ICCJ. Decizia nr. 2376/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2376/2012
Dosar nr.1663/44/2009
Şedinţa publică din 16 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 23 noiembrie 2009, reclamanţii H.C. şi C.M. au solicitat modificarea Deciziei nr. 5341 din 30 iunie 2009 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul de a se stabili valoarea reală a despăgubirilor cuvenite pentru imobilul imposibil de restituit în natură, reprezentând „Moara Ţărănească Ion Cruceanu" din comuna Văcăreni, Judeţul Tulcea.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, Decizia reprezentând titlu de despăgubire în cuantum de 50.800 RON a fost emisă nelegal, în baza unui raport de evaluare, care nu a avut în vedere valoarea reală a bunului trecut abuziv în proprietatea statului.
2. Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa nr. 120 din 13 aprilie 2011, prin care a admis acţiunea, obligând pârâta să modifice în cuprinsul Deciziei nr. 5341 din 30 iunie 2009 cuantumul despăgubirilor stabilite prin expertiza tehnică judiciară la suma de 205.280 RON şi să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 2.543 RON.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că, o justă despăgubire a reclamanţilor nu se poate realiza decât la valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, întrucât valoarea estimată în raportul de evaluare trebuie să fie valoarea de piaţă.
În acest sens, a fost avută în vedere definiţia Comitetului internaţional pentru standarde de evaluare, conform căreia valoarea estimată este suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător hotărât să cumpere şi un vânzător hotărât să vândă într-o tranzacţie echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte a acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângeri.
Instanţa de fond a reţinut de asemenea că, potrivit standardelor, valoarea de piaţă - tip de valoare "se determină prin orice metodă" de evaluare înscrisă în cele trei abordări, respectiv compararea vânzărilor, capitalizarea venitului şi costul, iar expertul evaluator desemnat de comisia pârâtă nu a menţionat nici unul din aceste criterii în sinteza evaluării şi nu s-a referit la obiectul evaluării sau la modul în care a stabilit costul final.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţi ca neîntemeiată.
În primul motiv de recurs, s-a susţinut că, în mod nelegal instanţa de fond a încuviinţat şi a omologat un raport de expertiză tehnică efectuat incorect de către o persoană care nu are calitatea de membru al unei asociaţii profesionale şi cu încălcarea standardelor internaţionale de evaluare, astfel că există posibilitatea inducerii în eroare cu privire la valoarea despăgubirilor aferente imobilului demolat.
În dezvoltarea acestui prim motiv de recurs s-a arătat că, expertul desemnat de instanţa de fond nu are calitatea de evaluator, în sensul definit de art. 3 lit. d) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar în privinţa construcţiei, evaluarea nu s-a realizat în conformitate cu punctul de vedere oficial al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care prevede că, evaluarea trebuie făcută luând în calcul indici de corecţie corespunzători uzurii actuale a imobilului, iar nu cei de la data demolării construcţiei, cum greşit s-a procedat în cauză.
Recurenta a mai arătat că hotărârea instanţei de fond este contrară prevederilor art. 6 din Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât nu se pot acorda măsuri reparatorii pentru utilajele industriale care, ulterior preluării abuzive, au fost înlocuite, casate sau distruse.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a dispus modificarea cuantumului despăgubirilor stabilit prin Decizia nr. 5341 din 30 iunie 2009 în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, art. 3 lit. d) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi pct. 6.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003.
Recurenta a învederat de asemenea că intimaţii nu au formulat obiecţiuni la raportul de evaluare efectuat în dosarul nr. 5145/CC şi nici prin cererea de chemare în judecată nu au indicat motivele pentru care au apreciat că suma consemnată în Decizia contestată nu corespunde realităţii.
În ultimul motiv de recurs, s-a solicitat respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată sau în subsidiar, să fie redus cuantumul acestora, arătându-se că recurenta este o entitate în subordinea Ministerului Finanţelor, fără buget propriu, iar cuantumul cheltuielilor solicitate de intimaţi nu este corespunzător situaţiei de fapt şi de drept existentă în dosar.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin Dispoziţia nr. 355 din 30 septembrie 2004 emisă de Primăria comunei Văcăreni, Judeţul Tulcea s-a propus să li se acorde intimaţilor-reclamanţi măsuri reparatorii în valoare de 1.997.066.586 RON pentru imobilul care a avut destinaţia de „Moara Ţărănească Ion Cruceanu" şi dosarul aferent acestei dispoziţii a fost înregistrat sub nr. 5145/CC la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi soluţionat în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În cadrul acestei proceduri, a fost întocmit raportul de evaluare, prin care s-a stabilit valoarea activului imobiliar „Moara Ţărănească Ion Cruceanu", compus din construcţie corp moară în suprafaţă de 150 mp, construcţie cameră motoare în suprafaţă de 15 mp, construcţie bazin răcire motor în suprafaţă de 4 mp, teren intravilan în suprafaţă de 500 mp şi instalaţii aferente, la suma de 50.800 RON.
