ICCJ. Decizia nr. 2393/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2393/2012

Dosar nr. 11058/2/2010

Şedinţa publică din 16 mai 2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin acţiunea înregistrată la 12 noiembrie 2010, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea pârâtului S.I. de colaborator al securităţii.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că pârâtul este deţinător al titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi în această calitate, a fost supus verificărilor prevăzute de art. 3 lit. z) din OUG nr. 24/2008, constatându-se că, la data de 27 septembrie 1974 a semnat un angajament şi a preluat numele conspirativ „Liviu", sub care a transmis organelor de securitate note informative despre atitudini şi activităţi potrivnice regimului totalitar comunist.

2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1843 din 9 martie 2011, prin care a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtului S.I. de colaborator al securităţii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, deoarece pârâtul a comunicat organelor de securitate sub numele conspirativ „Liviu" informaţii prin care denunţa atitudinile potrivnice ale unor persoane faţă de regimul totalitar şi prin aceste informaţii s-a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, cu referire la dreptul la viaţa privată, prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Din documentele avute în vedere la întocmirea notei de constatare nr. DI/I/1862 din 22 iunie 2009 depusă de reclamant în susţinerea acţiunii, s-a reţinut că pârâtul s-a obligat să colaboreze în mod secret şi organizat cu organele de contrainformaţii şi să depună „tot interesul pentru rezolvarea sarcinilor trasate, să fie sincer şi obiectiv" în furnizarea informaţiilor pe care urma să le dea în scris sub forma unor note informative.

De asemenea, s-a avut în vedere că, urmare angajamentului său, pârâtul a furnizat note informative şi organele de securitate au consemnat în nota raport din 12 octombrie 1975 utilitatea informaţiilor transmise, precum şi calităţile personale corespunzătoare în procesul muncii de colaborate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul S.I., solicitând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii formulate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Recurentul a susţinut că instanţa de fond a respins nemotivat cererea sa de probe formulată prin întâmpinarea depusă la dosar, pronunţând soluţia numai pe baza înscrisurilor depuse de intimatul-pârât, deşi acestea nu sunt identificabile şi certificate pentru a avea valoare probantă.

Recurentul a criticat şi concluzia instanţei de fond privind atingerea adusă dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, arătând că nu era aplicabilă în cauză această reglementare.

Pe fondul cauzei, s-a susţinut că, în mod greşit s-a constatat îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, dat fiind că nu s-a dovedit furnizarea de informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, calitatea acestor informaţii şi efectele informaţiilor furnizate.

În acest sens, recurentul a precizat că instanţa de fond nu a analizat conţinutul notei de constatare depuse de intimatul-reclamant şi în care s-a consemnat că nu există documente care să ateste transmiterea de informaţii către securitate. Pentru lămurirea acestor aspecte, recurentul a arătat că se impunea suplimentarea probelor, cu efectuarea unei expertize grafoscopice şi audierea de martori, ceea ce instanţa de fond a respins fără temei, restricţionându-i astfel în mod nelegal posibilitatea de a se apăra şi de a avea acces la justiţie.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin încheierea pronunţată în Şedinţa publică din 23 februarie 2011, instanţa de fond a respins motivat, în conformitate cu prevederile art. 168 C. proc. civ., cererea de probe formulată de recurentul-pârât, constatând justificat că acestea nu pot să aducă la dezlegarea pricinii.

Astfel, s-a apreciat întemeiat că nu se impune efectuarea unei expertize de specialitate, în condiţiile în care intimatul-reclamant nu a susţinut că recurentul-pârât a scris notele informative şi notele raport menţionate în nota de constatare nr. DI/I/1862 din 22 iunie 2009, confirmând că acestea au fost redactate de ofiţerii de securitate în cadrul activităţii de colaborare pentru care a fost semnat angajamentul olograf din 27 septembrie 1974, cu preluarea numelui conspirativ „Liviu", ceea ce nu s-a contestat la instanţa de fond şi nici în recurs.

Celelalte probe solicitate în apărare au fost corect respinse, ca nefiind utile şi pertinente în cauză, întrucât terţele persoane propuse ca martori în vederea audierii nu aveau acces la dosarele secrete ale securităţii, iar depunerea dosarului nr. I 21540 privind pe urmăritul O.C. nu era necesară faţă de documentele depuse de intimatul-reclamant după procesarea materialului arhivistic până la data de 22 iunie 2009.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, prin hotărârea recurată a fost corect admisă acţiunea pentru constatarea calităţii recurentului-pârât de colaborator al securităţii, fiind dovedită îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.

Potrivit acestor dispoziţii legale, colaborator al securităţii este persoana care a furnizat informaţii, sub orice formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colaborarea recurentului-pârât cu securitatea a fost corect constatată faţă de conţinutul notelor informative întocmite pe baza relatărilor verbale consemnate de ofiţerii de securitate, în cadrul activităţii desfăşurate după angajarea voluntară exprimată prin înscrisul olograf semnat la data de 27 septembrie 1974.

Contrar susţinerilor recurentului, activitatea sa de colaborare a fost apreciată de organele de securitate, pentru că a fost sincer şi obiectiv în furnizarea informaţiilor, prezentându-se punctual la întâlniri.

De altfel, în nota raport din 12 octombrie 1975 s-a consemnat că, în procesul muncii colaboratorul „Liviu" şi-a dovedit utilitatea prin aceea că, dispune de calităţi personale corespunzătoare şi există perspectiva dezvoltării în continuare a acestor calităţi. În aceeaşi notă, s-a menţionat că recurentul-pârât a manifestat interes faţă de sarcinile primite şi iniţiativă în căutarea de informaţii.

Critica recurentului privind lipsa de incidenţă în cauză a prevederilor art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care reglementează dreptul la viaţă privată este neîntemeiată, întrucât informaţiile furnizate organelor de securitate vizau în concret acest drept al persoanelor aflate în supraveghere operativă.

Informaţiile transmise de către recurentul-pârât au condus la îngrădirea acestui drept fundamentat al persoanelor menţionate în nota de constatare nr. DI/I/1862 din 22 iunie 2009, prin denunţarea intenţiei lor de a emigra datorită condiţiilor de trai în regimul totalitar comunist.

2. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Recursul declarat în cauză va fi respins în baza prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul S.I. împotriva Sentinţei nr. 1843 din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2012.

Procesat de GGC - NN

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2393/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs