ICCJ. Decizia nr. 2689/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2689/2012
Dosar nr. 5645/2/2010
Şedinţa publică de la 30 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 iunie 2010, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru pârâtul B.A., care în perioada 1971 - 1978, având calitatea de ofiţer la Inspectoratul Judeţean de Securitate Arad, a desfăşurat activităţi prin care au fost încălcate flagrant drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2777 din 6 aprilie 2011 prin care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a admis acţiunea, constatând calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că a fost sesizată cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, procedura de verificare a activităţii pârâtului fiind declanşată la cererea unei persoane subiect de urmărire al Securităţii, îndreptăţită să cunoască identitatea lucrătorilor care au contribuit la instrumentarea dosarului său.
Referitor la fondul litigiului, instanţa a constatat în esenţă că pârâtul, având calitatea de ofiţer al Securităţii a dispus măsuri prin care a îngrădit dreptul persoanelor urmărite la viaţă privată, dreptul la libera circulaţie precum şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul B.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a invocat greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, în condiţiile în care, reclamantul, sesizat cu cererea de verificare formulată de D.T., a extins cercetările administrative şi cu privire la alte persoane urmărite de fosta Securitate.
Pârâtul a criticat sentinţa şi sub aspectul respingerii solicitării de constatare a nulităţii notei de constatare întocmită de autoritatea reclamantă, act în care se reţine violarea secretului corespondenţei, fapt ce ar constitui infracţiune de competenţa parchetului şi nu un act de imixtiune în viaţa privată a unei persoane.
S-a mai învederat că instanţa de fond nu şi-a motivat soluţia adoptată, reţinând în mod nejustificat că ar fi îndeplinite cerinţele legale pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii. În realitate, a arătat pârâtul, în exercitarea activităţii specifice, el s-a rezumat să-şi îndeplinească atribuţiile ce-i reveneau pe linia verificării unor persoane suspectate de acte de terorism.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea, va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, este lucrător al Securităţii orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7) din acelaşi act normativ, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul să afle identitatea lucrătorilor de securitate, care au contribuit cu informaţii la instrumentarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii acestora de lucrător al Securităţii.
În cauză, declanşarea verificărilor potrivit O.U.G. nr. 24/2008 a avut loc la cererea unei persoane urmărite în dosarul informativ nr. 226431, în care este menţionată şi dispoziţia pârâtului din 30 octombrie 1971, când, în calitate de locotenent major de securitate, a propus luarea de măsuri de încadrare în reţeaua informativă din cadrul liceului unde învăţa acea persoană.
Ulterior, verificările au fost extinse şi cu privire la alte persoane faţă de care s-a dispus de către pârât urmărirea informativă, această procedură nefiind contrară prevederilor legale menţionate, astfel încât instanţa de fond a respins în mod justificat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Nu este întemeiată nici critica privind nulitatea notei de constatare pe baza căreia şi a înscrisurilor anexate, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat acţiunea în constatare.
Nu se poate susţine că autoritatea reclamantă, exercitând atribuţiile specifice conferite de lege s-a substituit organelor de urmărire penală cărora le-ar fi revenit competenţa cercetării faptei constând în violarea secretului corespondenţei.
Prin O.U.G. nr. 24/2008 s-a recunoscut reclamantului ca autoritate administrativă autonomă, calitatea de a întreprinde demersurile necesare de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său, de deconspirare a acţiunilor abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate.
Curtea, reţine aşadar că nu este întemeiată nici critica privind nulitatea notei întocmite de direcţia de specialitate a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la 24 martie 2010 ce a stat la baza promovării acţiunii în constatare.
Pe fondul litigiului, în sentinţa recurată s-a reţinut în mod corect faptul că pârâtul, prin activitatea desfăşurată ca ofiţer de securitate, a fost implicat în exercitarea unor acţiuni care au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, care justifică stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii.
Sub acest aspect, instanţa de fond a motivat cuprinzător în ce au constat măsurile întreprinse de pârât în calitatea pe care o deţinea, stabilind pe baza materialului probator aflat la dosar că sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, pârâtul a deţinut în perioada 1971 - 1978 gradele de locotenent major şi căpitan şi funcţia de şef de compartiment în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Arad, iar prin măsurile întreprinse a încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare şi în acea perioadă, respectiv dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, dreptul la viaţă privată şi cel la libera circulaţie.
În raport de cele expuse mai sus, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, Curtea, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.A., împotriva Sentinţei civile nr. 2777 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2679/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2692/2012. Contencios → |
|---|
