ICCJ. Decizia nr. 2805/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2805/2012
Dosar nr. 10379/62/2010
Şedinţa publică de la 5 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Braşov, reclamanta V.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Casa Judeţeană de Pensii Braşov, Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi pârâtul Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, anularea Hotărârii nr. 63 din 19 mai 2010 emisă de pârâtul C.N.C.D.; să se constate că există o discriminare între aceasta şi alte categorii de urmaşi ai eroilor martiri din perioada Revoluţiei din decembrie 1989 sub aspectul calculării indemnizaţiei lunare fără acordarea unui coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, solicitând şi obligarea pârâţilor să îi acorde acest drept.
Prin sentinţa civilă nr. 270/CA din 26 ianuarie 2011, Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de contencios administrativ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov ca instanţă de fond de contencios administrativ, reţinând că prin cererea de chemare în judecată se cere anularea unui act administrativ emis de o autoritate centrală, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâţii Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării şi Casa judeţeană de Pensii Braşov au solicitat respingerea acţiunii, aceleaşi concluzii formulând şi pârâţii Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, precum şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 116/F din 3 iunie 2011, Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantei V.E. în contradictoriu cu pârâţii Casa Judeţeană de Pensii Braşov, Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale având ca obiect cererea reclamantei de obligare a acestor pârâte să îi acorde dreptul prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, respingând acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării având ca obiect anularea Hotărârii nr. 63 din 19 mai 2010 emisă de C.N.C.D., precum şi restul pretenţiilor reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta este beneficiara indemnizaţiei reparatorii prevăzute de prevederile Legii nr. 341/2004 art. 4 alin. (2) lit. b), care stabileşte cuantumul de 0,50 din salariul mediu brut utilizat pentru fundamentarea bugetului naţional de asigurări sociale, autorităţile pârâte reţinând că reclamanta nu este pensionară şi nu poate beneficia de punctajul total de 1,10 pentru calculul indemnizaţiei de urmaş (părinte) al unui erou martir în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004.
Prima instanţă a reţinut că, în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000, împrejurarea că un anumit coeficient suplimentar se aplică numai persoanelor care au calitatea de pensionar, nu şi altor categorii de persoane, nu reprezintă discriminare, aşa cum corect a reţinut pârâtul C.N.C.D. în Hotărârea nr. 63 din 19 mai 2010, deoarece o astfel de stare de fapt nu se circumscrie cazurilor care, conform O.G. nr. 137/2000, pot constitui discriminări, pot determina situaţii discriminatorii prohibite de acest act normativ.
Corelând scopul reparator al Legii nr. 341/2004 cu condiţia limitei de vârstă de pensionare, prima instanţă a reţinut că legiuitorul a avut în realitate în vedere criteriul vârstei limită prevăzut de lege pentru pensionare ca un criteriu obiectiv pe baza căruia se poate acorda acel supliment de indemnizaţie în cuantum de 0,60 din salariul mediu brut, rolul, scopul acestei indemnizaţii reparatorii fiind în mod evident acela de a ajuta pe beneficiar să suplinească absenţa eroului martir care şi-a pierdut viaţa în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989, respectiv absenţa altor venituri, în contextul vârstei înaintate a destinatarului legii (reclamanta în prezenta cauză), vârstă la care legea prezumă că destinatarul legii reparatorii nu mai poate în mod obiectiv să lucreze pentru a-şi câştiga existenţa şi pentru a-şi asigura un nivel trai decent conform art. 47 din Constituţia României, reţinându-se şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
Recursul
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Braşov şi Casa Naţională de Pensii Publice (C.N.P.P.) fosta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (C.N.P.A.S. şi Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, în esenţă pentru următoarele motive:
În motivarea recursului său, (C.J.P.) Casa Judeţeană de Pensii Braşov a arătat că instanţa de fond a ignorat înscrisurile depuse în probaţiune şi a interpretat greşit prevederile legale în materie.
- Arată recurenta C.J.P. Braşov că intimata – reclamantă beneficiază de prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, fiind stabilită o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea unui coeficient de 0,50 asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aprobat prin legea bugetului asigurărilor de stat.
Reclamanta – intimată solicită aplicarea şi a art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, respectiv acordarea şi a indemnizaţiei lunare echivalentă cu un coeficient de 0,6 calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2) din actul normativ invocat, însă prevederile sunt de strictă aplicabilitate.
C.N.P.P. în cererea de recurs formulată a invocat excepţiile lipsei de obiect a acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia în raport de atribuţiile sale prevăzute expres de legislaţia în materie.
Arată recurenta C.N.P.P. că fiecare casă teritorială de pensii are personalitate juridică, stă în nume propriu în faţa instanţelor judecătoreşti, sunt ordonatoare terţiare de credite.
