ICCJ. Decizia nr. 2592/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2592/2012
Dosar nr. 8896/2/2010
Şedinţa publică de la 25 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul T.M. a chemat în judecată Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte, secţia parchetelor militar şi ministerul apărării naţionale, pentru a se dispune:
- anularea fişei de apreciere de serviciu anuală întocmită pentru anul 2008, care i-a fost adusă la cunoştinţă la data de 9 martie 2010;
- anularea ordinului (rezoluţiei) ministrului apărării naţionale prin care a fost revalidat Actul de constatare al Comisiei de analiză a contestaţiei la aprecierea de serviciu din 14 august 2009, fiindu-i respinsă contestaţia;
- obligarea pârâtului Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militar să procedeze la întocmirea unei noi fişe de apreciere de serviciul anual pentru anul 2008, în sensul schimbării calificativului din „bun” în „foarte bun” şi a nivelului potenţialului din „sub medie” în „peste medie”.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 3710 din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul M.A.P.N., ca neîntemeiată.
A fost admisă excepţie tardivităţii invocată de pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare şi a fost respinsă acţiunea reclamantului ca tardiv formulată.
În motivarea soluţiei instanţei de fond s-a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.P.N., că excepţia este nefondată având în vedere că în temeiul art. 35 şi 36 din M.R.U. - 3/1, instrucţiuni privind aprecierea cadrelor militare aprobate prin Ordinul M.A.P.N. M-30 din 15 februarie 2007, reclamantul s-a adresat Ministrului Apărării în procedura de contestare a fişei de apreciere de serviciu anuală pe 2008, acesta întocmind actul de constatare nr. C6719 din 19 august 2009 şi aprobând revizuirea fişei de serviciu anuală a reclamantului.
Referitor la excepţia tardivităţii, instanţa de fond a reţinut că la data de 26 mai 2009 reclamantului i-a fost adusă la cunoştinţă fişa de apreciere de serviciu anuală pe anul 2008, potrivit căreia reclamantului i s-a acordat calificativul „bun” pentru activitatea desfăşurată în anul respectiv.
Reclamantul a contestat aprecierea anuală, comisia de analiză a contestaţiei din cadrul Ministerului Apărării Naţionale întocmind actul de constatare înregistrat sub nr. C6719 din 19 august 2009 şi s-a propus modificarea nivelului indicatorului „Capacitate conceptuală” de la „Caracteristicile performanţei” din „Minim dezvoltat” – M.D. în „Dezvoltat” – D, dar s-a propus şi menţinerea calificativului „Bun”.
La data de 10 decembrie 2009, reclamantul s-a adresat Ministerul Apărării Naţionale solicitând reexaminarea contestaţiei formulate împotriva aprecierii de serviciu pe anul 2008, iar M.A.P.N. a comunicat reclamantului că s-a aprobat revizuirea, în baza art. 37 din M.R.U. - 3/1 – Instrucţiuni privind aprecierea cadrelor militare.
Ca urmare, la data de 15 ianuarie 2010 a fost întocmită o nouă fişă de apreciere de serviciu pe anul 2008 ce a fost adusă la cunoştinţa reclamantului la data de 9 martie 2010, iar la 11 martie 2010 acesta s-a adresat M.A.P.N., contestând şi noua fişă de apreciere de serviciu pentru anul 2008.
Prin adresa nr. A2046 din 6 aprilie 2010 emisă de Ministerul Apărării Naţionale – Direcţia Management Resurse Umane s-a comunicat reclamantului faptul că hotărârea este definitivă şi nu există posibilitatea cercetării, prin a doua contestaţie la apreciere pe anul 2008.
Instanţa de fond a reţinut că în urma admiterii contestaţiei a fost întocmită o nouă fişă de apreciere pe anul 2008 iar reclamantul nu mai avea posibilitatea legală de a formula o nouă contestaţiei împotriva fişei de apreciere revizuită pe anul 2008.
În raport de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, s-a considerat că noua fişă de apreciere pentru anul 2008 a fost adusă la cunoştinţă reclamantului la 9 martie 2010, iar termenul de 6 luni curge de la acea dată.
