ICCJ. Decizia nr. 2343/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2343/2012
Dosar nr. 1645/36/2010
Şedinţa publică de la 15 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei.
1.Obiectul acţiunii judiciare.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, la data de 14 decembrie 2010, reclamanta Comuna Mihai Viteazu reprezentată de Consiliul Local a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Finanţe prin Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E., contestaţie împotriva Procesului –verbal de constatare nr. 638.128 din 23 septembrie 2010 şi împotriva Deciziei nr. 103 emise de pârât.
Reclamanta a prezentat în susţinerea acţiunii sale următoarele motive de fapt şi de drept:
- S-a procedat la lansarea achiziţiei publice pentru achiziţia de vehicule/linia bugetară 3.1.1. „autogunoieră compactoare”, s-a derulat procedura de achiziţie a autogunoierei, respectându-se atât documentaţia de atribuire, cât şi condiţiile iniţiale prevăzute în cererea de finanţare;
- Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, în urma controlului efectuat la nivelul lunii februarie 2010, i-a adus la cunoştinţă că există unele încălcări ale legislaţiei din domeniu, întocmind astfel procesul-verbal de constatare nr. 638.128 din data de 23 septembrie 2010 privind proiectul P.H.A.R.E. 2006/018-147 ianuarie 02.03 CT 826, precum şi faptul că trebuie să returneze suma de 32.838,26 Euro, constând în contribuţia P.H.A.R.E.;
- împotriva procesului-verbal de constatare nr. 638.128 din data de 23 septembrie 2010, reclamanta a formulat contestaţie la organul emitent, fiind înregistrată cu nr. 639803 din 13 octombrie 2010, iar în urma soluţionării contestaţiei i s-a comunicat respingerea acesteia.
Referitor la procesul – verbal de constatare nr. 638.128 din data de 23 septembrie 2010 privind proiectul P.H.A.R.E. 2006/08-147 ianuarie 03 februarie 03 CT 826 reclamanta a apreciat că este lovit de nulitate, întrucât constatarea nu este făcută direct de emitent, prin structurile sale competente, ci are la bază în mod exclusiv raportul de control nr. 700/14878 din 15 aprilie 2010, încheiat de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (organism distinct de activitatea pârâtei, care are competenţe strict reglementate de O.G. 79/2003, modificată) şi care a verificat activitatea exclusiv din perspectiva procedurii referitoare la achiziţiile publice.
A mai arătat reclamanta că nulitatea este determinată de cadrul normativ străin cauzei; deşi procesul verbal contestat face trimitere la pretinsa încălcare a art. 2 lit. a) din O.G. 79/2003, el nu are în vedere modificarea acestui text încă din anul 2008 care condiţionează neregula de producerea unui prejudiciu.
De asemenea s-a mai arătat că datele pretins verificate au fost analizate prin raportul citat doar prin prisma procedurii achiziţiilor publice, nu şi al utilizării fondurilor P.H.A.R.E. şi nu s-a menţionat de ce oferta declarată câştigătoare nu ar fi fost corespunzătoare.
2. Hotărârea Curţii de apel.
Prin sentinţa nr. 140/ CA din 9 mai 2011 Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta Comuna Mihai Viteazu prin Consiliul Local în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Finanţe prin Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea, a reţinut următoarele considerente.
Cu ocazia verificării efectuate de pârât, urmare a aspectelor constatate de către Autoritatea pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice în Raportul de control nr. 700/2010, precum şi Notei de control a Departamentului de Luptă Antifraudă, verificare făcută cu scopul recuperării fondurilor comunitare neutilizate/neeligibile s-a constatat că reclamanta are de restituit ca urmare a neeligibilităţii fondurilor comunitare, suma de 32.838,26 Euro la care se adaugă penalităţi şi dobânzi contractuale.
A apreciat Curtea, că raportul A.N.R.M.A.P. a evidenţiat faptul că achiziţia autogunoierei de la SC B.T.B. SA s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale în materie de achiziţii publice.
În cadrul Raportului de control al A.N.R.M.A.P. se precizează faptul că aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale s-a prescris, însă, a reţinut Curtea, acest lucru nu atrage inexistenţa faptei şi atrage după sine calificarea acesteia ca neregulă.
