ICCJ. Decizia nr. 2614/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2614/2012
Dosar nr. 262/35/2011
Şedinţa publică de la 25 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – Direcţia Generală pentru Protecţia Persoanelor cu handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi Consiliul Judeţean Bihor – Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, a solicitat anularea Deciziei nr. 2054 din 28.02 2011 de încadrare în grad de handicap emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap şi încadrarea în gradul de handicap corespunzător.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că a fost încadrată în grad de handicap din anul 1993 şi a beneficiat de pensie de handicap. În anul 2004, i s-a emis certificatul de încadrare în grad de handicap permanent nr. 1139 din 10 februarie 2004 de către Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, în care s-a stabilit că are deficienţă funcţională accentuată, corespunzătoare gradului II, şi un handicap fizic locomotor de gradul I, în condiţiile în care şi-a pierdut capacitatea de muncă şi capacitatea de autoservire.
Reclamanta precizează că a fost diagnosticată cu coxartroză bilaterală în ultimul stadiu, anchiloză coxofemurală, alături de tasarea unor vertebre din coloana vertebrală, diagnostic ce se încadrează în criteriile prevăzute de Ordinul M.S.F. nr. 726/2002.
Cu toate acestea, Comisia de Examinare a Persoanelor cu Handicap, prin Decizia nr. 81036 din 16 decembrie 2010, a stabilit că nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale, aprobate prin Ordinul nr. 762/1998/2007 al M.M.F.P.S. şi M.S.P.
Reclamanta susţine că a formulat contestaţie la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, ce a fost respinsă prin decizia nr. 2054 din 28 februarie 2011.
Pârâţii au formulat întâmpinări în cauză:
Pârâtul Consiliul Judeţean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu motivarea că nu este emitentul actelor administrative a căror anulare se solicit în cauza de faţă.
Pe fondul acţiunii, pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca netemeinică şi nelegală, întrucât debutul bolii reclamantei a avut loc la maturitate, iar pentru aceasta nu poate avea acces la protecţia specială prevăzută pentru persoanele cu handicap.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pentru Autoritatea Naţională a Persoanelor cu Handicap a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, şi a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantei netemeinică şi nelegală, deoarece partea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Ordinul nr. 762/1998/2007 al M.M.F.P.S. şi M.S.P pentru a putea fi încadrată în grad de handicap.
La termenul de judecată din data de 17 iunie 2011, instanţa a respins excepţiile neîndeplinirii procedurii prealabile şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Bihor – Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 152 din 01 iulie 2011, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.F., a anulat Decizia nr. 2054 din 28 februarie 2011 de încadrare în grad de handicap emisă de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap şi a dispus reîncadrarea reclamantei în grad de handicap.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut faptul că, prin decizia atacată în cauză, a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 81036 din 16 decembrie 2010 emis de pârâtul Consiliul judeţean Bihor – Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, certificat prin care s-a reţinut că partea nu poate beneficia de grad de handicap, deoarece nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/1998/2007.
Curtea de apel a apreciat că decizia aflată în discuţie nu este motivată, întrucât nu este decât un formular tipizat care preia integral cuprinsul actului administrativ contestat, fără să analizeze motivele de nelegalitate invocate de parte.
În plus, instanţa de fond a reţinut faptul că, în anul 2004, reclamanta avea gradul de handicap accentuat, nerevizuibil, pe baza actelor medicale din care rezulta că aceasta avea afecţiuni ce degenerează în timp şi a criteriilor prevăzute de Ordinul nr. 726/2002 al M.S.F., în vigoare la acea dată.
În altă ordine de idei, prima instanţă a considerat că Ordinele nr. 762/1998/2007 ale M.M.F.P.S. şi M.S.P. restrâng sfera de aplicare a art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 448/2006 şi determină încălcarea principiilor de bază care guvernează protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
În concret, instanţa a subliniat faptul că în normele legale anterior individualizate nu se prevede faptul că adulţii sunt persoane cu handicap doar dacă boala de care suferă este congenitală sau contractată precoce.
Ca atare, prima instanţă a concluzionat în sensul că decizia dedusă judecăţii este nelegală.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap şi Consiliului Judeţean Bihor – Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap care au solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acţiunii reclamantei B.F.
