ICCJ. Decizia nr. 2679/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2679/2012
Dosar nr. 12624/2/2010
Şedinţa publică de la 30 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 19 iunie 2009, reclamantele R.V., S.D. şi S.V. au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei să desemneze evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului situat în Tulcea, în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent.
La data de 7 octombrie 2009 a fost modificată acţiunea, învederându-se că doar reclamanta R.V. are calitate procesuală activă, de persoană îndreptăţită potrivit Legii nr. 247/2005, stabilită prin dispoziţia nr. 2526 din 31 august 2006 a Primăriei Municipiului Tulcea prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului expropriat şi s-a propus acordarea de despăgubiri.
Reclamanta R.V. şi-a precizat acţiunea la 7 februarie 2011, solicitând obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubiri pentru imobilul ce nu poate fi restituit în natură, învederând că în dosarul nr. 11657/2/2009 s-a dispus obligarea pârâtei să desemneze evaluator, sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, din 25 mai 2010 rămânând irevocabilă prin decizia nr. 1479 din 11 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 2971 din 14 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca rămasă fără obiect excepţia invocată de pârâtă privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantelor S.D. şi S.V.
Totodată, instanţa a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că autoritatea publică pârâtă a depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cererii reclamantei, în raport de faptul că procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005 s-a declanşat în anul 2001 prin depunerea notificării şi nu a fost încă emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că instanţa de fond a ignorat faptul că urmare a verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, s-a constatat lipsa unor înscrisuri privind situaţia imobilului, acte transmise de Primăria Municipiului Tulcea prin adresa nr. 153 din 20 octombrie 2009.
Pârâta a mai arătat că nu se poate reţine existenţa unei tergiversări nici referitor la transmiterea dosarului spre evaluare, nici cu privire la emiterea titlului de despăgubiri, autoritatea publică respectând ordinea de soluţionare stabilită prin decizii interne.
Ulterior, pârâta a invocat şi prevederile O.U.G. nr. 4/2002, solicitând acordarea unui termen de graţie de 6 luni pentru emiterea titlului de despăgubire.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea, va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, referitor la critica privind caracterul incomplet al documentaţiei necesare soluţionării dosarului reclamantei, se constată că, deşi înscrisurile cerute au fost remise pârâtei, încă din octombrie 2009, aceasta nu a procedat nici la desemnarea evaluatorului, deşi fusese obligată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, nici la emiterea titlului de despăgubire, exprimându-şi de fapt voinţa de a nu rezolva cererea într-un termen rezonabil.
Pentru respectarea acestei cerinţe, pârâta era obligată să-şi organizeze în aşa fel activitatea, încât să răspundă acestui imperativ, cu atât mai mult cu cât, în prezentul litigiu, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării, autoritatea neîndeplinindu-şi atribuţiile conferite de lege.
În consecinţă, sunt neîntemeiate criticile aduse sentinţei prin care s-a dispus obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Cât priveşte aspectul relevat de pârâtă, privind intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 prin care s-a dispus suspendarea timp de 6 luni a procedurilor de evaluare a imobilelor şi a titlurilor de despăgubire, această împrejurare nu este de natură a înlătura măsura dispusă de instanţa de fond, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri urmând a fi realizată după expirarea perioadei de suspendare.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea, va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva Sentinţei civile nr. 2971 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2672/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2689/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
