ICCJ. Decizia nr. 2384/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2384/2012
Dosar nr. 1299/44/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 octombrie 2011, reclamanta S.C. „D." S.R.L. Tecuci a solicitat să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală nr. 803 din 28 septembrie 2011 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 15.851/648 din 28 septembrie 2011 întocmite de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Galaţi cu privire la obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 1.284.299 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA şi accesorii ale acestora.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că există dubii serioase cu privire la stabilirea răspunderii sale fiscale, întrucât organele de control şi-au îndeplinit defectuos obligaţiile legale.
Reclamanta a mai arătat că prin executarea actelor de control întocmite de direcţia pârâtă există riscul producerii unui dezechilibru financiar, deoarece i-au fost sechestrate bunurile imobile şi i-au fost indisponibilizate conturile, ceea ce va determina imposibilitatea de continuare a activităţii pentru care a fost autorizată.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 341 din 1 noiembrie 2011, prin care a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea executării raportului de inspecţie fiscală nr. 15851/648 din 28 septembrie 2011 şi a Deciziei de inspecţie fiscală nr. 803 din 28 septembrie 2011 întocmite de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Galaţi până la soluţionarea cauzei pe fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că reclamanta a dovedit îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât prin existenţa unui caz bine justificat, cât şi prin riscul producerii unei pagube iminente, ca urmare a executării actelor administrative contestate.
Existenţa unui caz bine justificat a fost reţinută în speţă faţă de împrejurările cauzei şi de motivele de nelegalitate invocate cu privire la cele două acte administrative contestate, din care rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei lor de legalitate.
Condiţia privind riscul producerii unei pagube iminente a fost considerată de prima instanţă ca fiind îndeplinită prin punerea de îndată în executare a deciziilor atacate, ceea ce poate cauza reclamantei un prejudiciu material viitor şi previzibil.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Galaţi, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării formulate de societatea reclamantă.
Recurenta a susţinut că în mod greşit s-a constatat în hotărârea instanţei de fond îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deşi cererea de suspendare s-a întemeiat numai pe simple dispoziţii, fără a fi fost administrate probe concludente privind existenţa unui caz bine justificat şi incidenţa producerii unei pagube.
Astfel, s-a arătat că, susţinerile din cererea intimatei-reclamante nu constituie motive suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal, raportat la împrejurările de fapt şi de drept aplicabile în cauză.
Referitor la condiţia prevenirii unei pagube iminente, recurenta a arătat că, de asemenea au fost greşit însuşite supoziţiile societăţii reclamante, fără a se avea în vedere că, executarea unei obligaţii bugetare stabilită printr-un act administrativ fiscal nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererea formulată de intimata-reclamantă pentru suspendarea executării raportului de inspecţia fiscală nr. 15.851/648 din 28 septembrie 2011 şi a Deciziei de impunere fiscală nr. 803 din 28 septembrie 2011 a fost soluţionată prin aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constatându-se întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru măsura provizorie a suspendării executării actelor administrative considerate a fi nelegale.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7 din aceeaşi lege, a autorităţii publice emitentă a actului, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru aceleaşi motive, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, în condiţiile prevăzute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat şi în acest caz, măsura de suspendare poate fi dispusă până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Din motivarea cererii de chemare în judecată şi din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa de fond a apreciat corect ca fiind dovedită de către intimata-reclamantă existenţa unui caz bine justificat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. În acest sens, se reţine că, intimata-reclamantă a invocat argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actelor întocmite de recurentă, existând indicii temeinice în privinţa nevalabilităţii lor.
Măsura de suspendare a executării actelor administrative contestate a fost justificată în cauză şi prin necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor şi previzibil sau după caz, perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Valoarea debitului stabilit în sarcina societăţii intimate şi consecinţele care se pot produce asupra activităţii acesteia prin procedura executării silite a celor două acte administrativ-fiscale au fost corect avute în vedere de prima instanţă ca argumente pentru îndeplinirea acestei condiţii prevăzute de lege, în sensul existenţei riscului producerii unei pagube iminente.
În consecinţă, criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate şi nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi împotriva Sentinţei nr. 341 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2376/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2393/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
