ICCJ. Decizia nr. 2606/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2606/2012
Dosar nr. 408/42/2011
Şedinţa publică de la 25 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.D.A. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să emită dispoziţie pentru imobilul imposibil de restituit în natură, obligarea la plata sumei de 1 leu daune morale precum şi daune de 100 lei/zi de întârziere începând cu cea de-a 31 zi lucrătoare de la data pronunţării hotărârii şi până la executarea efectivă a acesteia.
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat Întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, iar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2.Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 179 din 6 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar acţiunea promovată în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost respinsă ca neîntemeiată.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a arătat că prin Dispoziţia nr. 738 din 23 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Câmpina s-a respins cererea de restituire în natură şi au fost acordate despăgubiri pentru imobilul situat în Câmpina, iar dosarul aferent a fost înaintat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în anul 2006, dar dosarul nu a fost soluţionat.
Din verificarea preliminară a dosarului s-a constatat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor lipsa multor documente din care să rezulte suprafeţele imobilelor notificate, anexa la Decretul de Stat nr. 980 din 3 decembrie 1966 şi actele ce descriu imobilul construcţie la momentul deposedării abuzive şi numai după completarea cu acestea se poate trece la etapa evaluării.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, instanţa de fond a constatat că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor are personalitate juridică, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale dar care nu au ca atribuţie emiterea deciziilor reprezentând titlu de despăgubire şi de aceea a fost admisă excepţia invocată.
Referitor la acţiunea formulată în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanţa de fond a constatat că prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 au fost stabilite sumele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură, iar procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor este reglementată de cap. V care poate fi finalizată prin emiterea deciziei referitoare la acordarea de titlu de despăgubire.
S-a constatat că, în speţă, procedura administrativă de acordarea despăgubirilor nu a fost finalizată prin emiterea titlului de despăgubire, însă o atare împrejurare nu este imputabilă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru că dosarul nu era complet şi nu se poate reţine refuzul nejustificat de soluţionare a dosarului reclamantului.
Capătul de cerere privind acordarea daunelor morale a fost respins pentru că nu s-a făcut dovada pretinsei fapte ilicite, a prejudiciului, legăturii de cauzalitate dintre pagubă şi faptă şi a vinovăţiei.
A fost respins şi capătul de cerere privind daunele sub forma penalităţilor de 100 lei pe zi de întârziere având în vedere că o astfel de sancţiune poate fi stabilită numai dacă este admisă acţiunea reclamantului.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.D.A.
În motivele de recurs se arată că acesta a solicitat, în nenumărate rânduri, să-i fie soluţionat dosarul, dar abia la 15 iunie 2011 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat Primăriei Municipiului Câmpina completarea dosarului de despăgubiri ce cuprinde Dispoziţia nr. 738/2006, adresă emisă după pronunţarea instanţei de fond.
Mai mult decât atât, din dispoziţiile Legii nr. 247/2005 nu rezultă că autorităţile locale au atribuţii de procurare a altor înscrisuri pe care nu le-a avut în vedere la emiterea deciziei, astfel că acestea putea fi solicitate numai reclamantului, dar şi aceasta putea fi făcută într-un termen rezonabil.
Referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor s-a considerat că a fost admisă în mod greşit pentru că şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor avea atribuţii referitoare la soluţionarea dosarelor de despăgubire şi chiar dacă nu emite efectiv dispoziţii are rol important în procesul soluţionării dosarului.
Prin comportamentul pârâtelor se ajunge la încălcarea atât a art. 6 din Convenţie cât şi a art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenţie.
S-a solicitat admiterea recursului şi obligarea pârâtelor să emită dispoziţie de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură, conform dispoziţiei nr. 738 din 23 mai 2006 emisă de Primăria Municipiului Câmpina, obligarea la plata daunelor morale, precum şi acordare de daune de 100 lei/zi de întârziere începând în cea de-a 31 zi lucrătoare de la data pronunţării hotărârii şi până la executarea efectivă a acesteia.
Intimatele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente:
Reclamantul s-a adresat instanţei şi a solicitat obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită dispoziţie pentru imobilul imposibil de restituit în natură, obligarea la plata daunelor morale şi daune de întârziere.
Prin sentinţa atacată, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.
Aşa cum s-a arătat mai sus, recurentul-reclamant a criticat soluţia instanţei de fond numai în privinţa soluţiei de respingere a capătului de cerere privind emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire şi a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Referitor la critica privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor se constată că aceasta este nefondată.
Calitatea procesual pasivă presupune identitatea dintre pârât şi cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, în mod legal, instanţa de fond a constatat că pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Aşa cum se prevede în H.G. nr. 361/2005, modificată şi completată prin H.G. nr. 1068/2007, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor acordă sprijin şi îndrumare autorităţilor publice centrale şi locale precum şi celorlalte unităţi juridice deţinătoare de imobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, asigură organizarea şi funcţionarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi emite titlurile de conversie şi/sau de plată, dar nu are atribuţii legale de emiterea deciziilor reprezentând titlu de despăgubire, atribuţii ce revin exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
De altfel, Instanţa Supremă, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a unificat practica instanţelor şi a stabilit că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte respingerea capătului de cerere privind obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri criticile sunt fondate.
În motivarea respingerii acestui capăt de cerere instanţa de fond a considerat că nu suntem în prezenţa unui refuz nejustificat deoarece Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dispus completarea dosarului cu înscrisuri apreciate ca relevante, dar din analiza dosarului rezultă că nu s-a solicitat depunerea copiei dosarului înaintat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a se putea aprecia dacă înscrisurile solicitate sunt sau nu relevante şi, în raport de aceasta, să se poată analiza existenţa sau nu a refuzului nejustificat.
Mai mult din copia adresei nr. 15536 din 15 iunie 2011 rezultă că intimata – pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat completarea dosarului cu înscrisuri după pronunţarea soluţiei de către instanţa de fond.
În lipsa copiei dosarului ce a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu se poate stabili dacă această autoritate a refuzat justificat sau nu emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Aceasta este o situaţie de fapt care nu a fost lămurită pe deplin de către instanţa de fond şi este contestată de recurent, însă, potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Cum în cauză situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită nu se poate proceda la judecarea fondului pricinii ca urmare a casării hotărârii şi este necesară trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
La rejudecare, instanţa de fond va solicita depunerea, în copie a dosarului aferent Dispoziţia nr. 738 din 23 mai 2006 emisă de Primarul Comunei Câmpina şi înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr. 15536/ CC ori să verifice dacă au fost respectate dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, precum şi pct. 16.9, 16.10 şi 16.11 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005, aprobată prin H.G. nr. 1095/2005 cu modificările ulterioare.
Vor fi avute în vedere, la rejudecare, criticile recurentului referitoare la nerespectarea dispoziţiilor art. 6 din C.E.D.O. şi art. 1 protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
În raport de criticile formulate în cadrul motivelor de recurs se constată că soluţiile de respingere a capetelor de cerere privind acordarea daunelor morale şi a penalităţilor pe zi de întârziere au intrat în puterea lucrului judecat, pentru că nu au fost atacate cu recurs.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 314 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, rejudecare care va viza numai capătul de cerere privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.D.A. împotriva sentinţei nr. 179 din 6 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2600/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2652/2012. Contencios → |
|---|