Instanţa a constatat că prin Adresa nr. A/2046 din 6 aprilie 2010 emisă de Ministerul Apărării Naţionale nu s-a soluţionat a doua contestaţie ci s-a comunicat reclamantului faptul că hotărârea este definitivă şi nu există posibilitatea cercetării aspectelor sesizate prin a doua contestaţie.
Adresa respectivă este o informare şi nu este un act producător de efecte juridice, nu este un act care să exprime refuzul nejustificat sau nu de a efectua o operaţiune administrativă, iar excepţia tardivităţii este întemeiată în raport de data comunicării fişei de apreciere.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul T.M. considerând-o nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivele de recurs se arată că ministrul apărării naţionale a aprobat revizuirea aprecierii sale de serviciu pe anul 2008 în baza art. 37 din M.R.U. - 3/1. Instrucţiuni privind aprecierea cadrelor militare.
După ce i-a fost întocmită noua fişă de apreciere de serviciu pe anul 2008, care i-a fost adusă la cunoştinţă la 9 martie 2010, reclamantul a formulat contestaţie ce a fost înregistrată la 12 martie 2010.
În raport de prevederile M.R.U. - 3/1 contestaţia împotriva noii fişe de apreciere este posibilă pentru că nu există nicio dispoziţie contrară, iar recurentul susţine că dacă s-ar aprecia altfel ar trebui să se admită că cei doi evaluatori pot să-şi modifice punctul de vedere iniţial, după admiterea cererii de revizuire, fără ca eşalonul ierarhic superior să poată fi sesizat cu privire la noua evaluare incorectă.
În justificarea acestui demers, recurentul a invocat şi prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Potrivit art. 36 lit. d) din instrucţiunile menţionate, comandantul căruia i se adresează contestaţia este obligat să prezinte un punct de vedere asupra acestuia în decurs de 15 zile lucrătoare de la data depunerii contestaţiei.
Pentru că la M.A.P.N. contestaţia a fost înregistrată la 12 martie 2010, cele 15 zile lucrătoare expirau la 1 aprilie 2010 şi pentru că acţiunea a fost înregistrată la 1 octombrie 2010, deci în termenul legal de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, soluţia de respingere a acţiunii ca tardivă este greşită.
Tot greşită a fost apreciată şi soluţia instanţei de fond în raport de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care prevede un al doilea termen de introducere a acţiunii în contencios administrativ, respectiv termenul de 1 an de la data comunicării actului, care este un termen de decădere, termen ce poate fi avut în vedere pentru motive temeinice.
Legea nu defineşte semnificaţia sintagmei „motive temeinice”, astfel că este misiunea instanţei de judecată să aprecieze dacă anumite situaţii sunt sau nu „motive temeinice”.
S-a arătat că în cauză, suntem în prezenţa unor asemenea „motive temeinice”, dat fiind faptul că reclamantul este procuror militar şi în virtutea statutului de cadru militar, era necesar să depună toate diligenţele pentru soluţionarea pe cale administrativă a litigiului în care a fost implicat.
De aceea, a contestat noua fişă de apreciere de serviciu, sperând că în cele din urmă problema va fi soluţionată, evitând astfel sesizarea instanţei de judecată iar acest demers reprezintă un motiv temeinic de natură să justifice aplicarea termenului de decădere de 1 an de la data comunicării actului prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, conform art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost investită cu soluţionarea unei acţiuni în anularea fişei de serviciu anuală întocmită pentru anul 2008 şi anularea ordinului (rezoluţiei) ministrului apărării naţionale prin care a fost revalidat actul de constatare al comisiei de analiză a contestaţiei la aprecierea de serviciu din 14 august 2009.
Instanţa de fond a respins cererea ca tardiv formulată, iar criticile din recurs ce vizează această soluţie sunt nefondate.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond şi cum se arată şi în motivele de recurs, reclamantul a contestat fişa sa de apreciere pe anul 2008 în baza prevederilor art. 37 din M.R.U. - 3/1 Instrucţiuni privind aprecierea cadrelor militare.
