ICCJ. Decizia nr. 2516/2012. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2516/2012
Dosar nr. 4828/2/2009
Şedinţa publică de la 22 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC E.S.I. SRL în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor şi CN "C.F." SA a cerut ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate Construcţii C.F. SA, asupra terenului în suprafaţă de 105.069,20 mp, doar pentru terenul în suprafaţă de 8364,23 mp, situat în municipiul Bucureşti, C.G. nr. 6B.
Prin încheierea din şedinţa de judecată de la 27 mai 2009, instanţa a decis disjungerea cererii reconvenţionale formulate de C.N. C.F. SA, Regionala C.F. Bucureşti, în contradictoriu cu SC E.S.I. SRL, având ca obiect anularea, în parte, a Certificatului Seria M09 nr. 0308 emis de Ministerul Transporturilor la data de 22 iulie 1994.
Prin cererea reconvenţională se solicită anularea, în parte, a certificatului Seria M 09 nr. 0308 emis la data de 22 iulie 1994, prin care se atestă dreptul de proprietate al societăţii de construcţii şi Comunicaţii "CCCF" Bucureşti SA, asupra terenului în suprafaţă de 105.069,20 mp numai pentru terenul în suprafaţă de 8.364,23 mp, situat în municipiul Bucureşti, C.G. nr. 6B (fost nr. 4), sector 6, care figurează la pct. 4 în Anexa certificatului seria M 09 nr. 0308, emis la data de 22 iulie 1994, sub denumirea de Filiala mixtă 91, C.G. nr. 4.
În motivarea cererii se precizează că, în urma verificărilor efectuate de către Serviciul cadastru al CN C.F. CFR SA - regionala CF Bucureşti, a rezultat că, Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra terenului, seria M09 nr. 0308 din 22 iulie 1994, a cărui anulare, în parte, o cere, a fost eliberat de Ministerul Transporturilor cu încălcarea metodologiei de aplicare a H.G. nr. 834/1991, în sensul că documentaţia care a stat la baza emiterii acestui certificat pentru terenul prevăzut la pct. 4 în anexă, respectiv Filiala mixtă 91, Calea Griviţei nr. 4, nu a fost conformă cu cea prevăzută de acest act normativ, adică nu au cuprins procesele-verbale de vecinătate cu vecinii reali, între care şi CN C.F. "CFR" SA, regionala C.F. Bucureşti.
Se mai arată că certificatul a fost emis cu încălcarea Legii nr. 15/1990, în sensul că terenul în discuţie s-a aflat tot timpul în patrimoniul CN C.F. "CFR" SA, astfel că terenul funcţionează în cartea funciară încă din anul 1948, în baza procesului-verbal nr. 73996/1940, motiv pentru care la 20 martie 2003 M.L.P.T.L a emis Certificatul Seria M09 nr. 0874 prin care atestă CN CF "CFR" SA dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 227.179,21 mp. suprafaţă în care este cuprins şi terenul din C.G. nr. 6B (fost nr. 4) sector 6, în suprafaţă de 8364,23 mp şi asupra căruia SC E.S.I. SRL avea un drept de proprietate.
Prin întâmpinare CN C.F. "CFR" SA Regionala Bucureşti, a invocat, pe cale de excepţie, inadmisibilitatea, susţinând că Societatea de Construcţii "CCCF" SA, neîndeplinind procedura prealabilă cerută la art. 7 (1) din Legea nr. 554/2004.
Ministerul Transporturilor, pe cale de excepţie a invocat excepţia tardivităţii plângerii prealabile, tardivităţii introducerii acţiunii şi excepţia lipsei de interes.
