ICCJ. Decizia nr. 2767/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2767/2012
Dosar nr. 248/54/2011
Şedinţa publică de la 1 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul V.G.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Persoane cu handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi .Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Gorj, anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 4839 din 10 decembrie 2010 şi a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 5639 din 28 octombrie 2010, respectiv obligarea pârâtei Comisia de Evaluare ă Persoanelor Adulte cu Handicap Gorj să emită un nou certificat de încadrare în grad de handicap grav, cu asistent personal.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 28 octombrie 2010, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap de pe lângă Consiliul Judeţean Gorj a emis certificatul nr. 5639 din 28 octombrie 2010, în care s-a menţionat faptul că reclamantul se încadrează în grad de handicap grav, fără asistent personal.
A mai arătat că a contestat acest certificat la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi care a respins contestaţia şi a emis decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4839 din 10 decembrie 2010.
Având în vedere actele medicale depuse şi starea sa fizică, reclamantul a apreciat că se încadrează în gradul de handicap „grav” şi necesită asistent personal, în contextul în care nu se poate deplasa, fiind imobilizat la pat, având nevoie ca o persoană să fie permanent lângă el pentru a-l ajuta.
S-a susţinut că în Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007, pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea in grad de handicap, anexa 1, cap. 7, secţiunea III, Evaluare grad de handicap în afectarea funcţiilor motorii, la pct. 2 se precizează ce presupune handicapul uşor, mediu, accentuat sau grav.
Handicapul grav presupune „deficit grav de locomoţie: persoana nu se poate deplasa nici cu sprijin nici fără sprijin, sau este imobilizată la pat; nu îşi poate îndeplini activităţile vieţii cotidiene, nu-si poate asigura existenta prin activitatea pentru care a fost pregătit; nu se poate autoservi; necesită asistent personal”.
A susţinut reclamantul că toate aceste condiţii sunt îndeplinite în situaţia sa, având în vedere diagnosticul pe care îl are, „scleroză multiplă, cu parapareză spastică sechelară”.
În consecinţă reclamantul a considerat că ar fi trebuit să fie încadrat în gradul de handicap „grav”, necesitând asistent personal deoarece nu poate realiza singur nici cele mai elementare activităţi fizice şi fiziologice.
Pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, a formulat întâmpinare, invocând prin aceasta excepţia inadmisibilităţii (prematurităţii) cererii de chemare în judecată din punct de vedere al neîndeplinirii proceduri prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei s-a arătat că, potrivit criteriilor din Ordinul Comun al M.M.F.E.S. şi M.S.P. nr. 762/1992/2007, avizate de către Comisia de neurologie a Ministerului Sănătăţii, reiese că reclamantul prezintă o deficienţă funcţională gravă pentru care se justifică încadrarea în grad grav de handicap, dar din cazuistica ce rezultă din documentele medicale depuse la dosar, reiese că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în criteriile medico psihosociale pentru a beneficia de însoţitor.
Pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Gorj a formulat de asemenea întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, menţionând că, încadrarea în grad de handicap se face de către Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Gorj în conformitate cu criteriile medico-psihosociale prevăzute de Ordinul 762 din 31 august 2007 al Ministrului Muncii Familiei şi Egalităţii de Şanse şi 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministrului Sănătăţii Publice pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale, pe baza actelor medicale pe care le prezintă solicitantul.
Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Gorj, în baza actelor medicale prezentate de către reclamant, a considerat că acesta nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte necesitatea unui asistent personal.
La termenul de judecată din data de 18 aprilie 2010, instanţa a pus în discuţie necesitatea efectuării în cauză a unei expertize medico-legale prin care să se stabilească diagnosticul reclamantului şi în raport de actele medicale şi criteriile prevăzute de Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992/2007 al M.S.P. să se precizeze evoluţia bolii, precum şi posibilitatea reclamantului de a se îngriji sau autoservi şi a trecut la administrarea acestei probe.
