ICCJ. Decizia nr. 281/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 281/2012
Dosar nr.3293/102/2010 a1
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I.Circumstanţele cauze.
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată în dosarul nr. 3293/102/2010 al Tribunalului Mureş reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş, în numele d-nei L.I., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Şcoala Generală Ceuaşul de Câmpie, Consiliul local Ceuaşu de Câmpie şi Primarul comunei Ceuaşul de Câmpie, acordarea sporului de predare simultană, reclamanta având funcţia de profesor la Şcoala Generală Ceuaşu de Câmpie.
Prin cererea de chemare în judecată din dosarul Tribunalului Mureş, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a art. 8 lit. b) ultima liniuţă din HG nr. 281/1993.
Tribunalul Mureş a apreciat că de soluţionarea excepţiei de nelegalitate depinde soluţionarea acţiunii având ca obiect diferenţele salariale solicitate de reclamantă, astfel că prin încheierea din 3 decembrie 2010 a sesizat Curtea de Apel Târgu Mureş în vederea soluţionării excepţiei.
2.Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 188 din 27 septembrie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureş a respins excepţia de inadmisibilitate şi a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 8 lit. b) ultima liniuţă din HG nr. 281/1993, invocată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş, pentru reclamanta membru de sindicat L.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că este neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, invocată în cauză, motivat de faptul că actul atacat este un act unilateral cu caracter normativ, iar potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 doar actele cu caracter individual pot face obiectul excepţiei, deoarece interpretarea dată dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 este în sensul posibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate a unui act normativ oricând, deci implicit şi pe calea unei excepţii, ca mijloc de apărare.
A fost invocată practica Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie în acest sens (cu titlu de exemplu, Decizia nr. 3823 din 16 septembrie 2009.
În cadrul unei excepţii de nelegalitate, potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, verificarea legalităţii unui act administrativ se face prin raportare la un text de lege.
Instanţa a reţinut că reclamanta a invocat nerespectarea unor dispoziţii legale, dispoziţii care, în opinia sa, au fost încălcate în momentul în care s-a emis actul pus în discuţie, însă nu a motivat în ce modalitate textele de lege din Constituţia României, C. muncii etc., determină nelegalitatea art. 8 lit. b) din HG nr. 281/1993.
Din textul de lege invocat de reclamantă, instanţa a constatat că dispoziţiile legale fac referire doar la principii generale, nicidecum la dispoziţii concrete legate de salarizarea profesorilor, care să justifice constatarea nelegalităţii, aşa cum susţine reclamanta.
Nu se poate vorbi de un tratament juridic diferit, deoarece toţi profesorii din învăţământul gimnazial sunt salarizaţi la fel, activitatea acestora este diferită de cea a cadrelor didactice din învăţământul primar, iar legiuitorul a apreciat că această diferenţă se concretizează prin acordarea unui spor numai uneia dintre cele două categorii, în raport de efortul psihic al profesorilor din învăţământul primar.
II. Instanţa de recurs
1.Criticile reclamantei
Recurenta a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că prevederile art. 8 lit. b) din HG nr. 281/1993 care stabilesc acordarea unui spor de predare simultană numai pentru personalul didactic din învăţământul primar, nu şi pentru cel din învăţământul gimnazial (cum este cazul recurentei-reclamante) are caracter discriminator, deoarece prestarea muncii se face în aceleaşi condiţii, predarea simultană în învăţământul gimnazial fiind reglementată de art. 4, lit. a) din Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3281/2006.
A învederat recurenta că această diferenţă de tratament nu se întâlneşte în cazul altor sporuri: spor pentru încordare neuropsihică, sporul de stabilitate, indemnizaţia pentru învăţământ special, spor de practică pedagogică, indemnizaţia pentru zone izolate, fiind inacceptabilă reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic diferit unor subiecte de drept aflate în situaţii similare, încălcându-se astfel principiul constituţional al egalităţii în drepturi în faţa legii şi autorităţilor publice, dar principiul egalităţii de tratament a salariaţilor în faţa legii şi angajaţilor, reglementat de art. 5 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii.
Recurenta a precizat că nu înţelege să invoce discriminarea pentru desfăşurarea activităţii în condiţii normale, ci numai pentru cea în condiţii deosebite, de predare simultană la 2 - 4 clase.
S-a concluzionat că textul art. 8 lit. b), ultima liniuţă din HG nr. 281/2003 încalcă şi art. 14 din CEDO şi art. 23 (2) din Declaraţia universală a drepturilor omului.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii, în drept invocându-se dispoziţiile art. 299 - 3041 C. proc. civ., art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 21 şi art. 127 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003.
2.Apărările pârâţilor
Intimaţii-pârâţi Guvernul României şi MCTS prin întâmpinările depuse la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Criticile recurentei pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 - aplicarea greşită a legii.
Pe calea excepţiei de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 54/2004 se cercetează conformitatea/neconformitatea unui act administrativ unilateral, cu caracter normativ sau individual, în raport cu actul juridic cu forţă juridică superioară.
În speţă, recurenta-reclamantă a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor HG art. 281/1993, art. 8, lit. b) ultima liniuţă privind acordarea unui spor de 15% personalului didactic care asigură predarea simultană la două-patru clase de elevi în învăţământul primar, susţinând că acestea sunt discriminatorii faţă de personalului didactic din învăţământul gimnazial şi că ar încălca dreptul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, precum şi principiul egalităţii de tratament a salariaţilor, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii.
Aceasta nu a indicat cărui text de lege dintr-un act normativ cu forţă juridică superioară în executarea căruia s-a emis HG nr. 281/193 (cum ar fi de exemplu Legea învăţământului nr. 84/1995, Legea nr. 128/1995) contravine partea din art. 8, lit. b) din HG nr. 281/1993 considerată nelegală.
Trimiterea la nişte principii de maximă generalitate - egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi autorităţilor (art. 16 Constituţie) sau egalitatea de tratament a salariaţilor în faţa legii şi angajatorilor - art. 15 C. muncii nu răspunde exigenţelor motivării excepţiei de nelegalitate, în lipsa îndeplinirii acestei obligaţii legale ce revine autorului excepţiei, instanţa neputând soluţiona favorabil cererea acestuia, fiind ţinută să respecte principiul disponibilităţi şi deci cadrul procesual stabilit de recurenta-reclamantă, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 1169 C. civ., în vigoare la data invocării excepţiei de nelegalitate.
O altă interpretare ar însemna exercitarea unui control de legalitate din oficiu, ceea ce este contrar sistemului nostru de drept.
Nefondată este şi critica ce vizează pretinsa discriminare creată de reglementarea în legătură cu care a invocat excepţia de nelegalitate, deoarece la stabilirea categoriilor de personal care au dreptul la sporul de 15% legiuitorul a avut în vedere tocmai condiţiile concrete în care-şi desfăşoară activitatea cadrele didactice din învăţământul primar, în raport cu cele din învăţământul gimnazial, acestea neaflându-se în situaţii identice, ci dimpotrivă, diferite, întrucât desfăşoară activităţi diferite, care presupun tratament diferenţiat, respectiv remuneraţii diferite.
Constatând că prima instanţă a aplicat corect legea la soluţionarea cauzei, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 (1) şi art. 20 (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş în numele membrului de sindicat L.I. împotriva Sentinţei nr. 188 din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2776/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 282/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
