ICCJ. Decizia nr. 2613/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2613/2012
Dosar nr. 30859/3/2010
Şedinţa publică de la 25 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.P. a formulat contestaţie împotriva Deciziei de încadrare nr. 4672 din 14 mai 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi, prin care i s-a stabilit gradul de handicap „mediu” deşi suferă de boala Alzheimer şi are nevoie de însoţitor.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2286 din 13 septembrie 2010 a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal cu motivarea că actul atacat este emis de autoritatea publică centrală, iar potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 competenţa revine curţii de apel.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal şi s-a formulat o cerere precizatoare solicitând anularea Deciziei nr. 4672 din 14 mai 2010, emiterea unei noi decizii de încadrare în grad de handicap cu însoţitor şi plata diferenţelor de bani gradul mediu la gradul I cu însoţitor şi au fost depuse înscrisuri.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 4423 din 24 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ a fost respinsă excepţia plângerii prealabile, a fost admisă în parte acţiunea, a fost anulată Decizia nr. 4672 din 14 mai 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie cu luarea în calcul a actelor medicale care atestă boala Alzheimer, cu debut tardiv, formă severă M.M.S.E. – 5 puncte şi au fost acordate cheltuieli de judecată reclamantului în sumă de 6000 lei.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile, că aceasta este nefondată pentru că potrivit art. 13 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 430/2008 contestaţiile împotriva certificatelor de încadrare în grad cu handicap se soluţionează prin decizii emise de Comisia superioară, iar acestea pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004, act prin care se soluţionează procedura prealabilă sub forma recursului ierarhic.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de fond a constatat că reclamantul a depus la dosarul cauzei acte medicale şi din aceste rezultă că există neconcordanţă între biletul de ieşire din Spitalul de Psihiatrie „A.O.”, unde reclamantul este diagnosticat cu M.M.S.E. 24, cu consecinţa încadrării în grad de handicap, biletul de ieşire din spital emis de acelaşi spital la 21 ianuarie 2010 în care este consemnat diagnostic principal G 30.8 – Demenţă Alzheimer Stadiul 4 boala Reisberg, forma mixtă şi scrisoarea medicală emisă de Spitalul de boli cronice Sf.Luca din 4 aprilie 2011, în care este stabilit diagnostic principal boala Alzheimer cu debut tardiv, formă severă (M.M.S.E. - 5 puncte).
Având în vedere că aceste acte medicale nu au fost analizate de pârâtă, a fost admisă în parte acţiunea, anulată Decizia nr. 4672 din 14 mai 2010 şi a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie cu luarea în calcul a actelor medicale care atestă M.M.S.E. – 5 puncte, cu aplicarea art. 274 C. proc. civ.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale care se substituie în drepturile şi obligaţiile Autorităţii Naţionale pentru Persoane cu Handicap.
În motivele de recurs se arată că instanţa de fond a stabilit în mod eronat calitatea procesuală pasivă a Comisiei superioare pe care a apreciat-o ca fiind în subordinea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, instituţie publică care şi-a încetat activitatea la 30 iunie 2010 prin efectul O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a activităţii instituţiilor aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea sa.
Instanţa de fond nu a făcut aplicarea art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 68/2010 potrivit cărora M.M.F.P.S. se substituie în toate drepturile şi obligaţiile Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, iar Comisia Superioară funcţionează în structura Ministerului Familiei şi Protecţiei Sociale.
În mod greşit, se susţine în motivele de recurs, instanţa de fond, în pofida constatărilor din biletul de ieşire emis de Spitalul Obgregia a consemnat că intimatul are o afecţiune mentală mai gravă şi a ţinut seama de înscrisuri ulterioare datei de 14 mai 2010, când a fost emis actul administrativ contestat, care fiind ulterioare, nu pot fi concludente pentru starea reclamantului anterioară emiterii deciziei contestate.
Se critică şi acordarea cheltuielilor de judecată de 600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în contradicţie cu motivarea sentinţei.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi, pe fond, menţinerea valabilităţii actelor administrative contestate.
La dosar a fost depus certificatul de deces al intimatului-reclamant G.P. şi a fost introdusă în cauză, ca moştenitoare, soţia supravieţuitoare, G.P.A.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul, dar pentru următoarele considerente:
În prezenta cauză a fost contestată Decizia nr. 4672 din 14 mai 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Litigiul, în faţa Curţii de apel, a fost soluţionat în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Sunt nejustificate criticile din motivele de recurs referitoare la autorităţile care au avut calitate procesuală pasivă deoarece citarea M.M.F.P.S. a fost dată de aplicarea art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a M.M.F.P.S. şi a activităţilor instituţiilor aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea sa.
Se impunea şi citarea Comisiei superioare deoarece decizia a fost emisă de o autoritate publică şi chiar în urma reorganizării, această autoritate este funcţională, chiar dacă în structura M.M.F.P.S. şi nu a A.N.P.H.
Însă, criticile din motivele de recurs ce se referă la fondul cauzei sunt întemeiate.
Mai întâi, trebuie precizat că decizia de încadrare în gradul de handicap contestată în prezenta cauză a fost emisă la 14 mai 2010 şi s-a stabilit grad de handicap mediu, deşi în certificatul de încadrare în gradul de handicap se stabilise gradul „uşor”.
La stabilirea acestui grad de handicap s-a avut în vedere, între altele, biletul de ieşire din Spitalul clinic de psihiatrie „Prof.Dr.A.O.”, din care rezultă un M.M.S.E. de 24 şi, în raport de criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se face încadrarea în grad de handicap aprobată prin Ordinul comun nr. 1992/762/2007, criterii care prevăd că şi în cazul demenţei Alzheimer, gradul de handicap poate fi uşor, mediu, accentuat sau grav, în raport de deficienţa constatată şi M.M.S.E.
Instanţa de fond, deşi a reţinut că între actele medicale prezentate există neconcordanţă, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a unuia dintre acele documente şi fără a preciza motivul pentru care a înlăturat celălalt document.
De precizat că atât biletul de ieşire din Spitalul „A.O.” din 10 noiembrie 2010 unde M.M.S.E. = 16 pct., cât şi scrisoarea medicală din 4 aprilie 2011 emisă de Spitalul „Sf.Luca” – spital de boli conice, unde M.M.E.S.E. = 5 pct., sunt acte medicale emise ulterior deciziei nr. 4672 din 14 mai 2010 ce se contestă în prezenta cauză.
Prin urmare, nu poate constitui motiv de anulare a deciziei emise în luna mai 2010 nişte înscrisuri emise ulterior acesteia.
Trebuie, de asemenea, subliniat că Decizia nr. 4672 din 14 mai 2010 a avut ca termen de revizuire februarie 2011, iar intimatul-reclamant putea prezenta actele medicale obţinute ulterior lunii mai 2010 la termenul fixat pentru revizuirea medicală.
Această revizuire a avut loc şi a fost emis chiar Certificatul de evaluare şi încadrare în grad de handicap „mediu” nr. 487 din 22 februarie 2011, dar nu sunt depuse dovezi că şi acesta a fost contestat.
Pentru că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa şi respinsă acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei civile nr. 4423 din 24 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2611/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2614/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