Întrucât în cererile de recurs au fost formulate motive de recurs comune, instanţa de control judiciar va proceda la prezentarea şi la analizarea acestora în mod grupat.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii au susţinut faptul că sentinţa contestată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurenţi următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
Soluţia pronunţată de prima instanţă cu privire la excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile este nelegală, întrucât art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, prevede obligativitatea parcurgerii acesteia, ca condiţie pentru exercitarea dreptului la acţiune.
Prima instanţă a analizat nelegalitatea Ordinelor nr. 762/2006 şi nr. 1998/2007 ale M.M.F.P.S. şi M.S.P. în condiţiile în care nu a fost investită cu un asemenea capăt de cerere.
Actul administrativ dedus judecăţii a fost emis cu respectarea criteriilor aprobate prin cele două ordine anterior individualizate.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, apreciază că recursurile sunt fondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În primul rând, instanţa de control judiciar apreciază că sunt incidente în speţa de faţă prevederile art. 13 din H.G. nr. 430/2008 ce reglementează în mod explicit procedura de contestare administrativă şi jurisdicţională în această materie şi nu cele ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Potrivit acestei dispoziţii normative: „certificatele de încadrare în grad de handicap şi certificatele de orientare profesională pot fi contestate, potrivit art. 13 alin. (4) din O.U.G. nr. 14/2003, în maximum 30 de zile de la comunicare, la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap; contestaţiile se soluţionează prin decizii emise de Comisia Superioară, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării; deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare; cererile adresate instanţei de contencios administrativ sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
În cauza de faţă, prin Decizia nr. 2054 din 28 februarie 2011 emisă de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – Direcţia Generală pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a fost soluţionată contestaţia formulată de intimata B.F. împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 81036 din 16 decembrie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Bihor.
Ca atare, soluţia pronunţată de prima instanţă pe excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile este legală, întrucât aceasta a fost îndeplinită prin formularea de către intimata-reclamantă a contestaţiei la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
În al doilea rând, Înalta Curte apreciază că în mod greşit prima instanţă a reţinut că actul administrativ contestat în cauză este nemotivat, întrucât în cuprinsul acestuia nu se indică criteriile legale pe care intimata-reclamantă nu le îndeplineşte pentru a putea beneficia de încadrarea în gradul de handicap corespunzător.
Dispoziţiile art. 902 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 prevăd că modelul deciziilor prevăzute la alin. 2 se aprobă prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei Superioare.
În speţă, în decizia contestată se menţionează în mod expres faptul că intimata-reclamantă nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale, aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. şi prin Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P. (a se vedea fila 5 dosar fond).
În al treilea rând, Înalta Curte reţine că este fondată critica recurenţilor, în sensul că prima instanţă a analizat nelegalitatea Ordinelor nr. 762/2007 şi nr. 1998/2007 ale M.M.F.P.S. şi M.S.P. în condiţiile în care nu a fost investită cu un asemenea capăt de cerere.
Mai mult decât atât, judecătorul fondului nu a urmat procedura reglementată de art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, şi nu a pus în discuţia părţilor excepţia de nelegalitate în ceea ce priveşte ordinele aflate în discuţie.
În al patrulea rând, Înalta Curte apreciază că Decizia nr. 2054 din 28 februarie 2011 emisă de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – Direcţia Generală pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap este legală, pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
Temeiul de drept al actului administrativ anterior individualizat este Ordinul comun al M.M.F.E.S. şi M.S.P. nr. 762/1992/2007 – capitolul 7 art 1 alin. (1) care a intrat în vigoare la data de 27 decembrie 2007. Conform criteriilor stabilite prin acest ordin, afecţiunile osteo-articulare se încadrează în grad de handicap numai în cazul în care sunt congenitale sau contractate precoce, respectiv în copilărie sau adolescenţă.
În mod corect autorităţile recurente au decis că afecţiunile de care suferă intimata – coxartroză bilaterală, anchiloza coxofemurală, nu o îndreptăţesc pe aceasta la acordarea gradului de handicap, întrucât nu sunt congenitale şi nici nu au fost contractate precoce. Din actele medicale existente la dosar, rezultă faptul că boala intimatei a debutat la vârsta de 57 ani, motiv pentru care, prin certificatul nr. 81036 din 16 decembrie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Bihor, nu i s-a mai acordat gradul de handicap.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursurile, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – Direcţia Generală pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi de Consiliul Judeţean Bihor – Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, împotriva sentinţei nr. 152/CA/2011 din 1 iulie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2613/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2615/2012. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