- Pe fondul cererii se arată că instanţa de fond în mod eronat a constatat că pârâţii au restrâns aria aplicării textului de lege invocat de reclamantă, numai la persoanele care au calitatea de pensionari. Instanţa de fond nu a înţeles că respectiva indemnizaţie lunară prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 reprezintă un drept accesoriu al dreptului principal, respectiv dreptul de pensie pentru limită de vârstă.
În motivarea recursului său, Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale - a arătat că nu poate fi reţinută motivarea instanţei de fond, potrivit căreia autorităţile administrative cu atribuţii în materia asigurărilor sociale, au restrâns aria aplicării textului de lege invocat de reclamantă, numai la persoanele care au calitatea de pensionari, care beneficiază de dreptul la pensie şi care primesc efectiv pensie din sistemul public de asigurări sociale. O astfel de interpretare ar fi de natură să adauge la lege mai mult decât a permis legiuitorul.
În drept, cererile de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimata - reclamantă a formulat concluzii scrise şi a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei civile ca temeinică şi legală.
Consideră reclamanta că raportarea legiuitorului la limita de vârstă pentru acordarea indemnizaţiei de 0,6 din salariul mediu brut pe economie este o determinare în timp pentru acordarea acestui drept şi nu o condiţionare de calitatea de pensionar al beneficiarului, întrucât indemnizaţiile prevăzute de lege se acordă în considerarea calităţii beneficiarilor, aceea de urmaş de erou martir.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
- În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect, respectiv lipsa calităţii procesual pasive a Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, se reţine că nu sunt întemeiate aceste excepţii, deoarece reclamanta – intimată s-a adresat cu o cerere având ca obiect recunoaşterea şi acordarea indemnizaţiei lunare echivalente cu un coeficient de 0,6 calculat conform art. 4 alin. (2) şi prevederile art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 – în calitate de succesor părinte al eroului martir V.N., iar la această cerere pârâta – recurentă a răspuns reclamantei în sens negativ, că nu poate beneficia de indemnizaţie.
- Referitor la cererea reclamantei – intimate de a i se acorda şi coeficientul de 0,6 prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 alături de coeficientul de 0,5 aplicat la salariul brut pe economie, în calitate de succesor – părinte al eroului martir al revoluţiei din decembrie 1989.
Se reţine că reclamanta - intimată este beneficiara indemnizaţiei reparatorii conform prevederilor Legii nr. 341/2004, în baza art. 4 alin. (2) lit. b) „Persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la alin. (1) au dreptul la o indemnizaţie lunară reparatorie, pe baza coeficienţilor de multiplicare ce vor fi aplicaţi asupra salariului mediu brut pe economie din luna anterioară celei în care se face plata, astfel: fiecare dintre părinţii celui decedat - un coeficient de 0,50”.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 „Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum şi la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizaţia calculată conform prevederilor art. 4, şi de următoarele drepturi: acordarea unei indemnizaţii lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2)”.
Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Din sintagma „adăugată la pensia pentru limită de vârstă” se înţelege că trebuie să existe un drept la pensia pentru limită de vârstă recunoscut reclamantei, la care să se adauge indemnizaţia cu coeficient de 0,6 calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.
Nu poate fi reţinută ipoteza reclamantei – intimate în sensul că referirea la pensia pentru limită de vârstă este doar o determinare în timp fără a fi necesară calitatea de pensionar pentru limită de vârstă, întrucât nu au nici o justificare terminologică, pensia pentru limită de vârstă reprezintă premisă pentru acordarea unei indemnizaţii lunare de 0,16.
- De asemenea se reţine că prin H.C.N.C.D. nr. 63 din 19 mai 2010, s-a decis că nu reprezintă discriminare în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1), (3), (4) din O.G. nr. 137/2000, faptele prezentate în petiţia reclamantei intimate, reţinând că persoanele beneficiare ale coeficientului de 0,6% pensionate pentru limită de vârstă) şi petenta (care nu este pensionară) nu se află în situaţii analoage sau comparabile, distincţia între cele două categorii de persoane este justificată de prevederile Legii nr. 341/2004.
În mod contradictoriu, deşi instanţa de fond nu a anulat Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 63/2010 respingând cererea, a reţinut totuşi o interpretare contrară şi arbitrară, scopul reparator al actului normativ trebuie interpretat în sensul recunoaşterii exact a drepturilor recunoscute pentru beneficiari, fără a adăuga la lege.
Considerând că interpretarea instanţei de fond adaugă la lege o categorie de beneficiari neprevăzuţi de actul normativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica sentinţa civilă recurată în sensul că va respinge în totalitate acţiunea reclamantei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Casa judeţeană de Pensii Braşov, Casa Naţională de Pensii Publice şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei nr. 116/F din 3 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov–secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge în totalitate acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 280/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2813/2012. Contencios → |
|---|
