ICCJ. Decizia nr. 2761/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2761/2012
Dosar nr. 6994/2/2010
Şedinţa publică de la 1 iunie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
I.1. Cererea de chemare în judecată şi procedura în faţa primei instanţe.
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ulterior precizată, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul art. 1 raportat la art. 6 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 1000 C. civ. sesizând refuzul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor de a-i asigura prezenţa la procesele civile în care este parte şi de a-i respecta drepturile pe care le are ca persoană aflată în executarea unei pedepse privative de libertate şi anume: supunerea la rele tratamente cum ar fi: întreruperea furnizării curentului electric în camerele de detenţie ale penitenciarului; întreruperea furnizării apei potabile, precum şi refuzul angajaţilor penitenciarului de a deschide uşile camerelor de detenţie pe timpul sezonului călduros, îmbunătăţirea calităţii hranei care se asigură deţinuţilor, corespunzător indemnizaţiei lunare de 2400 lei acordată de stat pentru întreţinerea unei persoane private de libertate în penitenciar, nematerializarea măsurilor de reeducare a persoanelor aflate în detenţie şi nepunerea în executare a încheierii nr. 312 din data de 29 aprilie 2009 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor la Penitenciarul Giurgiu, încheiere prin care a fost trecut din regim închis, în regim semideschis de executare a pedepsei, citarea la Judecătoria Giurgiu pentru o contestaţie pe care nu a formulat-o.
Având în vedere situaţia menţionată mai sus, reclamantul s-a considerat prejudiciat şi a solicitat repararea pagubelor.
Pârâtul Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece între Ministerul Justiţiei şi reclamant nu există raporturi juridice, nu s-a emis vreun act administrativ care să-i fi vătămat vreun interes legitim reclamantului sau să nu-i fi soluţionat în termenul legal vreo cerere adresată în mod expres.
Pârâtul Penitenciarul Giurgiu a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prev. la art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, iar în ceea ce priveşte fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
I.2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 3004 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Naţională a Penitenciarelor prin Penitenciarul Giurgiu şi Ministerul Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, Curtea a apreciat-o ca întemeiată, reţinând că pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului şi respectiv al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii.
Or, în speţa de faţă, între pârâtul Ministerul Justiţiei şi reclamantul C.D. nu există raporturi juridice, reclamantul neindicând actul administrativ emis de acest pârât şi care i-a produs vătămare într-un interes legitim al reclamantului sau o cerere la care acesta să nu răspundă.
În ceea ce priveşte excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută la art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, invocată de pârâtul Penitenciarul Giurgiu, Curtea a reţinut că din actele depuse la dosar rezultă că acesta s-a adresat cu numeroase memorii către conducerea penitenciarului, în care a invocat aspectele sesizate în cererea de chemare în judecată, inclusiv prin plângerea înregistrată la judecătorul delegat.
Pe fond, prima instanţă a reţinut următoarele argumente:
Cu referire la refuzul unor angajaţi ai administraţiei de a asigura prezenţa acestuia la instanţele de judecată, instanţa a constatat că s-a procedat regulamentar în funcţie de cauze penale sau civile, de numărul impresionant de citaţii primite de la aceste instanţe.
Cu privire la lezarea demnităţii umane şi supunerea la rele tratamente a petentului, Curtea a constatat că reclamantul nu a făcut alte precizări şi nu a prezentat dovezi din care să rezulte o astfel de atitudine a pârâtei.
A reţinut instanţa că petentul este cunoscut ca fiind „scriitor de profesie"; şi caută întotdeauna cele mai diverse motive pentru a critica măsurile dispuse de administraţia penitenciarului;
Referitor la întreruperea furnizării curentului electric şi a apei potabile în camerele de deţinere ale penitenciarului, Curtea a constatat că, potrivit programului de furnizare a energie electrice şi a programului de furnizare a apei rece, depus la dosarul cauzei de către pârât, măsura întreruperii alimentării cu apă, respectiv energie electrică a fost luată cu caracter temporar, apa rece în principal pe perioade scurte din timpul verii, datorită faptului că persoanele private de libertate folosesc în mod continuu apa pentru a răci diferite sucuri, astfel fiind imposibil ca unitatea să se poată încadra în resursele financiare alocate. Acest fapt a fost adus la cunoştinţă persoanelor private de libertate, la momentul respectiv, prin afişarea programului orar de furnizare apă rece respectiv energie electrică (iluminat şi funcţionare prize electrice).
În ceea ce priveşte deschiderea uşilor pe timpul sezonului cald, aceasta s-a efectuat în baza unui program impus de valoarea temperaturilor înregistrate.
Cu referire la valoarea, calitatea şi cantitatea normei de hrană, Curtea a apreciat că, din actele dosarului rezultă că activitatea de hrănire a persoanelor private de libertate se realizează pe baza normelor de hrană specifice, diferenţiate caloric pe categorii de efective, în funcţie de structura normelor de hrană, stabilindu-se meniurile zilnice care stau la baza întocmirii tabelului decadal de repartiţie a alimentelor.
