ICCJ. Decizia nr. 2813/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2813/2012
Dosar nr. 865/2/2010
Şedinţa publică de la 5 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii care a chemat în judecată pe pârâtul O.C. pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
La 15 octombrie 2010 paratul a depus întâmpinare şi cerere reconvenţionala, invocând excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3547 din 18 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de interes a reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a admis acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul O.C., de asemenea a respins cererea reconvenţională, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele: potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, reclamantul ca titular al acţiunii conform art. 11 din acest act normativ, nu trebuie să justifice un interes personal în formularea acţiunii pe care o introduce potrivit acestei ordonanţe.
Din dispoziţiile actului normativ reiese ca activitatea C.N.S.A.S. se circumscrie unui interes general şi anume acela de acces la informaţii de interes public (art. 3 din O.U.G. nr. 24/2004).
Reclamantul prin înscrisurile depuse a făcut şi dovada legăturii între cererea numitei C.V. (fosta C.) şi nota de investigaţii efectuată de pârât, aflată la fila 103 din dosarul 1211532, privind-o pe aceasta.
Prin urmare s-a constatat neîntemeiată excepţia lipsei interesului reclamantului şi a respins aceasta excepţie analizată cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ.
Având în vedere că pârâtul a avut gradul de locotenent în 1976 în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Dolj, Biroul Investigaţii, ulterior locotenent major în 1981, în cadrul Direcţiei a III-a Serviciul 12, Biroul 2, este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind „calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 – 1989”.
Din înscrisul de la fila 13, înscris din dosarul privind pe C.V, cea care a solicitat declanşarea procedurii de verificare a calităţii de lucrători ai Securităţii în ceea ce-i priveşte pe ofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului sau), reiese că paratul a primit ca sarcină investigarea unei cunoştinţe, unei persoane cu care C.V. avea legături, respectiv numita Z.L.
Astfel s-a constatat ca în alt dosar pârâtul a desfăşurat activităţi din care reiese calitatea acestuia de lucrător al Securităţii, astfel cum este definita aceasta calitate in O.U.G. nr. 24/2008.
Urmare a atribuţiilor mai sus invocate paratul a întocmit nota de la filele 17-18 în care a consemnat mai multe informaţii despre viaţa personală a numitului F.R.T., legături, ocupaţii şi a dispus trimiterea notei spre exploatare la I.M.B. Securitate.
De asemenea in nota de investigaţii de la fila 14 a menţionat mai multe aspecte privind viata personala a numitei Z.L.
Prin consemnările pârâtului din notele invocate mai sus cu privire la F.R.T. şi Z.L. paratul a îngrădit dreptul la viata privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Va respinge cererea reconvenţională având în vedere ca o constatare în sensul că pârâtul reclamant a acţionat legal şi constituţional în sistemul de siguranţă naţională cu anumite atribuţii şi potrivit ordinelor şi instrucţiunilor primite fără abuzuri şi încălcări, nu are relevanta sub aspectul aplicabilităţii prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, ci eventual nu face decât să se constate îndeplinirea unei condiţii pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.
Prin urmare, cererea reconvenţională a fost respinsă ca inadmisibilă conform dispoziţiilor art. 119 C. proc. civ.
Recursul
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul O.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 3041, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-au arătat în esenţă următoarele:
- Hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, acţiunea fiind inadmisibilă.
Arată recurentul că legislaţia deconspirării este specială, atipică, care ar putea provoca restrângeri ale exerciţiului unor drepturi ale persoanelor supuse deconspirării, particularităţile legislaţiei speciale neputând fi ignorate de judecătorul cauzei.
Se arată că în mod greşit prima instanţă a constatat că sunt întrunite condiţiile pentru sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, respectiv verificarea şi eventual sesizarea instanţei nu se pot face decât la solicitarea persoanei urmărite. Or, în speţă, consideră recurentul, acţiunea nu se încadrează în exigenţele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece ca urmare a cererii petiţionarei C.V. de a i se identifica propriul dosar, nu s-a identificat nici un document în care să se regăsească informaţii furnizate de recurent ori emanate de la acesta.
