ICCJ. Decizia nr. 2591/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2591/2012
Dosar nr. 2556/2/2010
Şedinţa publică de la 25 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul N.G. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea ordinului nr. 1655 din 05 octombrie 2009 emis de Ministrul Tineretului şi Sportului, repunerea în situaţia anterioară, respectiv reintegrarea în funcţia de director coordonator al Direcţiei pentru Sport a judeţului Braşov şi acordarea drepturilor salariale de la data emiterii ordinului şi până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret a invocat excepţia tardivităţii plângerii prealabile, pentru nerespectarea termenului reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Reclamantul a formulat cerere completatoare la acţiunea introductivă de instanţă, în care a solicitat şi anularea Ordinului nr. 1746 din 09 octombrie 2009 emis de pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 lei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, modificată, la dosar au fost depuse ordinele contestate şi documentaţia care a stat la baza emiterii acestora.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3505 din 17 mai 2011, a respins excepţiile tardivităţii plângerii prealabile şi inadmisibilităţii, a admis în parte acţiunea reclamantului N.G., astfel cum a fost completată, a anulat ordinele nr. 1655 din 05 octombrie 2009 şi nr. 1746 din 09 octombrie 2009 emise de Ministrul Tineretului şi Sportului, a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite de la data la care şi-a produs efectele ordinul nr. 1655 din 05 octombrie 2009 şi până la data desfiinţării Direcţiei pentru Sport a Judeţului Braşov şi a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut faptul că excepţiile invocate în întâmpinare de către pârâtă sunt neîntemeiate, întrucât art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, prevede că în cazul acţiunilor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau prin dispoziţii din ordonanţe nu este obligatorie plângerea prealabilă.
În speţa de faţă, reclamantul contestă acte administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009, motiv pentru care sunt incidente prevederile legale anterior citate.
Pe fondul cauzei, curtea de apel a menţionat, în esenţă, faptul că actul administrativ prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere este lipit de fundament legal, întrucât actul normativ în temeiul căruia a fost emis a fost declarat neconstituţional.
Curtea a amintit şi prevederile art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999, care stabilesc că unul dintre principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice este stabilitatea, principiu care a fost încălcat în speţa de faţă.
În opinia primei instanţe, chiar dacă reclamantul a fost numit la data de 23 mai 2009 în funcţia publică de director coordonator al Direcţiei pentru Sport a judeţului Braşov, în baza art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, acesta are un drept legitim vătămat prin O.U.G. nr. 105/2009, deoarece ocupa funcţia aflată în discuţie din anul 2001, iar numirea sa în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 a fost determinată de desfiinţarea funcţiei de director executiv al Direcţiei pentru Sport a judeţului Braşov şi de încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din această funcţie de conducere.
De asemenea, judecătorul fondului a apreciat că, în raport de dispoziţiile art. 10 din H.G. nr. 527/2009 privind aprobarea modelului-cadru al contractului de management, în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, modificată, întrucât este vorba despre un act administrativ şi nu despre o decizie de concediere. Ca atare, sunt irelevante susţinerile reclamantului care vizează încălcarea prevederilor C. muncii.
Curtea de apel a menţionat că nu se poate dispune reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere deţinută anterior emiterii ordinului contestat, deoarece, în baza art. 1 din O.G. nr. 15/2010, aceasta a fost desfiinţată.
Pe de altă parte, instanţa a precizat că este neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale, întrucât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998-999 C. civ., respectiv existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi a vinovăţiei, deşi sarcina probei îi incumba, în baza art. 1169 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul N.G. şi pârâta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.
I. Recurentul N.G. a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul reintegrării în funcţia deţinută anterior, acordării drepturilor salariale cuvenite, de la data emiterii ordinului contestat şi până la data reintegrării efective, precum şi a sumei de 30.000 lei, cu titlu de reparaţii pentru daunele morale.
