ICCJ. Decizia nr. 256/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 256/2012
Dosar nr.7694/2/2011
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC K.I. SRL a chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanţelor solicitând suspendarea efectelor Deciziei nr. 1128 din 28 iulie 2011, emisă de Comisia de Autorizarea Jocurilor de Noroc, din cadrul Ministerului Finanţelor Publice până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Raportul de inspecţie fiscală nr. F-VL 163 din 12 aprilie 2011 s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii suplimentare în cuantum de 343.146 RON, fiind emisă Decizia de impunere nr. F-VL 248 din 12 aprilie 2011, împotriva cărora a formulat contestaţie administrativ fiscală, respinsă prin Decizia nr. 168 din 21 iunie 2011.
A mai arătat reclamanta că prin Decizia nr. 1128 din 28 iulie 2011, Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc a revocat licenţa de organizare a jocurilor de noroc tip slot-machine şi a constatat încetată valabilitatea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc, tip slot-machine, conform art. 12 alin. (5) din OUG nr. 77/2009.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 5351 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC K.I. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că măsura suspendării executării actelor administrative atacate, nu se justifică, întrucât, în cauză, nu sunt îndeplinite, cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, instanţa de fond a constatat că, deşi reclamanta susţine că s-a produs un abuz în cadrul controlului efectuat, în sensul că a fost calculat în mod abuziv şi nereal un prejudiciu de 321.826 RON, totuşi din actele de la dosar rezultă că societatea reclamantă nu a operat înregistrările în registrul de casă zilnic, pentru fiecare operaţiune în numerar efectuată referitoare la plăţile constând în premiile acordate jucătorilor, prin urmare,în cauză, nu se pot reţine împrejurări care să creeze o îndoială de natură să răstoarne prezumţia de legalitate şi veridicitatea de care se bucură procesul-verbal atacat.
Stabilirea corectă a calculului impozitului pe profit nu a putut fi analizată deoarece implică o analiză aprofundată a situaţiei de fapt şi nu doar o examinare sumară, permisă de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/ 2004.
Cu privire la condiţia prevenirii unei pagube iminente, prima instanţă a apreciat că nici această condiţie nu este îndeplinită în speţă, întrucât suma impusă a fi executată nu are ca efect diminuarea patrimoniului societăţii, prin urmare actul aflat în discuţie nu este de natură să producă un prejudiciu prin el însuşi.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC K.I. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În motivele de recurs se critică aprecierile instanţei de fond referitoare la nedovedirea existenţei cazului bine justificat de către reclamantă.
Reclamanta a calificat concluziile raportului de inspecţie fiscală ca fiind abuzive întrucât au considerat că nu a respectat reglementările legale referitoare la ţinerea contabilităţii deoarece organele fiscale au solicitat crearea unor registre în care să evidenţieze câştigurile tuturor judecătorilor, indiferent de cuantumul câştigurilor acestora.
Organul fiscal nu a contestat faptul că reclamanta nu ar fi ţinut evidenţa câştigurilor jucătorilor mai mari de 600 RON (caz în care sancţiunea ar fi amenda şi nu considerarea câştigurilor ca nedeductibile şi mărirea corespunzătoare a bazei impozabile) ci că nu a ţinut evidenţa pentru câştigurile mai mici de 600 RON.
A fost invocat faptul că la controlul fiscal anterior nu s-a imputat neevidenţierea acestor venituri.
Instanţa a considerat că nu au fost probaţi indici de nelegalitate ai actului atacat, dar consecinţa pentru reclamantă a fost că în urma deciziei de impunere emise se înregistrează obligaţii fiscale restante care au condus la revocarea licenţei şi la imposibilitatea desfăşurării activităţii societăţii.
În ceea ce priveşte existenţa pagubei iminente, instanţa s-a aflat într-o reală confuzie întrucât se referă în motivarea sa la suspendarea raportului de inspecţie fiscală prin care s-au stabilit obligaţii suplimentare şi nu la Decizia a cărei suspendare s-a solicitat.
Prin Decizia aceasta societăţii i-a fost retras dreptul legal de a mai desfăşura activitatea de organizare a jocurilor de noroc şi astfel societatea nu mai are activitate şi nu mai realizează venituri.