Nota de investigaţii privind o terţă persoană – Z.L. – se afla într-unul din cele 2 dosare ale lui C.V., iar legătura dintre cele două nu este importantă, consideră recurentul, câtă vreme petentă a fost C.V. iar Z.L. doar o terţă persoană.
- Hotărârea a fost pronunţată fără temei legal şi prin încălcarea preeminenţei dreptului.
Arată recurentul că dreptul petentului de a cere constatarea calificativelor blamante este prevăzut de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. De aceea, nu există o justificare morală rezonabilă pentru ca exerciţiul dreptului de a solicita constatarea calităţii să fie preluat de către o altă persoană decât petentul şi s-ar încălca dispoziţiile art. 14 şi 24 din O.U.G. nr. 24/2008.
- Pârâtul nu a beneficiat de dreptul constituţional şi european la un proces echitabil.
A arătat astfel recurentul că Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a prezentat într-un mod excesiv înscrisuri care nu o priveau pe petenta C.V., cu cazuri străine de petentă, a respins în mod nelegal proba cu martori şi înscrisuri, a dat dovadă de subiectivism, prima instanţă s-a conformat adaosului la lege şi nu a observat că nu s-au parcurs în prealabil toate etapele procedurii prealabile impuse de lege conform art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008, neexistând avizul Direcţiei juridice.
- Hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, nefiind întrunite condiţiile pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii:
Arată recurentul că nu i s-a cerut să investigheze pe C.V. – petenta – ci pe Z.L. – despre care nu a ştiut până la proces că a avut legătură cu dosarul V.C., fiind deci inexistentă consecinţa suprimării drepturilor sale după cum, afirmă recurentul nu i-a suprimat drepturi nici lui Z.L., terţă persoană.
În nota de investigaţii s-au consemnat astfel, cu obiectivitate carenţe de comportament civilizat ale persoanei respective care „s-a certat cu aproape toţi vecinii din cauza copiilor”.
Nici înscrisul privind pe R.F.F. nu întruneşte condiţia art. 2 lit. a), instanţa făcând confuzie între art. 2 lit. a) şi art. 2 lit. b).
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare:
Argumente de fapt şi de drept relevante
În conformitate cu art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2007: „lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului;”.
Potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008: „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.”
Art. 14 alin. (1) lit. b) din ordonanţa arătată prevede: „comunică, la cererea persoanelor îndreptăţite, identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, în condiţiile art. 1 alin. (7)”
De asemenea, art. 24 alin. (1) lit. d) prevede: aprobă sau infirmă note de constatare şi emite adeverinţe, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă”
Art. 7 alin. (1), (2) prevede: (1) În baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcţia de specialitate întocmeşte o notă de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării.
(2) Nota de constatare se înaintează Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, însoţită de întreaga documentaţie care a stat la baza întocmirii ei, precum şi de avizul Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Susţinerea recurentului privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 prin prisma faptului că nu s-a identificat nici un document cu informaţii furnizate de recurent privind pe petiţionara C.V., nu poate fi primită.
Se reţine că din dosarul C.N.S.A.S. nr. P 211532 – fond informativ, numita Z.L: - figurează în „Anexa cu persoanele ce apar în relaţiile lui V.” – filele 34 – 37 la poziţia 23 cu menţiunea „a lucrat cu V. – la actualul loc de muncă, bune prietene” (dosar de urmărire informativă privind pe V. – din data de 26 martie 1975).
De asemenea, se reţine că în urma cererii de investigaţii formulată către Biroul Investigaţii – din 16 ianuarie 1976, recurentul O.C. a întocmit notă de investigaţii – Prin investigaţie trebuia să se stabilească: comportarea, atitudinea, caracterizarea relaţiilor apropiate, domiciliul, profesia şi locul de muncă, date despre membrii familiei lui Z.L. (f.13 – 14 dosar fond) pentru dosarul V.
Nu se poate susţine că nu există legătură între C.V. şi Z.L. – din moment ce aceasta din urmă era menţionată în dosarul „V.” - fiind catalogată drept bună prietenă cu aceasta apărea în relaţiile lui V. şi se specula fiecare informaţie.
