ICCJ. Decizia nr. 2548/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2548/2012
Dosar nr.9186/2/2011
Şedinţa publică din 24 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 octombrie 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii B.G., P.A., L.S., G.M., C.G., B.G.S., G.F.C.M.L.T., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Universitatea „Titu Maiorescu" şi U.I.R., Rectorul Universităţii „Titu Maiorescu", în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 au formulat cerere de suspendare a executării Hotărârii Senatului Universităţii „Titu Maiorescu" nr. 29 din 12 septembrie 2011 în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi şi a Procesului-verbal nr. 9 din data de 12 septembrie 2011 al şedinţei Senatului Universităţii „Titu Maiorescu", în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi.
La data de 04 noiembrie 2011 s-a formulat o cerere de intervenţie voluntară accesorie în interes propriu şi în interesul Universităţii „Titu Maiorescu" de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 7708 din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă cererea formulată de reclamanţii B.G., P.A., L.S., G.M., C.G., B.G.S., G.F.C.M.L.T. în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI, UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, URS IOSIF ROBI- RECTORUL UNIVERSITĂŢII TITU MAIORESCU.
Instanţa a admis intervenţia accesorie formulată de MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în M. Of. al României, Partea a III-a, Publicaţii şi anunţuri/Anul 179 (XXII) - nr. 310 de Vineri, 23 septembrie 2011, au apărut anunţurile nr. 28.690 şi nr. 28.687 ale Universităţii „Titu Maiorescu" privind anularea Diplomelor de licenţă seria AI nr. 0002286 eliberată în anul 2007 şi seria Al nr. 0002288 eliberată în anul 2007, pe numele reclamanţilor L.S. şi, respectiv, P.A.
De asemenea, în M. Of. al României, Partea a III-a, Publicaţii şi anunţuri/anul 179 (XXII) - nr. 312 de Luni, data de 26 septembrie 2011, au apărut anunţurile Universităţii „Titu Maiorescu" nr. 28.847, nr. 28.848, nr. 28.849, nr. 28.851 şi nr. 28.894 privind anularea Diplomelor de licenţă seria V nr. 0088641 eliberată în anul 2005, pe numele de G.F.C.M.L.T.; seria Al nr. 0002279 eliberată în anul 2007, pe numele de B.G.; seria Al nr. 0002280 eliberată în anul 2007 pe numele de B.G.S.; seria Al nr. 0002281 eliberată în anul 2007 pe numele de C.G. şi seria Al nr. 0002284 eliberată în anul 2007, pe numele de G.M.
Suspendarea executării actului administrativ este o operaţiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părţii interesate sau din oficiu. Ea este o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce consecinţe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Alte criterii ce pot fi avute în vedere în identificarea cazului bine justificat sunt: natura propriu-zisă a măsurii dispuse de autoritatea publică, conduita ulterioară a destinatarului actului, posibilele efecte asupra unor raporturi juridice conexe.
Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Instanţa a reţinut că analiza îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 presupune numai efectuarea unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Curtea a constatat că practica secţiei de contencios administrativ şi fiscal a ICCJ face referire la cazul justificat în sensul „existenţei unui argument juridic aparent valabil faţă de nelegalitatea actului" (Decizia nr. 1380/2008), „împrejurarea de fapt şi de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ" (Decizia nr. 1837/2008). În plus, „condiţiile cazului bine justificat şi pentru prevenirea unei pagube iminente se impun a fi îndeplinite în mod cumulativ; aceste condiţii se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre caz bine justificat fără a exista pericolul producerii unei pagube şi invers, despre iminenţa pagubei, în absenţa caracterului bine justificat al cazului" (Decizia nr. 2954/2006).
Curtea a apreciat că nu poate aborda fondul Hotărârii Senatului Universităţii Titu Maiorescu nr. 29 din 12 septembrie 2011 şi a Procesului-verbal nr. 9 din 12 septembrie 2011 printr-o cerere de suspendare.
Instanţa a apreciat că doar prin analiza aprofundată a fondului oferit de actele respective se poate stabili în detaliu existenţa cazului justificat.
3. Recursul declarat de B.G., P.A., L.S., G.M., C.G., B.G.S., G.C.M.L.T.
Prin cererea de recurs formulată recurenţii au criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, considerând că a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 15 alin. (2) din Constituţia României, art. 6 alin. (1) - (7), art. 15, art. 26, 27 şi 30 din C. civ., precum şi a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Recurenţii au indicat ca temei al recursului formulat dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., în sensul că au fost depăşite de instanţă atribuţiile puterii judecătoreşti, art. 304 pct. 5 C. proc. civ., privind încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2), art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - Decizia nu cuprinde motive fundamentate legal sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, art. 304 pct. 8 - instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al unor prevederi, art. 304 pct. 9 - Decizia a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, invocând şi faptul că instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 304 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea executării Hotărârii Senatului Universităţii Titu Maiorescu privind anularea diplomelor de licenţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. civ., în raport de două criterii şi, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act emis de o autoritate publică, care este asimilată unei autorităţi locale, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul.
Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de B.G., P.A., L.S., G.M., C.G., B.G.S., G.C.M.L.T. împotriva sentinţei nr. 7708 din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 254/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 255/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
