ICCJ. Decizia nr. 2692/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2692/2012
Dosar nr. 4345/2/2011
Şedinţa publică de la 30 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea atacată cu recurs.
Prin sentinţa civilă nr. 7791 din 20 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesual pasive, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.F. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală Protecţia Persoanelor cu handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi Consiliul Local sector 6 - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi pe cale de consecinţă a anulat decizia nr. 3724 din 28 martie 2011 şi certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 553 din 04 martie 2011 şi a obligat pârâta Comisia Superioară la emiterea unei decizii de admitere a contestaţiei în sensul modificării gradului de handicap atestat prin certificatul 553 din grad mediu în grad accentuat.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin certificatul nr. 553 din 4 martie 2011, reclamanta a fost încadrată de Comisia de Evaluare Persoane Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Local sector 6 în gradul de handicap mediu.
Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a soluţionat contestaţia formulată de reclamantă împotriva certificatului, prin decizia nr. 3724 din 28 martie 2011, menţinând încadrarea realizată de Comisia de Evaluare Persoane Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Local sector 6.
În acest context, Curtea de apel, a apreciat că excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile nu este fondată în condiţiile în care decizia emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap este un act administrativ jurisdicţional, care se atacă direct în faţa instanţei, conform art. 6 din Legea nr. 554/2004.
Pe acest aspect, instanţa de fond nu a reţinut susţinerile reclamantei cu privire la exercitarea recursului administrativ prin contestaţia în faţa Comisiei Superioare, apreciind că aceasta nu este, în raport de dispoziţiile art. 6, art. 9 şi art. 13 din O.G. nr. 14/2003, organul ierarhic superior al Comisiei de Evaluare constituite la nivelul sectorului.
De asemenea, a fost apreciată ca nefondată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de Evaluare din Cadrul Consiliului Local Sector 6, cu motivarea că această structură a devenit subiect de drept administrativ prin emiterea actului administrativ contestat - certificatul nr. 553 din 4 martie 2011.
Pe fondul cauzei Curtea de apel, a reţinut că reclamanta a fost diagnosticata cu displazie sold dreapta, afecţiune congenitala, reprezentând o anomalie in dezvoltarea soldului, anomalie ce a determinat şchiopătatul continuu si agravat, precum si o dificultate permanenta in timpul mersului.
Din raportul de evaluare complexă s-a reţinut că reclamanta este o persoană parţial autonomă, care necesită ajutor parţial permanent iar din raportul de evaluare medicală că reclamanta prezintă tulburări de statică şi de mers şi se recomandă folosirea bastonului pe distanţe mari; aceeaşi recomandare de folosire a bastonului de pe distanţe mari de mers rezultă atât din scrisoarea medicală emisă de Spitalul Clinic de Ortopedie Foişor cât şi din ancheta socială.
Constată judecătorul fondului că potrivit Criteriilor medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al M.M.F.E.S. si nr. 1992 al M.S.P. din 2007, în cazul handicapului mediu sunt permise orice activităţi, fără niciun fel de restricţii pentru persoanele afectate iar în cazul handicapului accentuat, la partea de necesitaţi trebuie asigurate mijloace compensatorii, mijloace speciale de deplasare (baston).
Având în vedere aspectele reţinute în actele sus menţionate, conform cărora reclamanta necesită în mod necesar folosirea mijloacelor speciale de deplasare în afara locuinţei, pentru distanţe mari, fiindu-i recomandate evitarea efortului fizic, a mersului si ortostatismul prelungit (statul în picioare), ridicatul si caratul greutăţilor, folosirea bastonului pe distante mari de mers, Curtea de apel, a apreciat că se impune încadrarea reclamantei în gradul de handicap accentuat.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva sentinţei nr. 7791 din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Astfel, printr-o primă critică formulată susţine recurentul că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile legale, respingând excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată sub aspectul lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, făcând confuzie între procedurile succesive prevăzute imperativ de lege în materia contestării certificatului de încadrare în grad de handicap.
În acest sens arată recurentul că la alin. (2) al art. 13 din H.G. nr. 430/2008 este prevăzută explicit procedura de contestare administrativă şi jurisdicţională dar şi trimiterea la dispoziţiile Legii nr. 554/2004 care la art. 7 menţionează obligativitatea parcurgerii plângerii prealabile.
Prin criticile formulate pe fondul cauzei se arată că instanţa de fond a reţinut şi şi-a motivat hotărârea având în vedere unele aspecte legate de posibilitatea de deplasare a reclamantei, reţinută în actele depuse la dosarul medical în vederea reevaluării de către comisie, neţinând însă seama şi de faptul că, încadrarea în grad de handicap mediu a reclamantei realizată în urma contestării certificatului, s-a făcut în baza criteriilor medico-psiho-sociale, aprobate prin Ordinul comun al M.M.F.E.S. şi M.S.P. nr. 762/1992/2007, pe bază de acte medicale, diagnostic, examinări psihologice şi sociale de către personalul autorizat şi calificat.