Totodată, în cadrul Notei de control a Departamentului de Luptă Antifraudă nr. 7/258/2010 s-a menţionat că încălcarea de către furnizorul SC B.T.B. SA a prevederilor punctului IV alin. (3) „ criterii de calificare şi selecţie” din cadrul „Documentaţiei pentru atribuirea contractului de furnizare pentru achiziţia autogunoierei” privind lipsa datoriilor la bugetul local, întocmită în conformitate cu prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, constituie neregulă în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
A apreciat Curtea, că în acest context nu există argumente pentru a reţine că actele contestate sunt lovite de nulitate absolută întrucât dispoziţiile legale din materia achiziţiilor publice sunt de ordine publică şi se impune a fi respectate întocmai.
S-a mai observat că avizul exprimat de Autoritatea de Implementare – U.C.R.A.P. nu îl exonerează pe contestator de obligaţia de a respecta dispoziţiile legale din materia achiziţiilor publice a căror încălcare a fost constatată prin Raportul de control din data de 15 aprilie 2010 emis de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.
3. Recursul declarat de Comuna Mihai Viteazu.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, a declarat recurs Comuna Mihai Viteazu, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta nu şi-a structurat recursul, ci a reluat practic integral motivele de fapt şi de drept ale cererii de chemare în judecată, astfel cum au fost completate şi precizate pe parcursul derulării procedurii în faţa primei instanţe.
Sistematizând aspectele invocate, instanţa de recurs constată că recurenta combate soluţia primei instanţe sub următoarele aspecte:
3.1. în mod nelegal s-a respins excepţia nulităţii absolute a procesului verbal de constatare nr. 638128 din 23 septembrie 2010 încheiat de pârât, deşi acesta nu s-a bazat pe constatări proprii, ci a preluat practic concluziile raportului de control al A.N.R.M.A.P. şi, în plus, normele legale pe baza cărora s-a emis nu sunt aplicabile în cauză;
3.2. neregula semnalată nu există, datele verificate au vizat doar procedura de licitaţie publică nu şi modul de utilizare a fondurilor P.H.A.R.E., nu s-a ţinut seama de împrejurarea că nici un competitor ori agent economic terţ nu a contestat procedura, precum şi de faptul că Primăria Comunei Ciorogârla a confirmat cele afirmate de ofertant cu privire la inexistenţa debitelor acestuia.
4. Apărările Ministerului Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 8 mai 2012, intimatul Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, subliniind competenţele pe care le are în gestionarea fondurilor comunitare.
Punctual, intimatul a arătat că verificarea proprie a modului de implementare a contractului de care a beneficiat recurenta s-a bazat pe aspectele constatate de A.N.R.M.A.P. care au condus la concluzia că la achiziţia autogunoierei de la SC B.T.B. SA s-au comis nereguli în sensul definiţiei termenului din art. 2 lit. a) O.G. nr. 79/200,3 consecinţa fiind recuperarea fondurilor comunitare utilizate corespunzător.
Intimatul a mai reţinut că au fost încălcat prevederile pct. IV alin. (3) din Documentaţia pentru atribuirea contractului de furnizare pentru achiziţia autogunoierei, referitoare la dovada lipsei datoriilor la bugetul local, care nu a fost întocmită conform art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006.
II. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
Examinând cu prioritate motivul de ordine publică privind necompetenţa materială a primei instanţe, invocat de reprezentantul intimatului în şedinţa publică de dezbateri asupra recursului, Înalta Curte, constată că acesta este nefondat.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, regimul juridic al invocării excepţiei de necompetenţă materială este supus rigorilor art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., în pofida menţinerii caracterului său „de ordine publică”, potrivit art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. În acest context, şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ. a fost ajustat corespunzător, prin inserarea sintagmei „invocată în condiţiile legii”.
Mai mult, chiar invocată în termen, dacă excepţia este respinsă şi instanţa trece la judecarea pricinii, „cel nemulţumit poate să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului” în baza art. 158 alin. (2) C. proc. civ., iar nu să o ridice sub forma unui motiv de ordine publică în recursul declarat de partea adversă.