Raportul de expertiză a fost efectuat fiind depus la dosarul cauzei la termenul la care au avut loc dezbaterile, împotriva acestuia părţile neformulând obiecţiuni, prin concluziile raportului arătându-se că reclamantul din prezenta cauză, de 43 ani prezintă diagnosticul: „Paraplegie spastică. Bipareză brahială predominant distală dreapta. Scleroză multiplă confirmată R.M.N.”, apreciindu-se că acesta necesită ajutor şi supraveghere permanentă din partea altei persoane pentru a se deplasa şi pentru activităţi zilnice.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 336 din 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea decizia nr. 4839 din 10 decembrie 2010 emisă de C.S.E.P.H.A privind încadrarea în grad de handicap şi certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 5639 din 28 octombrie 2010 emis de C.E.P.H.A. Gorj. De asemenea s-a dispus emiterea unui nou certificat de încadrare în grad de handicap pentru gradul de handicap grav cu asistent personal începând cu 28 octombrie 2010 de către C.E.P.H.A. Gorj, fiind obligaţi pârâţii la plata către reclamant a sumei de 583 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5639 din 28 octombrie 2010, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Gorj a reţinut că reclamantul care prezintă: „scleroză multiplă, cu parapareză spastică sechelară” se încadrează în grad de handicap grav conform Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992/2007 al M.S.P. fără însoţitor.
Reclamantul a contestat acest certificat, iar prin decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4839 din 10 decembrie 2010, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap a reţinut că reclamantul se încadrează în cod boală G35 şi prezintă o deficienţă funcţională gravă, fără însoţitor, împotriva acestei ultime decizii reclamantul promovând acţiunea.
În aceste condiţii, a apreciat instanţa fondului, nu poate fi reţinută inadmisibilitatea acţiunii formulată de reclamant pentru neîndeplinirea procedurii prealabile aşa cum se susţine de către pârâtă, deoarece potrivit art. 13 alin. (4) şi (5) din O.G. 14/2003 cu modificările şi completările ulterioare certificatele emise de comisiile judeţene de evaluare a persoanelor cu handicap pot fi contestate, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară, deciziile emise de Comisia superioară putând fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare.
În consecinţă, a apreciat instanţa, prin contestarea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 5639 din 28 octombrie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Gorj la Comisia superioară, reclamantul a parcurs procedura prealabilă aşa cum este aceasta reglementată expres de dispoziţiile legale incidente în materie, acesta respectând şi termenul prescris de dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 în promovarea prezentei acţiuni.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, potrivit criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992/2007 al M.S.P. capitolul 7 pct. III.2 lit. c), constituie afecţiune susceptibilă pe a fi încadrată în grad de handicap parapareză indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecţioasă, tumorală, degenerativă etc.), indiferent de vârstă şi statut.
Or, după cum rezultă din decizia contestată în cauză, dar şi din întâmpinare, diagnosticul reclamantului a fost parapareza spastică sechelară.
S-a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor din Criterii, constituie deficit grav de locomoţie care atrage încadrarea în handicap grav situaţia în care persoana nu se poate deplasa nici cu sprijin nici fără sprijin, fiind dependentă de un mijloc de transport adecvat (fotoliu rulant, alte dispozitive) sau este imobilizată la pat; nu îşi poate îndeplini activităţile vieţii cotidiene, nu-şi poate asigura existenţa prin activitatea pentru care a fost pregătită; nu se poate autoservi; necesită asistent personal, în nota de acestui articol precizându-se că persoanele cu paraplegii pot presta activităţi legate de capacitatea şi de pregătirea intelectuală, beneficiind de o asistenţă socială adecvată şi de prezenţa asistentului personal, deoarece necesităţile sunt mult sporite din punct de vedere material, social, psihologic etc.
Prin urmare, a apreciat instanţa fondului, chiar dispoziţia legală porneşte de la premisa că persoana care are paraplegie necesită asistent personal, iar necesităţile sale sunt mult sporite din punct de vedere material, social, psihologic etc.
Judecătorul fondului a mai constatat că prin actele medicale depuse la dosarul cauzei, expertiza medico-legală efectuată şi ancheta socială s-a demonstrat că reclamantul prezintă în concret simptomatologia descrisă de textul de lege în caracterizarea deficitului grav de locomoţie, respectiv nu se poate deplasa nici cu sprijin nici fără sprijin, fiind dependentă de un mijloc de transport adecvat, nu îşi poate îndeplini activităţile vieţii cotidiene, nu-şi poate asigura existenţa prin activitatea pentru care a fost pregătită necesită asistent personal.
În raport cu prevederile art. 274 C. proc. civ., au fost obligaţi pârâţii căzuţi în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, reprezentând contravaloare expertiză şi cheltuieli de deplasare.
