ICCJ. Decizia nr. 233/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 233/2012
Dosar nr. 8875/2/2010
Şedinţa publică de la 19 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2084 din 16 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea precizată formulată de reclamantul G.I.C., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Senatul României şi Camera Deputaţilor, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în speţă, reclamantul nu urmăreşte valorificarea unor pretenţii decurgând dintr-un raport de drept administrativ, cererea sa având, în realitate, caracterul unei plângeri privind regimul de detenţie căruia îi este supus în executarea pedepsei privative de libertate şi intrând sub incidenţa unei legi speciale (Legea nr. 275/2006).
Potrivit art. 25 şi art. 26 din această lege, împotriva modului de stabilire şi, respectiv, de schimbare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat care se pronunţă prin încheiere motivată.
Împotriva încheierii judecătorului este prevăzută o cale de atac în justiţie, respectiv, contestaţia la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, contestaţie care se judecă potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. (2) – (5) C. proc. pen., hotărârea judecătoriei fiind definitivă.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că la dispoziţia reclamantului se află căi speciale de atac în justiţie, altele decât acţiunea în contencios administrativ, motiv pentru care, în baza art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a respins acţiunea precizată ca inadmisibilă.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă, a declarat recurs reclamantul G.I.C.
La termenul de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (1) raportat la art. 303 alin. (1) excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare în termenul prevăzut de lege, dezbaterile fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Intimata-pârâtă Camera Deputaţilor a formulat concluzii scrise, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în termen.
Regularitatea promovării căii de atac
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ, aplicabil şi în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ, Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului, excepţie de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., „Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”, care se socoteşte de la comunicarea hotărârii atacate, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Art. 306 C. proc. civ. prevede că:
(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2).
(2) Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.”
Prin urmare, dacă recursul nu a fost motivat prin declaraţia de recurs, motivele de casare trebuie depuse obligatoriu în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În speţă, hotărârea recurată a fost comunicată reclamantului la data de 29 aprilie 2011, iar declaraţia de recurs s-a făcut la data de 04 mai 2011, recurentul precizând că, motivele le va arăta în faţa instanţei”.
În raport de dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ, recurentul-reclamant avea obligaţia procesuală de a motiva recursul în termen de 15 zile de la comunicare, respectiv până la data de 16 mai 2011.
Cum dispoziţia imperativă a legii nu a fost îndeplinită şi nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuţia părţilor, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de G.I.C. împotriva sentinţei nr. 2084 din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 232/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 237/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
