ICCJ. Decizia nr. 2558/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2558/2012
Dosar nr. 4436/2/2010
Şedinţa publică de la 24 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 19 mai 2010 sub nr. 4436/2/2010, reclamantul A.A. a chemat în judecată pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 solicitând ca prin hotărârea judecătorească să se dispună: recunoaşterea de către pârât a calităţii de luptător remarcat prin fapte deosebite pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, drept conferit de art. 3 alin. (1) lit. b) Legea nr. 341/2004, obligarea pârâtului la preschimbarea certificatului de revoluţionar şi la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 25 februarie 2011 reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtului S.S.P.R. să-i recunoască calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 – Remarcat prin Fapte Deosebite, calitate recunoscută şi atestată prin certificatul eliberat în baza Legii nr. 42/1990 şi obligarea pârâtului S.S.P.R. la preschimbarea certificatului de revoluţionar.
La termenul din data de 1 aprilie 2011 pârâtul S.S.P.R. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că potrivit competenţei sale face propuneri cu avizul C.P.R. Decembrie 1989, Preşedintelui României pentru acordarea Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 – Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite şi de a atribui sau recunoaşte acest titlu aşa cum solicită reclamantul.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 2993 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă acţiunea precizată la data de 25 februarie 2011, formulată de reclamantul A.A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este neîntemeiată, având în vedere obiectul acţiunii.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că reclamantul este titular al unui certificat eliberat în temeiul Legii nr. 42/1990 prin care i-a fost conferit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989”.
Instanţa a constatat că reclamantul nu a depus cerere pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar, invocând probleme personale.
Simplul fapt al existenţei unui certificat de revoluţionar „Luptător pentru Victoria Revoluţia din Decembrie 1989 – Remarcat prin Fapte Deosebite” obţinut în baza Legii nr. 42/1990 a apreciat instanţa că nu obligă autoritatea pârâtă la eliberarea certificatului de revoluţionar preschimbat.
Având în vedere că reclamantul nu a formulat cerere de preschimbare, Comisia constituită la nivelul S.S.P.R. nu a putut analiza şi, implicit, nici propune spre avizare C.P.R.D. preschimbarea certificatului deţinut în baza Legii nr. 42/1990 de către reclamant.
În lipsa unei cereri asupra căreia autoritatea publică pârâtă să se pronunţe, instanţa de fond a concluzionat că este inadmisibilă acţiunea formulată direct în faţa instanţei de contencios administrativ, prin care se solicită obligarea pârâtului să-i recunoască calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 – Remarcat prin Fapte Deosebite, în cauză neexistând un refuz nejustificat cenzurabil în condiţiile legii contenciosului administrativ.
3. Recursul declarat de A.A.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că instanţa în mod greşit a apreciat că nu a urmat procedura prealabilă, că nu a solicitat preschimbarea certificatului de revoluţionar pe care îl deţine.
A precizat că este posesor al certificatului de luptător remarcat pentru fapte deosebite, emis la data de 23 octombrie 1996. A arătat că s-a adresat S.S.P.R. pentru preschimbarea certificatului arătat, iar autoritatea pârâtă a răspuns la această cerere cu adresa din 15 aprilie 2010.
Recurentul a precizat că toate documentele originale care au stat la baza eliberării certificatului de revoluţionar se află în dosarul constituit deja aflat în posesia autorităţii pârâte, astfel încât pretenţia intimatului de a depune din nou originalele documentelor care au stat la baza emiterii certificatului iniţial nu este întemeiată.
Recurentul a precizat că la cererea sa de preschimbare a certificatului, S.S.P.R. nu a răspuns concret, iar pretenţia acestei autorităţi de a fi formulat o contestaţie la Comisia Parlamentară nu este întemeiată.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare instanţei de fond, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Văzând dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 1412/2004, privind Normele metodologie de aplicare a Legii nr. 341/2004, Înalta Curte constată că Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor are obligaţia de a elabora lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, precum şi cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare.
În ceea ce priveşte procedura de contestare a modului de soluţionare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc următoarele: „Contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care se soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens”.
În completarea acestei norme legale, potrivit art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, se stabileşte că persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestaţie la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în M. Of. al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)”.
În cauză, se reţine că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, reclamantul este posesor al certificatului de luptător remarcat pentru fapte deosebite, emis la data de 23 octombrie 1996, care atestă calitatea de beneficiar al Legii nr. 42/1990, republicată.
Înalta Curte constată că recurentul-reclamant s-a adresat S.S.P.R., iar prin adresa din 15 aprilie 2010 această instituţie i-a comunicat refuzul de soluţionare a cererii reclamantului, motivat de faptul că acesta nu are un dosar depus în temeiul Legii nr. 341/2004, precum şi pentru considerentul că termenul final de solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare ale calităţii de revoluţionar şi de depunere a documentelor solicitate pentru completarea dosarelor de preschimbare a certificatelor de revoluţionar a fost 30 aprilie 2009.
Or, instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea reclamantului pe considerentul că nu a formulat cerere de preschimbare, deşi existau la dosar înscrisuri în sensul dovedirii formulării acestei cereri de preschimbare.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi eventual reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.
Înalta Curte a constatat că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat acţiunea pe excepţia de inadmisibilitate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, trimiţând cauza spre soluţionare instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de A.A. împotriva sentinţei nr. 2993 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2557/2012. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2560/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
