul nu a fost înaintat unui evaluator autorizat pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor şi având în vedere dispoziţiile art. 181 alin. (2) din O.U.G. nr. 81/2007 care impun parcurgerea unei proceduri speciale pentru emiterea acestor titluri.
S-au constatat aplicabile dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 dar cu privire la obligarea evaluatorului de a întocmi raportul în 30 de zile, instanţa de fond a apreciat acest capăt de cerere ca nefondat în condiţiile în care evaluatorul nu poate fi indicat nominal, iar cu privire la obligarea pârâtei la amendă de 20% din salariul brut pe economie s-a apreciat că poate fi dispusă într-o eventuală procedură separată de executare, conform art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004, după ce hotărârea devine definitivă şi irevocabilă.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
I. În recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor se critică soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală deoarece Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are calitate procesuală în acest litigiu şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. deoarece atribuţiile A.N.R.P. în procesul de acordare a despăgubirilor sunt prevăzute în H.G. nr. 361/2005, modificată şi completată a H.G. nr. 1068/2007, respectiv are rol de îndrumare în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, asigură Secretariatul Comisiei Centrale şi emite titluri de plată/de conversie în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
S-a învederat instanţei şi faptul că la 15 februarie 2010 Plenul Judecătorilor, secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a decis, pentru unificarea practicii judiciare, că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei sub aspectul lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
II. În recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se critică soluţia instanţei de fond ca fiind netemeinică şi nelegală.
a) A fost invocată excepţia nulităţii Dispoziţiei nr. 3629/2007 emisă de către Primăria Municipiului Botoşani pentru că a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Din actele depuse la dosar rezultă că imobilul ce a fost solicitat a fi restituit de reclamanta C.V., împreună cu R.V. a fost expropriat în anul 1980 şi era în coproprietatea lui L.T., L.V. şi L.I. astfel că notificatoarele nu pot beneficia, în raport de actele depuse, de măsuri reparatorii pentru tot imobilul pentru că nu au făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi după ceilalţi coproprietari, respectiv L.V. şi L. I.
Din acest motiv dosarul a fost restituit la Primăria Municipiului Botoşani în vederea reanalizării.
S-a invocat şi faptul că prin dispoziţia respectivă au fost acordate măsuri reparatorii atât pentru construcţiile demolate cât şi pentru anexele acestora, dar nu s-a făcut dovada că a solicitat măsuri reparatorii şi pentru anexe printr-o notificare în temeiul şi în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Pentru că Dispoziţia nr. 3628/2007 a fost emisă de Primăria Municipiului Botoşani cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a solicitat admiterea excepţiei nulităţii acesteia şi completarea dosarului cu o serie de înscrisuri.
b) Dacă va fi respinsă excepţia nulităţii dispoziţiei, s-a solicitat admiterea recursului şi s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat având în vedere că prin decizia civilă.5824 din 06 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 492/2001.
În speţă, însă, pentru că dosarul a fost restituit Primăriei Municipiului Botoşani, dosarul va putea fi transmis la un evaluator numai după ce dosarul va fi retransmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar după întocmirea raportului de evaluare va fi emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire motiv pentru care solicitarea reclamantei îndreptată împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie respinsă ca neîntemeiată.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivului de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite recursurile declarate dar pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat instanţei de fond obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la desemnarea unui evaluator/societate de evaluare pentru întocmirea raportului de evaluare şi transmiterea dosarului către evaluator/societate de evaluare desemnat/ă.
Instanţa de fond a admis acţiunea în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a obligat pârâta să desemneze un evaluator şi să transmită dosarul la evaluator.
Aşa cum se poate observa deşi acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu două autorităţi publice centrale (A.N.R.P. şi C.C.S.D.), a fost obligată pârâta (fără a fi individualizate) să desemneze evaluator şi să transmită dosarul la evaluator.
