ICCJ. Decizia nr. 2322/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2322/2012
Dosar nr. 838/33/2011
Şedinţa publică de la 11 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 601/2011 din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta B.C.I. în contradictoriu cu pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap Sălaj din cadrul Consiliului Judeţean Sălaj şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi, în consecinţă, a anulat decizia nr. 9825 din 22 decembrie 2010 emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, a anulat certificatul nr. 8822/16927/7205 din 13 octombrie 2010 emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Sălaj şi a respins cererea privind obligarea pârâţilor la plata de daune către reclamantă.
Totodată, Curtea de apel, a menţionat în dispozitivul sentinţei dreptul de a ataca hotărârea „cu recurs în 15 zile de la comunicare”.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, la data de 13 octombrie 2010, pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Sălaj i-a comunicat reclamantei certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 8822/16927/7205, prin care pârâta a dispus încadrarea în gradul de handicap 0 (zero), cod boală Q65.0,M16.2, cod handicap 1, deficienţă funcţională uşoară, anterior reclamanta fiind încadrată în gradul de handicap III (trei), cod boală Q65.0,M16.2, cod handicap 1, deficienţă funcţională medie pe baza Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 8822/16927/R/4081 din 26 mai 2010.
Ulterior, reclamanta a formulat contestaţie, iar pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, prin decizia de încadrare în grad de handicap cu nr. 9825 din data de 22 decembrie 2010, a încadrat reclamanta în gradul de handicap 0 (zero), cod boală Q65.0,M16.2, cod handicap 1, deficienţă funcţională uşoară.
Curtea a observat, din multitudinea de acte medicale depuse de către reclamantă, împrejurarea că afecţiunea reclamantei este una congenitală (displazie congenitală de şold), afecţiune pe fondul căreia reclamanta era diagnosticată la data de 15 iunie 2011 cu „coxartroză bileterală secundară stadiu II, pe teren de displazie de şold, discopatie lombară cu radiculalgie bilaterală, gonartroză bilaterală”. Mai mult, judecătorul fondului a remarcat că, deşi boala de bază a reclamantei este una congenitală, starea de sănătate a acesteia nu s-a îmbunătăţit în ultimul timp pentru a justifica o reducere a gradului de handicap, aceasta în contextul în care, anterior, în anul 2009, a fost încadrată în gradul II de handicap, iar în anul 2010, a fost încadrată în gradul III de handicap. Or, amelioarea constatată la 13 octombrie 2010 nu este nici susţinută ştiinţific şi nici probată, în contextul în care starea de sănătate a reclamantei nu s-a îmbunătăţit.
Totodată, prima instanţă a avut în vedere şi Capitolul VII, pct. I.1 din Ordinul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 762 din 31 august 2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, iar din criteriile enumerate în actul precizat şi în raport de afecţiunile reclamantei, Curtea, a concluzionat că reclamanta nu poate fi încadrată la deficienţă funcţională uşoară, grad de handicap 0.
Prin urmare, raportat la art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 87 din Legea nr. 448/2006 şi art. 13 din H.G. nr. 430/2008, instanţa de fond a apreciat că se impune admiterea în parte a acţiunii formulate de către reclamantă, soluţionând cererea cu respectarea principiului disponibilităţii şi în limitele investirii sale, urmând ca, ulterior, prin emiterea altui certificat, să se stabilească gradul corect de handicap al reclamantei, raportat la reţinerile susmenţionate şi chiar la împrejurarea că încadrarea corectă se poate realiza şi printr-o expertiză medicală sau medico-legală.
Instanţa de fond a respins cererea privind obligarea pârâţilor la plata de daune către reclamantă, reţinând că această cerere este nefondată, întrucât angajarea răspunderii autorităţii publice este consecinţa întrunirii cumulative a condiţiei culpei, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate şi a faptei ilicite, iar reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului suferit, mai întâi sub aspectul existenţei unui asemenea prejudiciu şi apoi, sub aspectul întinderii prejudiciului pretins.
2. Calea de atac exercitată în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a formulat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în numele Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
3. Procedura în faţa instanţei de recurs.
Aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte, a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii recursului raportat la prevederile art. 301 C. proc. civ.
4. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil şi în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte, se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei tardivităţii recursului invocată din oficiu, excepţie de procedură peremptorie şi absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte, constată că sentinţa recurată a fost comunicată pârâtei Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap la data de 23 decembrie 2011, aşa cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii (fila nr. 101 din dosarul de fond), iar recursul a fost declarat la data de 10 ianuarie 2012, când cererea a fost înregistrată la Curtea de apel Cluj (fila nr. 2 din dosarul de recurs), deşi, conform dispoziţiilor citate, termenul în care legea procedurală permitea exercitarea căii de atac s-a împlinit la data de 09 ianuarie 2012.
Totodată, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite excepţia tardivităţii recursului şi va respinge, ca tardiv formulat, recursul formulat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în numele Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în numele Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, împotriva sentinţei civile nr. 601/2011 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2317/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2323/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