În baza raportului de evaluare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 5341 din 30 iunie 2009, reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 50.800 RON.
Instanţa de fond a dispus în mod nelegal modificarea parţială a acestei decizii cu privire la cuantumul despăgubirilor, stabilite în afara cadrului legal prin raportul de expertiză tehnică efectuat în procedura judiciară de contestare a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel, instanţa de fond a considerat eronat că se impune administrarea acestei probe, deşi prin raportul de evaluare întocmit în dosarul nr. 5145/CC, aferent Dispoziţiei nr. 355 din 30 septembrie 2004, valoarea estimată este valoarea de piaţă, astfel cum este definită de Comitetul internaţional pentru standarde de evaluare şi Grupul european al asociaţiilor de evaluatori, în sensul că, reprezintă suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător hotărât să cumpere şi un vânzător hotărât să vândă într-o tranzacţie echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte a acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângeri.
Instanţa de fond nu a expus considerentele de fapt şi de drept pentru care valoarea estimată, în sensul definit anterior, nu a fost corect stabilită prin raportul de evaluare întocmit în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi a omologat raportul de expertiză judiciară efectuat cu încălcarea prevederilor cuprinse în legea specială cu privire la persoana care are calitatea de evaluator şi la metoda de evaluare.
Hotărârea astfel pronunţată de prima instanţă se dovedeşte a fi nelegală şi aceasta cu atât mai mult cu cât, cererea de chemare în judecată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care se contestă Decizia emisă de comisia recurentă sub aspectul cuantumului despăgubirilor şi a fost argumentată în mod exclusiv prin nemulţumirea intimaţilor-reclamanţi faţă de valoarea despăgubirilor stabilită în cadrul procedurii administrative.
Hotărârea instanţei de fond este nelegală şi faţă de încălcarea dispoziţiilor pct. 16.13 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin HG nr. 1095/2005, care prevăd posibilitatea persoanei îndreptăţită la despăgubiri ca, pe tot parcursul desfăşurării procedurii de specialitate, să fie asistată de un evaluator ales şi remunerat, precum şi posibilitatea de a formula obiecţiuni la raportul de evaluare întocmit de evaluatorul desemnat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor .
Intimaţii-reclamanţi nu au exercitat aceste drepturi, semnând fără obiecţiuni Procesul-verbal de predare-primire nr. 2117 din 25 martie 2009 întocmit la predarea unui exemplar al raportului de evaluare.
Faţă de cuprinsul acestui proces-verbal, în care s-a consemnat expres declaraţia intimaţilor-reclamanţi că sunt de acord cu valoarea obţinută şi faţă de caracterul formal al contestaţiei lor adresate instanţei, care nu indică motivele de nelegalitate ale deciziei contestate sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, se constată că acţiunea în anulare este lipsită de temei legal şi a fost greşit admisă prin hotărârea pronunţată în cauză.
De altfel, instanţa de fond nici nu a motivat în drept soluţia sa de admitere a acţiunii, nu a indicat dispoziţiile legale care ar fi fost încălcate de către comisia recurentă la emiterea Deciziei nr. 5341 din 30 iunie 2009 şi a întemeiat hotărârea numai pe concluziile unui raport de expertiză judiciară încuviinţat şi efectuat în cauză, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 3 lit. d) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, republicată, referitoare la persoana care are calitatea de evaluator şi la metoda de evaluare a despăgubirilor la valoarea de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare, în funcţie de volumul de informaţii puse la dispoziţia evaluatorului.
2. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului şi temeiul juridic al acesteia
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că prin Decizia contestată nu a fost vătămat un drept recunoscut de lege intimaţilor-reclamanţi, în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va menţine ca fiind legală această decizie reprezentând titlul de despăgubire.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs şi va modifica hotărârea instanţei de fond, în sensul respingerii ca nefondate a acţiunii formulate de intimaţii-reclamanţi H.C. şi C.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 120 din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanţii H.C. şi C.M., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2371/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2384/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