Examinând recursul declarat de Comuna Mihai Viteazu, prin prisma criticilor formulate de aceasta, a apărărilor din întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante.
Recurenta-reclamantă Comuna Mihai Viteazu a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune având ca obiect anularea Procesului-verbal de constatate nr. 638128 din data de 23 septembrie 2010 privind proiectul P.H.A.R.E. 2006/018-147 ianuarie 03 februarie 03.CT826 „Noi instrumente de îmbunătăţire a managementului serviciului public de gestionare a deşeurilor solide în Primăria Mihai Viteazu” întocmit de Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E., precum şi a Deciziei nr. 103 din 22 noiembrie 2010 prin care acelaşi emitent i-a respins contestaţia administrativă.
Prima instanţă, analizând motivele de nelegalitate a actului administrativ fiscal pe care reclamanta le-a subsumat „excepţiei nulităţii absolute a procesului-verbal de constatare” a ajuns la concluzia că sunt în întregime nefondate.
Această concluzie este corectă, ea fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar.
Răspunzând la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte reţine următoarele:
1. Referitor la temeiul de fapt şi de drept al procesului verbal de constatare.
După cum rezultă chiar din cuprinsul actului administrativ atacat, respectiv din Cap.1 lit. a), verificarea modului în care au fost gestionate fondurile comunitare s-a realizat de către intimatul Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E., pe baza a două acte de control întocmite de către A.N.R.M.A.P. (Raportul de control nr. 700/14879/2010) şi Departamentul de Luptă Antifraudă (Nota de control nr. 7/258/2010).
Contrar susţinerilor recurentei, concluziile A.N.R.M.A.P. nu s-au aplicat nemijlocit ci, urmare constatării acestei autorităţi că pentru faptele sesizate răspunderea contravenţională s-a prescris, s-a solicitat D.L.A.F. să verifice dacă sunt întrunite condiţiile legale pentru constatarea unei „nereguli” în sensul art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003.
Or, prin nota sus-indicată, la pct. 3.2., D.L.A.F. a concluzionat că furnizorul SC B.T.B. SA a încălcat prevederile pct. IV alin. (3) „Criterii de calificare şi selecţie” din cadrul „Documentaţiei pentru atribuirea contractului de furnizare pentru achiziţia autogunoierei”, în privinţa dovezii privind lipsa datoriilor la bugetul local întocmită în conformitate cu prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, această faptă constituind o „neregulă” în sensul legii.
Nici susţinerea privind aplicarea unor dispoziţii legale străine cauzei nu are suport.
Prima instanţă a reţinut corect cadrul normativ incident în speţă, indicat de altfel in extenso în capitolul 2 al procesului verbal atacat.
În esenţă, recurenta nu poate nega aplicabilitatea art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, în vigoare în perioada de referinţă, care stabileşte că prin neregulă se înţelege „orice abatere de la regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită”.
Câtă vreme recurenta, în calitate de beneficiar, a încheiat la data de 28 noiembrie 2007 contractul de Grant nr. P.H.A.R.E. 206/018-147 ianuarie 03 februarie 03.CT826 pentru proiectul „Noi instrumente de îmbunătăţire a managementului serviciului public de gestionare a deşeurilor solide din Primăria Mihai Viteazu” ea şi-a asumat obligaţia – expres prevăzută de anexa IV din Condiţii Generale şi Condiţii Speciale – de a respecta legislaţia achiziţiilor publice în vigoare din România la momentul derulării procedurilor de atribuire în vederea atingerii obiectivelor contractului.
Or, debitul fiscal stabilit prin procesul verbal atacat potrivit art. 2 lit. d) din O.G. nr. 79/2003, reprezintă tocmai „obiectul recuperării” în sensul art. 4 din acelaşi act normativ, iar intimatul Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E., în calitate de autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, avea obligaţia să acţioneze în sensul recuperării sumelor utilizate necorespunzător.