Decizia de revocare a licenţei produce un prejudiciu prin sine însuşi întrucât lipseşte de venituri societatea, determină incapacitatea de plată a datoriilor scadente (contracte de credit), executarea fidejusorilor şi în cele din urmă însăşi falimentul ei.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
În faţa instanţei de fond s-a solicitat suspendarea efectelor Deciziei nr. 1128 din 28 iulie 2011 emisă de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc până la pronunţarea instanţei de fond, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin Decizia nr. 1128 din 28 iulie 2011 s-a dispus revocarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc tip slot-machine emisă în favoarea SC K.I. SRL.
Această decizie a fost emisă având în vedere faptul că reclamanta figurează cu obligaţii de plată faţă de bugetul general consolidat neachitate cu întârziere mai mare de 30 de zile de la data la care obligaţiile erau scadente conform legii şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 17 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 77/2009, aprobată prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
Suspendarea actului administrativ ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu şi ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".
Prin urmare, legea impune următoarele condiţii pentru a se dispune suspendarea executării în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/ 2004:
- să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral;
- să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă;
- să se facă dovada existenţei „cazului bine justificat";
- să se facă dovada „pagubei iminente".
Primele două condiţii sunt îndeplinite având în vedere că se solicită suspendarea unui act administrativ unilateral şi a fost efectuată procedura prealabilă.
„Cazul bine justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/ 2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Prin urmare, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În susţinerea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, recurenta nu a invocat împrejurări de fapt sau de drept care să creeze îndoială asupra actului administrativ a cărui suspendare se cere pentru că se fac referiri numai la raportul de inspecţie fiscală întocmit de organele fiscale, raport în baza căruia s-au stabilit obligaţii de plată către bugetul de stat. Acest raport de inspecţie fiscală, aşa cum chiar recurenta recunoaşte, face obiectul altui dosar şi se află pe rolul instanţelor.
De altfel, raportul de inspecţie fiscală şi Decizia de impunere prin care s-au stabilit aceste obligaţii fiscale suplimentare către bugetul de stat au format obiectul unui cereri de suspendare, dar cererea a fost respinsă de Curtea de Apel Piteşti, iar acţiunea privind anularea acestor acte se află pe rolul Tribunalului Vâlcea.
Pentru că toate aspectele invocate de recurentă vizează acel raport de inspecţie fiscală ce formează obiectul altei judecăţi, în cauza de faţă nu pot fi analizate decât împrejurările ce ar viza Decizia nr. 1128 din 28 iulie 2011 a Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc, dar asemenea împrejurări nu au fost prezentate nici în faţa instanţei de recurs, dar nici în cea a instanţei de fond.
În aceste condiţii, nu se poate considera că instanţa de fond a greşit când a apreciat că reclamanta nu a dovedit existenţa cazului bine justificat, iar criticile din recurs ce vizează acest aspect sunt nefondate.
În ceea ce priveşte criticile din recurs referitoare la îndeplinirea condiţiei „pagubei iminente", de asemenea sunt nefondate.
„Paguba iminentă" - o altă condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice sau a unui serviciu public".
Deşi se arată că instanţa de fond s-a aflat într-o reală confuzie pentru că s-a referit în motivarea sa la suspendarea raportului de inspecţie fiscală prin care s-au stabilit obligaţii suplimentare, deşi s-a solicitat suspendarea deciziei de revocare a licenţei de funcţionare, instanţa de recurs urmează să constată că chiar recurenta a invocat stabilirea obligaţiilor fiscale suplimentare atunci când a motivat producerea „pagubei iminente".
Se susţine şi în motivele de recurs, că prin emiterea deciziei a cărei suspendare se solicită s-a ajuns ca societatea să nu mai aibă activitate şi să nu realizeze venituri.
Chiar dacă este evident că aceste consecinţe se produc prin emiterea Deciziei nr. 1128 din 28 iulie 2011, având în vedere că nu s-a dovedit existenţa „cazului bine justificat", nu se poate dispune suspendarea acesteia numai pentru că se „produce" recurentei-reclamante o pagubă pentru că actele administrative se bucură de prezumţia de legalitate.
În motivele de recurs se arată că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, dar aceste critici sunt nefondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., instanţa de fond a motivat hotărârea, a prezentat motivele de fapt şi de drept ale acesteia, a argumentat de ce au fost înlăturate susţinerile reclamantei din cererea formulată.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC K.I. SRL împotriva Sentinţei nr. 5351 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 255/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 2610/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