Mai arată recurentul că încadrarea într-un grad de handicap se realizează în baza actelor medicale pe care le prezintă solicitantul şi privind starea de sănătate prezentă la momentul reevaluării complexe.
Potrivit raportului de evaluare complexă, a referatului de anchetă socială şi a adeverinţei nr. 151 din 19 ianuarie 2011 eliberată de Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Textile şi Pielărie Bucureşti, reclamanta desfăşoară activităţi profesionale normale, fiind încadrată din anul 1983 cu normă întreagă la o unitate economică publică, în funcţia de economist-specialist marketing.
3. Hotărârea instanţei de recurs.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304’1 C. proc. civ., şi ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor, Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
În primul rând, Înalta Curte, constatând că procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate potrivit art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, este o procedură administrativă prealabilă, iar nu o jurisdicţie specială administrativă în sensul art. 21 alin. (4) din Constituţie, va înlătura toate criticile formulate prin cererea de recurs cu privire la soluţionarea excepţiei de inadmisibilitate.
Astfel, faţă de prevederile art. 902 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 coroborat cu art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 14/2003, în mod corect instanţa de fond a apreciat că procedura prealabilă se realizează împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap emis de comisiile judeţene, prin procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate potrivit art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006.
Cum în cauză, reclamanta s-a adresat Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, care, tocmai în soluţionarea contestaţiei formulate la certificatul nr. 553 din 04 martie 2011, a emis decizia de încadrare în grad de handicap nr. 3724 din 28 martie 2011, nu mai este necesară parcurgerea unei alte proceduri prealabile în temeiul art. 7 din Legea contenciosului administrative nr. 554/2004, cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
Înalta Curte, va înlătura si criticile formulate pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând că în mod corect instanţa de fond a constatat că Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 3724 din 28 martie 2011 a fost emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti, cu nerespectarea Ordinului comun nr. 762/1.992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministerul Sănătăţii Publice.
Astfel, Înalta Curte, constată, în primul rând, că intimata-reclamantă, pe baza unui diagnostic clinic care s-a menţinut şi la data evaluării efectuate în anul 2011, a fost încadrată în mod constant în grad accentuat de handicap până la data de 04 martie 2011.
Prin urmare nu criteriile medicale referitoare la afecţiunea de care suferă cu caracter permanent intimate-reclamantă înscrise în raportul de evaluare complexă, au fost determinante în schimbarea gradului de handicap din accentuat în mediu prin decizia contestată ci o serie de aspecte de ordin psiho-social, reflectate în rapoartele depuse în faţa comisiei de evaluare, aşa încât doar aceste aspecte vor face obiectul prezentei analize.
Astfel, deşi din conţinutul referatului de anchetă socială datat 09 februarie 2011 şi a raportului de evaluare vocaţională din 26 ianuarie 2011 rezultă că intimata-reclamantă este doar parţial autonomă, în sensul că se deplasează singură doar pe distanţe mici iar în afara locuinţei utilizează pentru deplasare un baston, în mod greşit recurenta-pârâtă nu a dat eficienţă criteriilor medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun, care prevăd că în cazul handicapului accentuat trebuie asigurate mijloace speciale de deplasare,(bastonul) aşa încât în mod just instanţa de fond a reţinut că decizia contestată a fost emisă în dezacord cu criteriile medico-psihosociale de încadrare în gradul de handicap accentuat.
Înalta Curte, constată, totodată că instanţa de fond a reţinut că intimata-reclamantă nu se poate deplasa în afara locuinţei decât cu ajutorul unui baston nu în baza unor constatări proprii ci în urma analizei înscrisurilor care au stat la baza întocmirii actului administrativ contestat, respectiv acte medicale, rapoarte întocmite în urma unor examinări psihologice şi sociale, efectuate de către personalul autorizat şi calificat aşa încât sunt nejustificate criticile formulate de recurentul-pârât pe acest aspect.
De asemenea, este lipsit de relevanţă pentru schimbarea gradului de handicap din accentuat în mediu şi faptul că intimata-reclamantă este salariată câtă vreme din adeverinţa nr. 151 din 19 ianuarie 2011 rezultă că aceasta este angajată din anul 1983, deci se afla din acest punct de vedere în aceeaşi situaţie şi la data la care s-a apreciat asupra încadrării sale în gradul de handicap accentuat.
În contextul prezentat, neexistând motive pentru casarea/modificarea sentinţei recurate şi văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, împotriva sentinţei nr. 7791 din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2689/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 2696/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