3. Recursurile exercitate împotriva sentinţei.
Ambele pârâte au atacat cu recurs sentinţa menţionată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul - pârât Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, care s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, conform art. 3, alin. (4) din O.G. nr. 68/2010, a arătat că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile normative în vigoare prin măsura acordării asistentului personal în cazul intimatului - reclamant şi a invocat prevederile art. 34 din Legea nr. 448/2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, potrivit cărora persoana cu handicap are dreptul, în baza evaluării socio – profesionale, la un asistent personal.
Recurenta - pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj a arătat că „motivele de recurs sunt aceleaşi cu cele menţionate în întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de fond”.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, referindu-se la statutul Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Gorj, a arătat că aceasta este o unitate juridică fără buget propriu, astfel că nu poate achita sume de bani.
4. Apărările intimatului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - reclamant V.G.V. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond se bazează pe un raport de expertiză medico – legală necontestat de recurentele – pârâte şi a fost pronunţată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 şi art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Intimatul – reclamant a anexat, ca înscris nou în recurs, conform art. 305 C. proc. civ., copia certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4803 din 18 octombrie 2011, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Gorj, în care s-a stabilit că poate beneficia de asistent personal.
II. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursurilor.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele - pârâte şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursurile nu sunt fondate.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante.
Actul administrativ supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ este decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4839 din 10 decembrie 2010, prin care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a atestat încadrarea intimatului – reclamant în gradul de handicap grav, fără dreptul de a beneficia de asistent personal.
Ceea ce a contestat destinatarul actului a fost această ultimă măsură, pe care a considerat-o contrară prevederilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, conform cărora persoanele cu handicap beneficiază de drepturile prevăzute în art. 6 pe baza încadrării în grad de handicap, în raport cu gradul de handicap, dreptul la asistenţă socială, respectiv servicii sociale şi prestaţii sociale, fiind prevăzut în art. 6 lit. d).
Conform art. 35 din Legea nr. 448/2006, persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării sociopsihomedicale, la un asistent personal, iar criteriile medio – psihosociale în temeiul cărora se stabileşte gradul de handicap sunt cele aprobate prin Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministerului Sănătăţii Publice nr. 762/1992 din 31 august 2007.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, tetrapareza spastică sechelară se încadrează la Capitolul 7 (Funcţiile neuro-musculo- scheletice şi ale mişcărilor aferente), pct. III.2, lit. c), cu menţiunea expresă că persoanele cu handicap grav determinat de acest tip de afecţiune necesită asistent personal.
În nota inserată la acest articol s-a prevăzut, totodată, că pentru persoanele cu handicap grav, „intensitatea afectării funcţiei motorii face imposibilă desfăşurarea oricăror activităţi profesionale, activităţi cotidiene, de autoîngrijire, autogospodărire. În cazul persoanelor cu parapareze forte, paraplegii, fără afectarea funcţiilor intelectuale (în situaţii particulare) este posibil şi indicat acces pentru prestarea profesiunilor cu pregătire superioară, activităţi legate de pregătirea intelectuală, în ritm liber, beneficiind de asistent personal”.
Prin urmare, de vreme ce intimatul - reclamant a fost încadrat în gradul de handicap grav, refuzul acordării dreptului la un asistent personal contravine înseşi criteriilor medico – psihosociale citate mai sus, aspect de nelegalitate corect sancţionat de instanţa de fond.
În plus, pe lângă documentaţia aferentă procedurii administrative, în cauză a fost administrată şi proba cu expertiza medico – legală, ale cărei concluzii au fost în sensul că intimatul – reclamant, a urmare a afecţiunilor medicale, necesită ajutor şi supraveghere permanentă din partea altei persoane pentru a se deplasa şi pentru activităţile zilnice.
În sprijinul concluziei la care a ajuns judecătorul fondului vine şi certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4803 din 18 octombrie 2011, emis ulterior, cu valabilitate până la 31 octombrie 2012, prin care Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Gorj i-a recunoscut intimatului – reclamant dreptul de a beneficia de asistent personal.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, Înalta Curte, constată că prima instanţă a aplicat corect prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care recurentele – pârâte, autorităţi emitente în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, sunt părţi „căzute în pretenţii”, conform normei procedurale menţionate.
2.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursurile ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, conform art. 20 alin. (3) C. proc. civ. sau art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj împotriva sentinţei civile nr. 336 din 20 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2708/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2777/2012. Contencios → |
|---|
