ICCJ. Decizia nr. 2659/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2659/2012
Dosar nr. 2886/2/2010
Şedinţa publică de la 29 mai 2012
Asupra excepţiei inadmisibilităţii recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4163 din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii N.I., Z.G.D., S.M., J.J., S.P., A.M., B.I., C.J., B.L., O. (N.) L. şi P.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a anulat Hotărârea nr. 290/C/423 din 21 martie 2010, precum şi Ordinul nr. 180 din 01 februarie 2010, în ce priveşte pe reclamanţi şi a obligat pârâtul să emită un nou ordin de stabilire a drepturilor salariale cu privire la reclamanţi, începând cu 01 ianuarie 2010, cu includerea indexărilor salariale prevăzute de sentinţa civilă nr. 382/CM din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Argeş; de asemenea, instanţa de judecată a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor diferenţa salarială rezultată, actualizată cu indicele de inflaţie şi a respins cererea de chemare în garanţie a M.F.P., ca neîntemeiată.
Aceeaşi instanţă, prin Încheierea din 21 iunie 2011, a respins cererea pârâtului, prin care solicita lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 4163 din 26 octombrie 2010.
Împotriva ambelor hotărâri - sentinţă şi încheiere - a declarat recurs pârâtul.
Recursurile sunt inadmisibile.
Astfel, atât actul contestat, pe de o parte, cât şi hotărârea ce face obiectul recursului de faţă, pe de altă parte, au fost date în aplicarea prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 18 alin. (1) din Anexa nr. VI ( Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei) din actul normativ susmenţionat, în forma în vigoare la data pronunţării sentinţei atacate, „Judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, nemulţumiţi de modul de stabilire a drepturilor salariale, prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, pot face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ, la organele de conducere ale M.J.L.C., C.S.M., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., D.I.I.C.O.T., la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile”.
De asemenea, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, „(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile”.
În prezent, dispoziţiile legale citate sunt prevăzute de art. 7 din cap. VIII ( Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei) din Anexa nr. VI (Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie”) la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Or, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Cum sentinţa nr. 4163 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este irevocabilă, constatându-se întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, acesta urmează a fi respins ca atare.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., „ Încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea”.
În raport cu aceste din urmă prevederi legale, este inadmisibil şi recursul declarat împotriva Încheierii din 21 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 4163 din 26 octombrie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei nr. 4163 din 26 octombrie 2010 şi a Încheierii din 21 iunie 2011 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2643/2012. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2662/2012. Contencios → |
|---|
