ICCJ. Decizia nr. 289/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 289/2012
Dosar nr. 36/42/2011/a1
Şedinţa publică de la 24 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea introductivă, reclamanta B.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi cu Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010.
Pârâtul Guvernul României, în temeiul dispoziţiilor art. 115 C. proc. civ., a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a solicitat respingerea acţiunii, invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile faţă de pârâtul Guvernul României, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, excepţia lipsei calităţii procesuale active, arătând că reclamanta avea obligaţia de a justifica nu numai calitatea procesuală pasivă a pârâtului, ci şi propria calitate procesuală activă, precum şi excepţia lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că reclamanta nu face dovada interesului legitim, personal, născut şi actual, condiţie de exerciţiu a oricărei acţiuni în justiţie.
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, cererea de intervenţie justificată de calitatea de iniţiator al actului normativ, respectiv H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
A fost invocată, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, excepţia netimbrării acţiunii.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 107 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti au fost respinse ca neîntemeiate excepţiile invocate, respectiv excepţia netimbrării acţiunii, excepţia inadmisibilităţii, a lipsei de interes, a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării invocată din oficiu de instanţă şi a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, intervenientul în interesul pârâtului Guvernul României - Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
A fost admisă cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României formulată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia netimbrării acţiunii invocată de intervenientul în interesul pârâtului este neîntemeiată, întrucât această cerinţă a fost îndeplinită.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, instanţa a constatat că instituţia în cauză are competenţe în materia discriminării, iar C.N.C.D. nu poate emite decât un punct de vedere ce nu poate naşte efecte juridice pentru părţile din prezenta cauză, motiv pentru care acţiunea şi cererile de intervenţie faţă de această parte apar ca fiind introduse împotriva unei părţi lipsită de calitate procesual pasivă.
Instanţa a constatat că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă administrativă obligatorie, astfel după cum reiese din copia cererii şi dovada de transmitere a acesteia existentă la dosar.
Cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantei în formularea acţiunii, Curtea reţine că reclamanta este beneficiară a pensiei de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, pentru personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, potrivit deciziei de acordare a pensiei depusă la dosar, iar potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 737/2010 coroborate cu Legea nr. 19/2000, pensia reclamantei a fost recalculată, justificând astfel calitate şi interes în promovarea acţiunii de faţă.
În ceea ce priveşte cerere privind anularea H.G. nr. 737/2010, Curtea constată că acest act administrativ normativ a fost emis în aplicarea Legii nr. 119/2010, prin care s-a statuat că de la data intrării în vigoare a acestei legi, categoriile de pensii enumerate la art. 1, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, iar Curtea Constituţională prin Decizia nr. 871/2010 a constatat că legea este constituţională, legiuitorul având dreptul exclusiv de a dispune în funcţie de politica socială şi fondurile disponibile asupra acordării pensiilor de serviciu, precum şi asupra cuantumului şi condiţiilor de acordare.
Instanţa a reţinut că natura specială a pensiei de serviciu presupune două componente, contributivă şi necontributivă, iar această din urmă componentă este supusă condiţiei ca statul să dispună de resurse financiare pentru a o putea acorda, ori în situaţia în care astfel de resurse nu există sau sunt diminuate, legiuitorul poate să dispună măsuri asupra cuantumului pensiei şi a condiţiilor de acordare, cum a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 871/2010.
De asemenea, instanţa a reţinut că dreptul la pensie garantat de Constituţie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând în legea fundamentală, o astfel de garanţie pentru pensia specială, în care este inclus suplimentul financiar acordat de stat, reţinând că prin măsura recalculării nu este restrâns dreptul la pensie, ci doar cuantumul acesteia.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii, Curtea a constatat că prin H.G. nr. 737/2010 este respectat acest principiu, întrucât actul normativ se aplică doar pentru viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul pensiilor speciale, celelalte condiţii privind acordarea acestora, stagiul efectiv de activitate şi vârsta eligibilă nu sunt afectate de actul administrativ normativ, iar măsura recalculării nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute.
Având în vedere că H.G. nr. 737/2010 nu încalcă dispoziţiile din legi organice sau din Constituţie, Curtea constatând că actul administrativ normativ a fost elaborat cu respectarea prevederile Legii nr. 24/2000.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect menţinerea în plată a pensiei de serviciu a reclamantei, Curtea a constatat că nu este întemeiat, întrucât prin Legea nr. 119/2010, aceste pensii au devenit pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, iar art. 49 alin. (4) şi 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 au fost abrogate.
3. Recursul declarat de B.M.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică, arătând că prin recalcularea pensiei veniturile sale au fost diminuate cu aproape 50%. A precizat că actul normativ atacat contravine prevederilor art. 15 din Constituţia României şi prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiind vătămată într-un drept prevăzut de lege.
A arătat că este adevărat că România se confruntă cu dificultăţi bugetare, dar este greu de înţeles ca numai o anumită categorie de pensionari, respectiv cei prevăzuţi de H.G. nr. 737/2010, să fie afectaţi de măsura dispusă.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Recurenta–reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de anulare a H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Ca urmare a aplicării metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a cărui anulare/suspendare se solicită, recurentei – reclamante i s-a diminuat substanţial dreptul de pensie stabilit anterior intrării în vigoare a cadrului normativ menţionat.
Examinând criticile formulate de recurentă, Înalta Curte a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, întrucât în raport de actele şi lucrările dosarului, nu poate fi reţinută nelegalitatea actului administrativ cu caracter normativ a cărui anulare face obiectul prezentei cauze.
Înalta Curte reţine că, prin acţiunea introductivă, recurenta-reclamantă critică reducerea cuantumului pensiei de serviciu, de care beneficia anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 737/2010, în urma recalculării, în condiţiile în care criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010 sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.
Înalta Curte, din analiza actelor normative incidente cauzei, nu a reţinut elemente de nelegalitate evidente ale actului administrativ normativ, care să poată fi valorificate în procedura cu care este învestită.
Într-adevăr, H.G. nr. 737/2010 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituţie şi al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Verificând concordanţa actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza şi în aplicarea căreia a fost emisă, Înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010 îndeplineşte numai o funcţie tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită aplicarea actului normativ cu forţă juridică superioară, în acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.
În realitate, prevederile legale criticate de către recurenta-reclamantă au fost preluate în cuprinsul actului administrativ din Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1): „Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare” şi art. 7 alin. (1) „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare”.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că nu există argumente valide care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010 ar fi depăşit cadrul normativ fixat prin Legea nr. 119/2010, iar, pe de altă parte, acest act normativ cu forţă juridică superioară a făcut deja obiectul controlului de constituţionalitate sub aspectele criticate de reclamantă, aşa cum a detaliat şi prima instanţă.
Văzând soluţia dată pe fondul acţiunii introductive, Înalta Curte va menţine hotărârea atacată şi, pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de B.M. împotriva sentinţei nr. 107 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 286/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 29/2012. Contencios → |
|---|