Prin Sentinţa civilă nr. 4461 din 10 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia privind inadmisibilitatea cererii reconvenţionale formulate de SC "CCCF" SA în contradictoriu cu CN C.F. "CFR" SA Regionala Bucureşti şi în consecinţă a respins ca inadmisibilă cererea reconvenţională formulată de SC "CCCF" SA prin administrator judiciar A.L. IPURL faţă de Ministerul Transporturilor, CN C.F. "CFR" SA Regionala Bucureşti şi SC E.S.I. SRL.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că data la care pârâta-reclamantă Societatea de Construcţii "CCCF" SA a luat la cunoştinţă despre existenţa certificatului de proprietate asupra terenului în discuţie, este 27 ianuarie 2010 când a fost citată în această cauză (astfel cum singura recunoaştere în cuprinsul plângerii sale nr. 543 din 7 aprilie 2010) iar plângerea prealabilă prevăzută la art. 7 (1) din Legea nr. 554/2004 a fost adresată autorităţii emitente - Ministerul Transporturilor abia în data de 7 aprilie 2010, cu adresa nr. 543 din 07 aprilie 2010.
Ca atare, s-a constatat că termenul de 30 de zile a fost depăşit, întrucât de la data de 27 ianuarie 2010 (data când a luat la cunoştinţă) până la data de 7 aprilie 2010 (data când a formulat plângerea prealabilă) au trecut un număr de 68 de zile.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta CN de C.F. "CFR" SA Regionala Bucureşti şi pârâta Societatea de Construcţii Căi de Comunicaţii "CCCF" Bucureşti SA au declarat recurs.
Societatea de Construcţii Căi de Comunicaţii "CCCF" Bucureşti SA, prin motivele de recurs, arată că se află sub incidenţa legii insolvenţei, potrivit Sentinţei comerciale nr. 2193 din 09 noiembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, fiind legal citată, prin administrator judiciar pentru termenul din data de 27 mai 2010.
Citaţia afişată la data de 27 ianuarie 2010, emisă pentru Societatea de Construcţii CCCF Bucureşti SA nu a avut ataşat niciun act, motiv pentru care s-a solicitat eliberarea de copii xerox de pe întregul dosar, la termenul din data de 17 martie 2010 s-a solicitat citarea prin administratorul judiciar, în temeiul dispoziţiilor art. 87 pct 5 C. proc. civ. potrivit cărora cei supuşi procedurii reorganizării judiciare vor fi citaţi prin administratorul judiciar.
În raport de acest aspect, recurenta consideră că în mod greşit instanţa a considerat că Societatea de Construcţii CCCF Bucureşti SA a luat la cunoştinţă de existenţa certificatului seria M09 nr. 0874 din 20 februarie 2003, la data de 27 ianuarie 2010.
Se mai arată că prin sentinţa atacată instanţa s-a pronunţat numai asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii reconvenţionale formulate de Societatea de Construcţii CCCF Bucureşti SA, dar nu s-a pronunţat cu privire la cererea cu care a fost iniţial sesizată, cea formulată de CN C.F. CFR SA.
CN C.F. "CFR" SA Regionala Bucureşti, în motivarea recursului, a solicitat admiterea recursului său, casarea, în parte, a hotărârii atacate, doar în ceea ce priveşte nesoluţionarea cererii şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, în vederea judecării cererii şi menţinerea hotărârii atacate în privinţa soluţiei pronunţate faţă de cererea reconvenţională formulată de SC "CCCF" SA.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există."
Potrivit art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege "Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)."
Alin. (7) al acestui articol prevede că "Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie."
Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a analizat dacă au existat motive temeinice pentru care plângerea prealabilă a fost formulată peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond în mod greşit a respins cererea reconvenţională ca inadmisibilă, din moment ce din actele dosarului rezultă că s-a luat la cunoştinţă de actul administrativ atacat la data de 27 ianuarie 2010, iar plângerea prealabilă a fost formulată în termenul de 6 luni, respectiv 7 aprilie 2010.
În ceea ce priveşte motivul de recurs potrivit căruia instanţa nu s-a pronunţat pe cererea principală, Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat şi nu poate fi primit, deoarece obiectul cauzei de faţă îl formează cererea reconvenţională disjunsă prin Încheierea de şedinţă din 27 mai 2009.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, pe care o va casa.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Societatea de Construcţii Căi de Comunicaţii "CCCF" Bucureşti SA prin lichidator judiciar A.L. IPURL şi de CN C.F. "CFR" SA Regionala Bucureşti, împotriva Sentinţei civile nr. 4461 din 10 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti , secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 802/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 2541/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