Din considerentele sentinţei rezultă că pârâta obligată este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deşi acţiunea a fost admisă şi în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Considerentele sentinţei conţin un motiv străin de natura pricinii pentru că se fac referiri la capătul de cerere privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlului de plată şi respingerea lui ca prematur, fiind indicate dispoziţiile art. 181 din O.U.G. nr. 81/2007, la obligarea evaluatorului de a întocmi raportul în 30 de zile de la obligarea pârâtei la amendă de 20% din salariul brut pe economie, deşi instanţa de fond nu a fost învestită cu soluţionarea unor asemenea cereri.
Chiar şi în finalul considerentelor se dispune obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la transmiterea dosarului aferent unui evaluator autorizat în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei şi la emiterea deciziei de acordare a titlului de despăgubire în cuantumul stabilit prin expertiză ceea ce contravine dispozitivului sentinţei prin care s-a dispus obligarea pârâtei la desemnarea unui evaluator şi transmiterea dosarului către acesta.
Mai mult, deşi nu precizează expres cum a confirmat pârâta înregistrarea dosarului aferent dispoziţiei, la dosar există corespondenţa dintre R.V. şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin care s-a confirmat înregistrarea dosarului aferent Dispoziţiei nr. 3628/2007 a Primăriei municipiului Botoşani la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 34665/ CC.
Însă, atunci când a analizat termenul în care a fost soluţionat dosarul reclamantei, instanţa de fond nu a solicitat copia acestui dosar de la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivele de recurs se invocă drept cauză a neînaintării dosarului la evaluator inexistenţa unor înscrisuri legate de calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei, însă, pentru că la dosarul de fond nu a fost solicitat dosarul aferent dispoziţiei prin care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii către reclamantă nu pot fi analizate criticile din recurs şi nu se poate stabili existenţa sau nu a refuzului nejustificat al autorităţilor.
Instanţa de fond a reţinut că autoritatea pârâtă nu a prezentat dovezi care să justifice neanalizarea dosarului, iar recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în motivele de recurs invocă tocmai asemenea dovezi.
Potrivit art. 314 C. proc. civ. „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite”.
Cum în cauză situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită nu se poate proceda la judecarea fondului pricinii ca urmare a casării hotărârii şi este necesară trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Soluţia casării cu trimitere este impusă de respectarea dreptului părţilor la cele două grade de jurisdicţie.
La rejudecare, instanţa de fond va proceda la solicitarea depunerii în copie a dosarului aferent Dispoziţiei nr. 3628/2007 a Primăriei Municipiului Botoşani şi înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 34665/ CC.
Pentru că în motivele de recurs a fost invocată, dar fără a fi prezentate dovezi în acest sens, iar intimata–reclamantă nu a formulat întâmpinare, autoritatea de lucru judecat în raport de decizie nr. 5824 din 06 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, se va solicita Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să depună înscrisuri în susţinerea acestei excepţii pentru a se putea verifica dacă decizia pronunţată vizează aceeaşi notificare şi în raport de aceste înscrisuri să fie soluţionată excepţia.
În cazul în care se va respinge excepţia autorităţii de lucru judecat se va proceda la analizarea cererii reclamantei în limitele învestirii instanţei şi în raport de susţinerile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din recurs, respectiv la verificarea respectării dispoziţiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi pct. 16.9, 16.10 şi 16.11 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, modificată.
Referitor la recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, respectiv cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa de judecată va verifica dacă reclamanta a solicitat sau nu obligarea şi a acestei autorităţi la desemnarea unui evaluator şi transmiterea dosarului către acesta, iar dacă se solicită soluţionarea cauzei în continuare şi cu această autoritate trebuie avute în vedere dispoziţiile H.G. nr. 361/2005, modificată şi completată prin H.G. nr. 1068/2007 care prevăd atribuţiile acestei autorităţi, dar şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, privitoare la calitatea procesuală pasivă a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în litigiile legate de emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 314 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi admise recursurile, va fi casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 6456 din 04 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2293/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2314/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