Conchizând în această privinţă, Înalta Curte, constată că nu au fost identificate motive de nelegalitate din perspectiva operaţiunilor administrative prealabile, ori a cadrului normativ aplicabil.
2. Referitor la neregula reţinută.
După cum s-a antamat deja la punctul precedent, neregula reţinută în sarcina recurentei a vizat încălcarea unei dispoziţii din „Documentaţia pentru atribuirea contractului de furnizare pentru achiziţia autogunoierei”, inserată în temeiul art. 181 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, care stabilea ca ofertantul (participantul la licitaţie) să nu figureze cu obligaţii de plată restante la bugetul de stat sau bugetele locale.
Pentru a se putea verifica îndeplinirea acestei condiţii, în documentaţia menţionată s-a prevăzut obligaţia ofertanţilor de a depune certificate de atestare fiscală.
Cu ocazia controlului efectuat s-a constatat că ofertantul câştigător, SC B.T.B. SA, a prezentat în cadrul ofertei depuse la Autoritatea Contractantă – Primăria Comunei Mihai Viteazu, în vederea adjudecării contractului, un certificat de atestare fiscală – persoane juridice emis de Primăria Comunei Ciorogârla judeţul Ilfov sub nr. 9052 din 24 septembrie 2008, prin care s-a atestat că societatea comercială nu figurează cu obligaţii de plată restante către bugetul local la data emiterii certificatului, deşi, potrivit condiţiilor stabilite de autoritatea contractantă, data de referinţă stabilită a fost 15 octombrie 2008.
Pentru clarificarea acestui aspect intimatul Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E. a solicitat Primăriei Comunei Ciorogârla să comunice dacă societatea menţionată figura cu datorii la data de 15 octombrie 2008 şi în răspunsul din data de 29 octombrie 2009, autoritatea locală a comunicat că „operatorul economic SC B.T.B. SA figura la data de 15 octombrie 2008 cu creanţe bugetare de plată către bugetul local”.
Mai mult, la solicitarea echipei de control din cadrul D.L.A.F., Primăria Comunei Ciorogârla a comunicat prin adresa nr. 3786 din 26 mai 2010 că aceeaşi societate comercială figura, atât la data de 19 septembrie 2008 (data solicitării certificatului de atestare fiscală), cât şi la data de 15 octombrie 2008 cu mai multe obligaţii de plată către bugetul local (detaliate pe tipuri de debite fiscale), ceea ce a determinat şi sesizarea D.N.A. în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Această stare de fapt determină concluzia că oferta declarată câştigătoare nu îndeplinea cerinţa din Fişa de date a achiziţiei, pct. V.1.3 – Situaţia personală a candidatului, respectiv nu a prezentat un „certificat emis de Serviciul Public de Impozite,Taxe şi alte venituri ale bugetului local, de plată a datoriilor către bugetul local, valabil la data deschiderii ofertelor” 15 octombrie 2008.
Ca urmare, declararea fondurilor aferente acestui contract ca neeligibile şi declanşarea procedurilor de recuperare, apar ca fiind pe deplin justificate.
Împrejurarea că cealaltă firmă competitoare angrenată în procedura de atribuire a contractului de furnizare a autogunoierei nu a înţeles să formuleze contestaţie, acceptând rezultatul comunicat de Autoritatea Contractantă, nu poate acoperi neregula evidenţiată anterior pentru că reglementările care conferă autorităţilor române dreptul de a urmări modul de utilizare a fondurilor europene nu prevăd o atare condiţionare.
În fine, nici împrejurarea că Primăria Comunei Ciorogârla a avut o poziţie oscilantă, nu o exonerează de răspundere pe recurentă, întrucât ceea ce i se reproşează vizează acceptarea unui certificat de atestare fiscală nevalabil iar nu realitatea faptelor atestate, pentru care, în mod evident, responsabil este doar emitentul actului iar nu destinatarul acestuia.
Conchizând, Înalta Curte, constată că în cauză nu au fost identificate motive de modificare ori casare a sentinţei atacate.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepţia necompetenţei materiale invocată de intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E.
Respinge recursul declarat de Comuna Mihai Viteazu împotriva sentinţei 140/CA din 9 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2323/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2354/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