În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
1) Soluţia de respingere a capătului de cerere privind reintegrarea pe funcţia publică deţinută anterior emiterii ordinului contestat este pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999, modificată, ale art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 776/2010 şi cu stabilirea eronată a situaţiei de fapt existentă în cauză.
Recurentul arată că a ocupat funcţia de director coordonator al Direcţiei pentru Sport a judeţului Braşov din anul 2001, entitate care, de-a lungul timpului, şi-a schimbat structura şi denumirea, dar care reuneşte la bază aceleaşi principii de organizare şi funcţionare avute în vedere încă de la momentul înfiinţării; în prezent, instituţia publică a revenit la forma şi denumirea sub care a funcţionat în anul 2001.
2) Cererea de repunere în situaţia anterioară nu a fost soluţionată cu respectarea prevederilor legale instituite în materie civilă, motiv pentru care hotărârea judecătorească contestată este lipsită de eficienţă practică.
3) Capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale este fondat, întrucât actele administrative deduse judecăţii sunt prin ele însele vătămătoare.
Pe acest aspect, recurentul menţionează faptul că starea sa de sănătate a fost în mod grav afectată, după o perioadă de 43 de ani de activitate susţinută, din care 27 de ani de activitate desfăşurată cu caracter de stabilitate şi continuitate în domeniul sportiv.
În plus, recurentul susţine că a fost pus în poziţie de inferioritate faţă de alţi colegi, care au fost numiţi pe alte funcţii publice, în raport de pregătirea lor profesională.
II. Recurenta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret a solicitat, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., modificarea în parte a hotărârii atacate.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă arată că, în situaţia anulării actelor administrative prin care raportul de funcţie al recurentului-reclamant a încetat, în temeiul neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 37/2009, aceeaşi soluţie trebuia pronunţată şi cu privire la actul administrativ prin care au început raporturile de serviciu ale recurentului-reclamant, în raport de neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 105/1999 şi de faptul că actul de numire în funcţie a fost emis tot în baza acestui act normativ.
În opinia recurentei-pârâte, ordinul nr. 819 din 22 mai 2009, prin care recurentul-reclamant a fost numit în funcţia de director coordonator al Direcţiei Judeţene pentru Sport Braşov este lipsit de justificare legală.
În altă ordine de idei, recurenta-pârâtă susţine că funcţia deţinută anterior de către recurentul-reclamant a fost desfiinţată, motiv pentru care partea nu poate fi plătită pentru perioada aflată în discuţie şi nici nu poate fi reintegrată pe acest post.
Ambii recurenţi au formulat întâmpinări în cauză în care au solicitat respingerea recursului declarat de partea adversă (filele 51-53, 55-57 dosar).
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul declarat de recurentul-reclamant N.G. este fondat.
Astfel, prin ordinul nr. 246 din 23 mai 2001 emis de Ministrul Tineretului şi Sportului, recurentul-reclamant a fost numit în funcţia publică de conducere de director al Direcţiei pentru Tineret şi Sport a Judeţului Braşov.
Prin ordinul nr. 519 din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Tineretului şi Sportului, funcţia publică de conducere de director executiv al Direcţiei pentru Tineret şi Sport a Judeţului Braşov a fost desfiinţată, în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, iar recurentului-reclamant i-a încetat raportul de funcţie, prin eliberarea din funcţia publică de conducere la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009.
Prin ordinul nr. 819 din 22 mai 2009 emis de Ministrul Tineretului şi Sportului, începând cu data de 23 mai 2009, în baza art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, recurentul-reclamant a fost numit în funcţia publică de conducere de director coordonator al Direcţiei pentru Sport a Judeţului Braşov, pe o perioadă de 4 ani. Cu această ocazie a fost încheiat contractul de management din 23 mai 2009, anexă la ordin.
Prin ordinul nr. 1655 din 05 octombrie 2009 emis de Ministrul Tineretului şi Sportului se dispune încetarea contractului de management al recurentului-reclamant, în baza art. 3 din contract, începând cu data de 21 octombrie 2009.
