ICCJ. Decizia nr. 2615/2012. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2615/2012
Dosar nr. 2469/1/2012
Şedinţa publică de la 25 mai 2012
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 martie 2012 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanta C.O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Oficiul Român pentru Imigrări, a solicitat anularea deciziei nr. 2832874 din 15 martie 2012, emisă de autoritatea pârâtă, prin care s-a dispus măsura returnării sale de pe teritoriul României.
În drept au fost invocate dispoziţiile O.U.G. nr. 194/2002, petenta arătând că cererea urmează a fi motivată ulterior.
Prin notele scrise formulate în cauză, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Oficiul Român pentru Imigrări a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi, solicitând, în temeiul art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată de către instituţia pârâtă şi susţinută de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite, cu consecinţa trimiterii cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., „când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent”, iar, potrivit dispoziţiilor art. 159 pct. 2 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad.
Aşa cum rezultă din analiza lucrărilor dosarului, prin acţiunea formulată, reclamanta solicită, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Oficiul Român pentru Imigrări anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 2832874 din 15 martie 2012, emisă de autoritatea pârâtă.
Pe de o parte, competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.
Pe de altă parte, potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, „decizia de returnare constituie actul administrativ al Oficiului Român pentru Imigrări sau al formaţiunilor sale teritoriale, prin care străinii prevăzuţi la art. 81 alin. (1) sunt obligaţi să părăsească teritoriul României”, iar conform art. 84 alin. (1), „decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă.”
Astfel, prin dispoziţiile art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 se stabileşte o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce priveşte judecarea contestaţiei formulate împotriva deciziilor de returnare de pe teritoriul României, emise în baza acestui act normativ.
Pe cale de consecinţă, în cauza dedusă judecăţii devin incidente normele speciale care reglementează competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, în exercitarea controlului de legalitate privind decizia de returnare de pe teritoriul României nr. 2832874 din 15 martie 2012 emisă de Oficiul Român pentru Imigrări.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 137, cu referire la art. 158 alin. (1) şi (3) şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ. şi ale art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi va trimite cauza privind pe reclamanta C.O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Oficiul Român pentru Imigrări, spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale.
Trimite contestaţia formulată de petenta C.O. spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2614/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2616/2012. Contencios → |
|---|
