ICCJ. Decizia nr. 220/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 220/2012
Dosar nr. 322/54/2011
Şedinţa publică de la 19 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 98 din 01 martie 2011, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta B.F. în contradictoriu cu pârâta U.D. Alba Iulia, având ca obiect anulare act administrativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 1041/8618 din 04 august 2010, rectorul U.D. Alba Iulia, în baza O.M.E.C.T. nr. 3438 din 12 martie 2008 a dispus anularea diplomei de licenţă, eliberată de U.D. Alba Iulia – Facultatea de Istorie şi Filologie, domeniul filologie, specializarea Limba şi literatura română – Limba şi literatura franceză, doamnei B.F.
Prin aceeaşi decizie s-a mai dispus şi eliberarea unui nou act de studii cu respectarea prevederilor O.M.E.C.T. nr. 2284 din 28 septembrie 2007, ce reglementează Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior.
Reclamanta a susţinut că anularea diplomei de licenţă cu nota 8,31 şi eliberarea unei alte diplome de licenţă cu nota 7,82 îi prejudiciază grav interesele şi drepturile recunoscute de lege.
Prima instanţă a reţinut că diploma din 07 septembrie 2004 (dosar) în care figurează nota 8,31 – este rezultatul unor modificări, de natura unor ştersături şi adăugiri, care, însă, nu atestă realitatea situaţiei şcolare a reclamantei B.F. şi care au stat la baza emiterii diplomei astfel modificată.
Procesul verbal al Comisiei de examinare, semnat de către toţi membrii comisiei, atestă faptul că nota acordată – 7,82 reprezintă rezultatul verificării Comisiei de licenţă în componenţa avută la acea dată, privitor la cunoştinţele reclamantei.
Aceste nereguli au fost contestate de către Comisia de cercetare, instituită prin Decizia nr. 629/4547 din 22 aprilie 2010 a Instituţiei pârâte, în vederea stabilirii notei corecte acordată de Comisia de licenţă şi a împrejurărilor în care s-au produs corecturile care au stat la baza emiterii actului sesizat.
Se poate aşadar constata din acte că, procesul verbal din 30 iunie 2009 nu a fost înregistrat la Decanatul Facultăţii, şi nu este semnat de către toţi membrii Comisiei.
Ca atare, comisia de cercetare, în urma analizei documentelor aflate la arhiva Facultăţii de Istorie şi Filologie, în mod corect a constatat că nota 9, acordată iniţial de Comisia de susţinere a lucrării de licenţă este cea corectă, fiind însuşită de toţi membrii comisiei, iar corecturile ulterioare s-au făcut doar de preşedintele Comisiei de licenţă, fără ca, procesul verbal de modificare a notei să fi fost înregistrat şi să cuprindă semnăturile tuturor membrilor Comisiei.
Prin urmare, instanţa a constatat că susţinerile reclamantei sunt nefondate, întrucât intrarea în legalitate, potrivit art. 30 din Ordinul nr. 22841/2007 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului impunea anularea actului în cuprinsul căruia s-au constatat greşeli de notare şi emiterea unui nou act de studii, în conformitate cu situaţia şcolară reală a doamnei B.F.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta B.F. care a solicitat, în principal, modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii şi în subsidiar, casarea cu trimitere la Curtea de Apel Alba Iulia, spre competentă soluţionare.
Mai înainte însă de analizarea oricărui alt aspect referitor la recursul de faţă, Înalta Curte constată că, deşi conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare (fila 5) recurentul a fost citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, datorată potrivit art. 11 alin. (1) teza I coroborat cu art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, nu s-a conformat obligaţiei de plată până la termenul stabilit.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.”
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”, iar conform prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.
Cum recurenta-reclamantă B.F. nu a respectat această cerinţă legală, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 şi va anula recursul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de B.F. împotriva sentinţei nr. 98 din 01 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova - secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 219/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 229/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