În legătură cu munca prestată de persoanele private de libertate şi activităţile la care acestea participă, instanţa a constatat că persoanele private de libertate prestează muncă remunerată sau în interesul penitenciarului în funcţie de frontul de lucru existent la nivelul penitenciarului şi cel furnizat de diferiţi agenţi economici. Participarea la activităţi cultural educative se face pe bază de voluntariat şi în limita locurilor alocate fiecărui program în parte
În ceea ce priveşte sumele alocate de stat unei persoane aflate în detenţie, acestea au fost stabilite în baza art. 2 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din A.N.P. şi art. 7 din H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile A.N.P.
I.3. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4-9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că judecătorii români nu pot fi nici independenţi şi nici imparţiali şi că se regăseşte în situaţia reglementată de prevederile art. 52 alin. (3) din Carta Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi anume, „gravă eroare judiciară exercitată cu rea credinţă şi exces de putere de către judecători”.
A susţinut că, la data dezbaterilor, instanţa nu a făcut o a doua strigare, cu toate că a învederat instanţei că în situaţia în care Ministerul Justiţiei nu are calitate procesuală pasivă are în vedere să cheme în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, deoarece în speţă a invocat excepţia nelegalităţii Ordinului ministrului justiţiei nr. 2713/C din 15 noiembrie 2001, anexa 5 raportată la dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, excepţie pe care prima instanţă nu s-a pronunţat.
A mai susţinut că nu a avut cunoştinţă de întâmpinarea depusă la dosar de către Penitenciarul Giurgiu.
Totodată, a arătat că prima instanţă a reţinut în mod greşit că nu a probat lezarea demnităţii umane şi împiedicarea să participe la unele procese civile, întrucât, la dosarul cauzei a anexat suficiente înscrisuri semnate şi ştampilate de cei în cauză.
În ceea ce priveşte capetele de cerere 2 şi 3 referitoare la întreruperea curentului electric şi a apei potabile în camerele de detenţie, a invocat şi a depus la dosarul cauzei Ordinul ministrului justiţiei nr. 433/C din 5 februarie 2010.
În ceea ce priveşte refuzul de a se pune în executare Încheierea nr. 312 din 29 aprilie 2009 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor la penitenciarul Giurgiu, prin care a fost trecut din regim închis în regim semideschis de executare, a susţinut că Judecătoria Giurgiu a făcut o eroare judiciară foarte gravă, prin formarea şi punerea pe rolul acestei instanţe a dosarului nr. 4529/236/2009, fără a fi formulată contestaţie împotriva acestei încheieri.
Recurentul a mai criticat sentinţa şi în ceea ce priveşte reţinerile instanţei cu privire la inexistenţa dovezilor pentru demonstrarea faptului că este supus la rele tratamente, susţinând că a depus la dosar înscrisuri şi precizări din care rezultă faptele incriminate.
În fine, în susţinerea criticilor sale a făcut o amplă prezentare asupra condiţiilor existente în penitenciar, reiterând motive formulate şi prin cererea introductivă de instanţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile constată că instanţa competentă să soluţioneze litigiul dedus judecăţii este Judecătoria Giurgiu, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
II.1 Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul a solicitat să se constate, în contradictoriu cu pârâţii, că i-au fost încălcate drepturile pe care le are ca persoană aflată în executarea unei pedepse privative de libertate şi anume: supunerea la rele tratamente cum ar fi: întreruperea furnizării curentului electric în camerele de detenţie ale penitenciarului; întreruperea furnizării apei potabile, precum şi refuzul angajaţilor penitenciarului de a deschide uşile camerelor de detenţie pe timpul sezonului călduros, îmbunătăţirea calităţii hranei care se asigură deţinuţilor, corespunzător indemnizaţiei lunare de 2400 lei acordată de stat pentru întreţinerea unei persoane private de libertate în penitenciar, nematerializarea măsurilor de reeducare a persoanelor aflate în detenţie şi nepunerea în executare a încheierii nr. 312 din data de 29 aprilie 2009 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor la Penitenciarul Giurgiu, încheiere prin care a fost trecut din regim închis, în regim semideschis de executare a pedepsei, asigurarea prezenţei la procesele civile în care este parte.
Faţă de obiectul cererii, urmează să se facă aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară, iar Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în capitolul IV reglementează drepturile şi obligaţiile persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, stabilind că împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor luate de către administraţia penitenciarului, persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot face contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, contestaţie care se judecă potrivit art. 460 alin. (2)-(5) C. proc. pen.
Cum în cauză, petentul arată că i-au fost încălcate drepturi ce privesc regimul de detenţie rezultă că, aşa cum s-a arătat mai sus, competentă să-i soluţioneze pricina este judecătoria în a cărei circumscripţie se află Penitenciarul Giurgiu, respectiv Judecătoria Giurgiu.
II.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi art. 312 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Judecătoria Giurgiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.D. împotriva sentinţei civile nr. 3004 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Giurgiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2760/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 278/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
