ICCJ. Decizia nr. 2514/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2514/2012
Dosar nr. 142/44/2011
Şedinţa publică de la 22 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii D.A.M.A., A.C.C.G., G.C.D., G.I.A.M., H.I.D.V., R.G.B., R.G.G., N.I.I., R. (C.) I. M.D., M.M.C.P., B.N.I., I.V.E., M.A.F.N., D.A.A. și H.S.F. au chemat în judecată pe pârâtele Universitatea „S.H.” - Facultatea de Drept şi Administraţie Publică Bucureşti şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului spre a fi obligate să le elibereze Diplomele de licenţă obţinute în urma susţinerii examenului de licenţă - sesiunea iulie 2009 şi februarie 2010.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că în perioada 2006-2009 au absolvit cursurile Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică Bucureşti specializarea Drept din cadrul Universităţii S.H. iar în luna iulie 2009 au promovat examenul de licenţă.
Urmare acestui fapt le-au fost eliberate adeverinţe care atestă titlul de Licenţiat în Drept.
Prin sentinţa civilă nr. 141 din 19 mai 2011 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile formulate de pârâta Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sprotului, ca nefondate, a admis acţiunea formulată de reclamanţi, a admis, în parte, cererea de chemare în garanţie formulată de Universitatea S.H. şi în consecinţă, a obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanţilor diplomele de licenţă obţinute în urma susţinerii examenului de licenţă sesiunea iulie 2009, a obligat chemata în garanţie Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licenţă a reclamanţilor şi a respins ca fiind nefondată cererea reclamanţilor privind obligarea chematei în garanţie la plata daunelor cominatorii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, în raport de conţinutul adresei emise de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în data de 28 ianuarie 2011 şi de adresa din data de 18 februarie 2011 emisă de Universitatea S.H. rezultă că pârâtele au fost sesizate în prealabil (în data de 12 ianuarie 2011 şi respectiv 14 ianuarie 2011) cu solicitarea de eliberare a diplomelor de licenţă.
Faptul că eliberarea diplomelor este condiţionată de existenţa tipizatelor pe care le furnizează Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, excepţia invocată de acesta din urmă privind lipsa calităţii sale procesuale este, de asemenea, neîntemeiată.
Reclamanţii, absolvenţi ai Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică, specializarea Drept, din cadrul Universităţii S.H., au susţinut examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-au promovat. Ca atare, Facultatea de Drept şi Administraţie Publică le-a recunoscut titlul de licenţiaţi în drept, potrivit adeverinţelor existente la dosar.
Curtea de Apel a mai constatat că din actele dosarului nu rezultă că reclamanţii s-au înscris la o specializare şi la o formă de învăţământ pentru a căror organizare universitatea pârâtă nu avea autorizare sau acreditare provizorie. De altfel, în speţă nu a fost contestat în mod expres faptul că reclamanţii nu au dreptul să obţină diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă pentru că au parcurs o formă de învăţământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.
Prin urmare, câtă vreme pârâta Universitatea S.H. însăşi recunoaşte că reclamanţii au urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învăţământ legal stabilite şi a emis acestora acte ce recunosc acest fapt şi calitatea de licenţiaţi în drept - acte ce premerg diplomelor finale de studii, Curtea de Apel a constatat că cererea reclamanţilor este întemeiată sub aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. de a le elibera diplomele de licenţă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că în motivarea respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, instanţa de fond precizează doar că „Faptul că eliberarea diplomelor este condiţionată de existenţa tipizatelor pe care le furnizează Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, excepţia invocată de acesta din urmă privind lipsa calităţii sale procesuale este, de asemenea, neîntemeiată";.
Din această motivare succintă, nu rezultă cu claritate motivele care au determinat instanţa să respingă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată.
Prin urmare, neindicarea de către instanţa de fond a motivelor de fapt care au stat la baza respingerii excepţiei invocate echivalează cu o necercetare a cauzei.
Recurentul mai susţine că instanţa de fond a interpretat în mod truncheat şi greşit materialul probator depus la dosar şi mai mult, a considerat în mod eronat că un regulament intern al unei persoane juridice de drept privat are o putere superioară legilor şi hotărârilor de guvern cu incidenţă în domeniul organizării şi funcţionării învăţământului superior.
Singurele entităţi care au atât dreptul cât şi obligaţia de a elibera diplomele de licenţă sunt instituţiile de învăţământ superior acreditate. Astfel, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei acreditarea organizaţiilor furnizoare de educaţie acordă dreptul acestora de a emite diplome, certificate şi alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de a organiza, după caz, examen de absolvire, licenţă, masterat, doctorat.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, instanţa de fond era obligată să verifice dacă şcolarizarea la facultatea, specializarea şi forma de învăţământ urmată de reclamanţi este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
În cazul Universităţii S.H. din Bucureşti, specializările/programele de studii de la forma de învăţământ la distanţă au fost organizate şi desfăşurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 88/1993, a O.U.G. nr. 75/2005. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfăşurării procesului de învăţământ.