- Dacă s-ar considera că numita Z.L. este o terţă persoană şi că nu aceasta a formulat cerere potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 ci C.V., Înalta Curte apreciază că acesta ar fi un raţionament rigid şi nu ar fi în acord cu sensul şi scopul prevederilor ordonanţei.
Astfel, art. 1 alin. (7) arată că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Din cele arătate mai sus rezultă că recurentul – pârât a contribuit cu informaţii la completarea şi instrumentarea dosarului lui C.V.
- Înalta Curte apreciază că în cauză instanţa de fond nu a încălcat prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece există cerere prin care se solicită de către numita C.V. – verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor sale (f.12 dosar fond).
- De asemenea, se reţine că nu se poate aprecia că informaţiile furnizate de către recurentul – pârât (f.13 – 14 dosar fond) nu ating exigenţele art. 2 lit. a) în sensul îngrădirii drepturilor fundamentale ale omului, deoarece, pe de o parte, imixtiunile în viaţa şi cunoştinţa persoanelor în timpul regimului comunist, în felul în care a procedat recurentul – reclamant („s-a certat cu aproape toţi vecinii din cauza copiilor ş este cunoscută ca o femeie rea, neocupându-se de îngrijirea şi educarea copiilor soţului din prima căsătorie”… ) sunt considerate printre cele mai periculoase acţiuni, încalcă dreptul la viaţa privată a individului, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale fiinţei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a fi sau de a îngrădi şi care trebuie să rămână inaccesibile.
Nu se poate susţine că informaţiile furnizate prin nota de investigaţii nu au fost furnizate în scopul susţinerii puterii totalitare comuniste, acestea fiind informaţii strict secrete – pentru a contribui cu informaţii la dosarul „V.” – (f.13).
Rezultă că Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu a încălcat astfel dispoziţiile art. 14 lit. b) şi 24 lit. d) din O.U.G. nr. 24/2008 - comunicând numitei C.V. – identitatea recurentului ca fiind unul din ofiţerii care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului său, în condiţiile art. 1 alin. (7) şi aprobând nota de constatare în acest sens.
- În ceea ce priveşte încălcarea de către instanţa de fond a dreptului la un proces echitabil prin aceea că nu a încuviinţat probatoriile recurentului, a adăugat la lege şi a ignorat faptul că nu există avizul Direcţiei juridice conform art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008.
Înalta Curte constată că nu se poate reţine că prin respingerea probelor (care priveau, în accepţiunea recurentului – pârât, dovada activităţii secrete militare şi a unor acţiuni de terorism desfăşurate de cadre ale spionajului străin aflate sub acoperire în România precum şi audierea a trei martori) s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât judecătorul fondului, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. în mod corect a stabilit că toate acestea nu au relevanţă având în vedere obiectul acţiunii şi prevederile O.U.G. nr. 24/2008 (f.64 dosar fond).
Potrivit art. 8 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 – Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii va lua în discuţie nota de constatare şi după caz - aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.
Din acţiunea introdusă de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rezultă că aceasta a avut avizul Direcţiei juridice (f.4 dosar fond) existând semnătura Directorului Direcţiei juridice pe acţiune.
De asemenea, la fila 11 dosar fond există - avizul Direcţiei juridice în conformitate cu prevederile art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Cât priveşte celelalte aserţiuni ale pârâtului - recurent, Înalta Curte apreciază că adevărul obiectiv nu poate fi lămurit într-o sală de judecată ci din perspectiva istoriei, însă judecătorul naţional trebuie să judece pricina chiar dacă legea nu prevede, este întunecată sau este neîndestulătoare fiindcă altfel va fi culpabil de denegare de dreptate (art. 3 C. civ.).
Înalta Curte constată aşadar că, acţiunea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este admisibilă, reclamantul are interes, instanţa de fond a interpretat corect normele legale incidente faţă de situaţia de fapt, a dat dovadă de rol activ, a respectat drepturile procesuale, sentinţa pronunţată fiind legală şi temeinică.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
În consecinţă, faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.C. împotriva sentinţei civile nr. 3547 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2805/2012. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2814/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
