ICCJ. Decizia nr. 286/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 286/2012
Dosar nr. 301/43/2010
Şedinţa publică de la 24 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la 6 octombrie 2010 pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, reclamanta P.M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. al României-partea I nr. 528 din 29 iulie 2010.
A solicitat, de asemenea, ca în baza dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea actului atacat până la soluţionarea pe fond a acţiunii.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 80 din 17 martie 2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş a fost respinsă cererea de suspendare a actului atacat şi a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta P.M.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect anularea H.G. nr. 737/2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată atât de pârâtul Guvernul României cât şi de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a constatat că reclamanta a precizat în mod expres că nu a parcurs procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi s-a adresat direct instanţei.
Instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd în mod expres faptul că procedura administrativ prealabilă reprezintă o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, iar neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acţiunii.
Instanţa reţine că acţiunea reclamantei de anulare a H.G. nr. 737/2010 apare ca fiind inadmisibilă, întrucât nu a parcurs procedura obligatorie şi prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare formulată de către reclamantă în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa reţine că suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamantă pentru motivele prevăzute la art. 14 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, iar condiţiile de admisibilitate a cererii de suspendare impun existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Instanţa a constatat neîndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de suspendare, fiind respinsă ca atare cererea formulată.
În legătură cu cererea de intervenţie în interesul pârâtului, formulată de către Ministerul Muncii, Familie şi Protecţiei Sociale, instanţa respingând acţiunea principală, în condiţiile prevăzute de art. 49 C. proc. civ., a respins şi cererea de intervenţie în interesul pârâtului.
3. Recursul declarat de P.M.M.
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică, arătând pe larg faptul că H.G. nr. 737/2010, obiect al cauzei de faţă, a fost emisă cu nerespectarea principiului neretroactivităţii, precum şi cu nerespectarea dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Recurenta–reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de anulare, respectiv suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, considerându-se vătămată într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ.
Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres această procedură, excepţia fiind prevăzută în alin. (5) din textul invocat, respectiv în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici sau al celor care privesc cererile celor vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) şi la art. 4, situaţie în care nu se afla reclamanta.
Raportându-se la dispoziţiile legale în vigoare la data introducerii acţiunii, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte a constatat faptul că reclamanta nu s-a adresat cu o plângere prealabilă autorităţii emitente a actului contestat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, precum şi faptul că criticile formulate de recurentă nu sunt întemeiate, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul formulat, menţinând hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de P.M.M. împotriva sentinţei nr. 80 din 17 martie 2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş – secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2851/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 289/2012. Contencios → |
|---|
