ICCJ. Decizia nr. 29/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 29/2012
Dosar nr. 292/43/2010
Şedinţa publică de Ia 11 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 38 din 4 februarie 2011, Curtea de Apel Târgu-Mureş - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul D.T.A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Guvernul României, prin care solicita anularea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, precum şi suspendarea executării actului administrativ contestat. Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în interesul Guvernului României.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care trebuia să solicite autorităţii emitente, revocarea actului administrativ contestat.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, susţinând că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, faţă de împrejurarea că procedura administrativă prealabilă a fost îndeplinită, răspunsul Guvernului României fiind ataşat la dosar.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia";.
În speţă, aşa cum rezultă din actele dosarului, răspunsul formulat de Secretariatul General al Guvernului României datează din 4 ianuarie 2011, deci ulterior sesizării instanţei de fond la 28 septembrie 2010, recurentul-pârât nefăcând dovada că plângerea prealabilă a fost adresată emitentului actului contestat înaintea acestei date.
Or, potrivit dispoziţiilor legale citate, plângerea prealabilă trebuie formulată înainte de sesizarea instanţei de contencios administrativ competente.
De asemenea, conform prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege.
Aşa fiind, în lipsa dovezii îndeplinirii procedurii prealabile, conform legii, în mod corect a apreciat instanţa de fond că acţiunea este inadmisibilă, soluţia urmând a fi menţinută de instanţa de recurs, care reţine că înscrisul invocat de recurent nu probează realizarea procedurii administrative prealabile obligatorii, în condiţiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele arătate, recursul v-a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.T.A. împotriva sentinţei nr. 38 din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 289/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2909/2012. Contencios → |
|---|