Potrivit acestuia, „Fişele de apreciere de serviciu anuale pot fi revizuite în anul calendaristic în care au fost întocmite cu ocazia analizei şi studierii acestora de către structurile cu drept de control, structurile responsabile cu managementul carierei individuale şi membrii comisiilor de selecţie în vederea promovării, dacă se constată nereguli în conţinutul unor aprecieri, în sensul neconcordanţei între conţinut şi calificativele acordate sau când n-au fost respectate prevederile prezentelor instrucţiuni. Fişele de apreciere de serviciu anuale revizuite vor fi refăcute de evaluatori, aceştia putând fi chemaţi în faţa consiliului de onoare dacă există indicii privind superficialitatea sau reaua lor intenţie. La întocmirea noilor fişe de apreciere se vor respecta şi prevederile art. 35 alin. (2) din instrucţiuni”.
Pentru că i-a fost admisă revizuirea, a fost refăcută fişa de apreciere de serviciu anuală pentru 2008, care i-a fost adusă la cunoştinţă reclamantului la 9 martie 2010.
Recurentul-reclamant susţine că această fişă refăcută pe anul 2008 putea fi contestată în condiţiile art. 37 din M.R.U. - 3/1. Instrucţiuni privind aprecierea cadrelor militare, deoarece nu există nicio dispoziţie contrară, însă, aceste susţineri sunt nefondate şi nu ţin seama de dispoziţiile art. 37 din M.R.U. - 3/1 care prevăd că revizuirea fişei de apreciere de serviciu este o posibilitate acordată numai în anumite condiţii şi care se poate face în cursul anului calendaristic în care a fost întocmită fişa de apreciere.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentului şi s-ar considera, pentru că legea nu prevede expres că fişa de apreciere refăcută ca urmare revizuirii în condiţiile art. 37 din M.R.U. - 3/1, ar putea fi la rândul său contestată, atunci fişele de apreciere ar putea fi mereu contestate dacă se menţin aceleaşi calificative, iar scopul legii nu este acesta.
Dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 328 alin. (1) C. proc. civ. nu prezintă nicio relevanţă în cauză pentru că fişa de apreciere anuală, chiar dacă a fost revizuită, nu poate fi comparată cu o hotărâre judecătorească pentru a invoca principiul consacrat de art. 328 alin. (1) C. proc. civ.
Nici dispoziţiile art. 36 lit. d) din M.R.U. - 3/1 nu sunt incidente în cauză pentru că poate fi contestată în condiţiile art. 36, fişa de apreciere anuală dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 35 din aceleaşi instrucţiuni şi nu în cazul în care fişa de apreciere a fost revizuită, aşa cum s-a întâmplat în cauză.
De aceea, nu prezintă nicio relevanţă faptul că M.A.P.N. trebuia să prezinte un punct de vedere în termen de 15 zile lucrătoare pentru că această obligaţie îi revine numai în cazul contestaţiilor întemeiate pe art. 35 din Instrucţiuni, dar fişele de apreciere sunt cele iniţiale şi nu cele revizuite.
În raport de dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, soluţia instanţei de fond este legală.
În motivele de recurs, recurentul invocă dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia termenul pentru introducerea acţiunii, în cazul actului administrativ unilateral, pentru motive temeinice, ar fi de 1 an de la data comunicării actului.
Într-adevăr, legea nu prevede care este semnificaţia sintagmei „motive temeinice”. Trebuie precizat că în faţa instanţei de fond, deşi s-a pus în discuţie excepţia tardivităţii acţiunii în raport de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, reclamantul nu a invocat asemenea motive temeinice care să fie analizate, în contradictoriu cu părţile litigiului.
Însă, motivele invocate de recurent ca fiind „temeinice” pentru a justifica depăşirea termenului de 6 luni nu pot fi reţinute.
Faptul că recurentul este procuror militar şi că trebuie să respecte principiul subordonării ierarhice, nu poate constitui asemenea „motive temeinice” pentru că nu pot dovedi şi nu pot justifica depăşirea termenului prevăzut de lege.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.M. împotriva Sentinţei civile nr. 3710 din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2591/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2597/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