Prin ordinul nr. 1746 din 09 octombrie 2009 emis de Ministrul Tineretului şi Sportului, baza legală a notificării din 05 octombrie 2009 şi a ordinului nr. 1655 din 05 octombrie 2009 se completează cu O.U.G. nr. 105/2009, celelalte prevederi ale ordinului anterior menţionat rămânând neschimbate.
Prin ordinul nr. 2060 din 03 noiembrie 2009 emis de Ministrul Tineretului şi Sportului, în temeiul art. IV din O.U.G. nr. 105/2009, dl. O.F.A. a fost numit în funcţia de director coordonator al Direcţiei pentru Sport a Judeţului Braşov, pe o perioadă de până la 4 ani, iar contractul de management al acestuia a fost suspendat în perioada de preaviz a recurentului-reclamant.
Prin ordinul nr. 1987 din 27 octombrie 2009 şi ordinul nr. 2197 din 20 noiembrie 2009 emise de Ministrul Tineretului şi Sportului, pe perioada incapacităţii de muncă a recurentului-reclamant, a fost suspendată aplicabilitatea ordinelor nr. 1655 din 05 octombrie 2009 şi nr. 1746 din 09 octombrie 2009 emise de aceeaşi autoritate publică.
Prin cererea dedusă judecăţii, recurentul-reclamant a contestat legalitatea ordinelor nr. 1655 din 05 octombrie 2009 şi nr. 1746 din 09 octombrie 2009 şi a solicitat repunerea în situaţia anterioară, prin reintegrarea pe funcţia publică de conducere deţinută anterior şi plata drepturilor băneşti cuvenite.
Prima instanţă a constatat nelegalitatea celor două ordine aflate în discuţie şi a dispus acordarea drepturilor băneşti recurentului-reclamant de la data la care ordinul nr. 1655 din 05 octombrie 2009 şi-a produs efectele şi până la desfiinţarea Direcţiei pentru Sport a Judeţului Braşov. Totodată, instanţa a respins capetele de cerere privind reintegrarea recurentului-reclamant şi plata daunelor morale.
Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de curtea de apel pe cererea având ca obiect reintegrarea recurentului-reclamant pe funcţia de director executiv al Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Braşov este nelegală, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Conform art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public; de asemenea, la solicitarea funcţionarului public, instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcţia publică deţinută anterior.
Argumentul reţinut de prima instanţă pentru respingerea capătului de cerere privind reintegrarea recurentului-reclamant pe funcţia publică de conducere a fost acela că Direcţia pentru Sport a judeţului Braşov, în care partea a deţinut funcţia de director coordonator, a fost desfiinţată, potrivit art. 1 din O.G. nr. 15/2010, în temeiul căreia s-au înfiinţat direcţiile judeţene pentru sport şi tineret, respectiv direcţia pentru sport şi tineret a municipiului Bucureşti, ca urmare a comasării prin fuziune a direcţiilor pentru tineret judeţene cu direcţiile pentru sport judeţene, organizarea şi funcţionarea acestora fiind reglementată prin H.G. nr. 776/2010.
Însă, curtea de apel nu a avut în vedere faptul că măsura anterior arătată, de reorganizare a autorităţii publice aflate în discuţie, a avut loc la o dată ulterioară eliberării recurentului-reclamant din funcţia publică de conducere, motiv pentru care aceasta nu poate conduce la imposibilitatea reintegrării sale în funcţie.
Mai mult decât atât, efectul fuziunii prin absorbţie este acela al transmisiunii universale. Cu alte cuvinte, este vorba despre transmiterea tuturor drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale, cu consecinţa că persoana juridică rezultată din fuziune prin absorbţie dobândeşte atât drepturile cât şi obligaţiile patrimoniale care aparţin persoanei absorbite în cazul dedus judecăţii. Cu alte cuvinte, operează o transmisiune universală între subiecte de drept care îşi încetează existenţa şi subiectul de drept nou format, în virtutea căreia acesta din urmă preia integral de la cel dintâi bunurile, drepturile, obligaţiile, inclusiv contractele deja încheiate, devenind astfel răspunzător pentru neexecutarea lor.