Universitatea S.H. din Bucureşti avea dreptul să organizeze admitere (şi examene de absolvire/licenţă) doar la specializările/programele acreditate, autorizate să funcţioneze provizoriu, aprobate prin hotărâre de guvern.
Este de asemenea responsabilitatea fiecărei instituţii de învăţământ superior de a organiza procesul de învăţământ în limitele legii. Lipsa de răspundere şi acţiunea în afara cadrului legal nu poate fi imputat altor subiecte de drept, cum ar fi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenţi care au promovat examenele de licenţă şi care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu conform legislaţiei în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate. Prin urmare, universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ neautorizate/neacreditate.
Deci, nici o instituţie nu este îndreptăţită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfăşoare procesul de învăţământ pentru formele de învăţământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării şi autorizării provizorii.
Unicul responsabil pentru desfăşurarea activităţii de învăţământ este Instituţia de învăţământ superior, în speţă Universitatea S.H., care are culpa exclusivă de a fi organizat „cursuri"; fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de şcolarizare de la cât mai mulţi „studenţi";.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învăţământ superior, aprobat prin Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. CC/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenţilor li se eliberează adeverinţa de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.
Potrivit art. 2 din acelaşi Regulament, actele de studii din sistemul naţional de învăţământ superior, care confirmă studiile de învăţământ superior efectuate şi titluri sau calităţi dobândite şi conferă titlurilor acestora drepturi şi obligaţii ce decurg din Legea nr. 84/1995/R şi din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul şi atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii.
Potrivit art. 5, instituţiile de învăţământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa şi elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condiţiile legii.
Potrivit art. 11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
Potrivit art. 20, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituţiei, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor.
Potrivit Capitolului VII din Metodologia organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de Universitatea S.H. şi înregistrată sub nr. 1405 din 12 mai 2009, universitatea respectivă, ca instituţie organizatoare a examenelor de licenţă, s-a obligat să elibereze diplomă de licenţă, însoţită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licenţă, până la eliberarea diplomei de licenţă, facultăţile putând elibera, la cerere, adeverinţe prin care să se certifice promovarea examenului de licenţă, precum şi rezultatele la examenul de licenţă şi valabilitatea adeverinţei până la elaborarea diplomei.
Prin H.G. nr. 1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licenţă şi specializate din cadrul acestora şi numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006 - 2007, pentru studenţii admişi în anul I. Pentru domeniul „Ştiinţe Juridice” s-au prevăzut, în domeniul de studiu universitar de licenţă „Drept”, specializările „Drept” şi „Drept Comunitar”.
Potrivit Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3404 din 07 martie 2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare şi desfăşurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licenţă pentru anul 2006-2007, admiterea în învăţământul superior se organizează numai în instituţiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate şi specializări care au obţinut autorizaţia de funcţionare provizorie.
Formele de învăţământ cu frecvenţă redusă sau de învăţământ la distanţă pot fi organizate numai de către unităţile care organizează cursuri de zi în domeniile respective şi dispun de departamente specializate.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu poate fi reţinută deoarece instanţa de fond prin admiterea cererii de chemare în garanţie nu a obligat recurentul la eliberarea diplomelor de licenţă - atribuţie exclusivă a universităţii, ci a obligat recurentul să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licenţă pentru reclamanţii-intimaţi, condiţie în baza căreia Universitatea S.H. este în imposibilitate de a elibera diplome de licenţă. Iar aprobarea tipizării formularelor tipizate este în competenţa exclusivă a recurentului, conform Ordinului nr. CC/2007.
Susţinerile din recurs privind neanalizarea de către instanţa de fond a hotărârilor de guvern, prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să funcţioneze provizoriu şi a dreptului acestei universităţi de a elibera acte de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ neacreditate nu pot fi reţinute deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanţie, instanţa de fond nefiind învestită cu o cererea privind legalitatea acreditării formelor de învăţământ la distanţă.
Pe situaţia de fapt, care priveşte cererea de chemare în garanţie este de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licenţă, iar dreptul absolvenţilor de a li se elibera diplomele de licenţă nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanţie.
Instanţa de control judiciar reţine că în mod constant s-a statuat, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în litigii de aceeaşi natură, că Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are obligaţia legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, şi nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluţia din prezenta decizie se impune şi în considerarea respectării principiului coerenţei şi unităţii jurisprudenţei consacrat ca atare în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României).
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împotriva sentinţei civile nr. 141 din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2506/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2515/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
