ICCJ. Decizia nr. 2519/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2519/2012
Dosar nr. 1193/59/2011
Şedinţa publică de la 22 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 84 din 6 februarie 2012 Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi şi Camera de Conturi a Judeţului Timiş, în favoarea Tribunalului Timiş - secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, în cauză, actul atacat este emis de Camera de Conturi a Judeţului Timiş, respectiv Decizia nr. 22 din 23 mai 2011
Ori, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează, în fond, de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Faptul că împotriva Deciziei nr. 22 din 23 mai 2011 emisă de Camera de Conturi a Judeţului Timiş s-a formulat contestaţie în procedura administrativă, fiind emisă încheierea nr. 37 din 22 iulie 2011 a Curţii de Conturi, nu are ca efect schimbarea competenţei materiale prevăzute de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Concluzia se impune întrucât măsurile contestate sunt dispuse de o autoritate de nivel judeţean. Cu alte cuvinte, actele administrative care produc efecte juridice sunt procesul verbal nr. 2542 din 04 mai 2011 şi Decizia nr. 22 din 23 mai 2011, emise de Camera de Conturi Timiş, iar nu încheierea prin care s-a soluţionat contestaţia în procedura administrativă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia invocată din oficiu, constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit art. 158 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: ";dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent";.
Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenţei nu se poate exercita nici o cale de atac.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate de Legea nr. 202/2010, coroborate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 84 din 6 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2515/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2593/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