În acest sens, trebuie amintite dispoziţiile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 776/2010 care prevăd faptul că: „Direcţiile judeţene pentru sport şi tineret, respectiv Direcţia pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti preiau personalul, activitatea, patrimoniul şi bugetul direcţiilor pentru sport judeţene şi a municipiului Bucureşti şi a direcţiilor pentru tineret judeţene şi a municipiului Bucureşti, care se desfiinţează, conform prevederilor art. 5 din O.G. nr. 15/2010 privind unele măsuri de reorganizare a activităţilor de tineret şi sport şi ale prezentei hotărâri.” (sn).
De altfel, trebuie menţionat şi faptul că autoritatea publică, respectiv Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Braşov, cum este aceasta denumită în prezent, a suferit mai multe modificări ale denumirii sale de-a lungul timpului (de ex: Direcţia pentru Tineret şi Sport Judeţeană, conform H.G. nr. 6/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Turismului şi Sportului; Direcţia pentru Sport Judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, potrivit H.G. nr. 759/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Sport; Direcţia pentru Tineret Judeţeană şi Direcţia pentru Sport Judeţeană, conform H.G. nr. 1721/2008 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Turismului şi Sportului.
Înalta Curte apreciază că se impune acordarea drepturilor băneşti cuvenite recurentului-reclamant până la reintegrarea în funcţie, în temeiul art. 106 din Legea nr. 188/1999, pentru asigurarea reparării integrale a prejudiciului cauzat.
În altă ordine de idei, instanţa de control judiciar apreciază că este corectă soluţia curţii de apel în privinţa cererii de acordare a daunelor morale, în condiţiile în care partea nu a probat existenţa prejudiciului moral suferit.
Recursul declarat de recurenta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret este nefondat.
Astfel, după cum s-a relevat anterior, prin ordinul nr. 819 din 22 mai 2009 emis de Ministrul Tineretului şi Sportului, începând cu data de 23 mai 2009, în baza art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, recurentul-reclamant a fost numit în funcţia publică de conducere de director coordonator al Direcţiei pentru Sport a Judeţului Braşov, pe o perioadă de 4 ani. Cu această ocazie a fost încheiat contractul de management din 23 mai 2009, anexă la ordin.
Recurenta-pârâtă susţine faptul că, în situaţia anulării actelor administrative prin care raportul de funcţie al recurentului-reclamant a încetat, în temeiul neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 37/2009, aceeaşi soluţie trebuia pronunţată şi cu privire la actul administrativ prin care au început raporturile de serviciu ale recurentului-reclamant, în raport de neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 105/1999 şi de faptul că actul de numire în funcţie a fost emis tot în baza acestui act normativ.
Într-adevăr, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, iar prin decizia aceleiaşi instanţe nr. 1629/2009 a fost declarată neconstituţională O.U.G. nr. 105/2009.
Ca atare, este corectă concluzia primei instanţe în sensul că cele două acte administrative prin care s-a dispus eliberarea recurentului-reclamant din funcţia publică de conducere anterior arătată, sunt lipsite de bază legală, motiv pentru care sunt lovite de nulitate.
În ceea ce priveşte critica formulată de recurenta-pârâtă, Înalta Curte are în vedere faptul că nu s-a solicitat anularea ordinului nr. 819 din 22 mai 2009 emis de Ministrul Tineretului şi Sportului în cauza dedusă judecăţii.
În consecinţă, în raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va admite recursul declarat de recurentul-reclamant N.G., va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va obliga pârâta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret să-l reintegreze pe reclamant în funcţia de director executiv al Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Braşov şi va obliga pârâta la plata drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă. Totodată, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.G. împotriva sentinţei nr. 3505 din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că obligă pârâta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret să-l reintegreze pe reclamant în funcţia de director executiv al Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Braşov şi obligă pârâta la plata despăgubirilor salariale până la reintegrarea efectivă.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge recursul declarat de A.N.S.T. împotriva sentinţei nr. 3505 din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2587/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2592/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
